Analiza Pieţei Muncii şi a

Politicilor de Ocupare

Caracteristici specifice

Piaţa muncii poate fi definită ca “loc de întâlnire, în spaţiu şi timp, pe total şi pe structură, a cererii de muncă cu oferta

de muncă”

Ea se află într-o relaţie de dependenţă, atît cu celelalte pieţe ale factorilor de producţie, cât şi cu piaţa bunurilor şi

serviciilor. Având ca obiect al tranzacţiilor factorul muncă, piaţa muncii, prin structurarea şi funcţionarea sa, se detaşează

de celelalte print-o serie de trăsături specifice :

- este o piață derivată (derivă de pe piața bunurilor şi serviciilor)

- este o piaţă imperfectă (dezechilibrul cerere-ofertă, informarea asimetrică a indivizilor/firmelor privind cererea şi

oferta de locuri de muncă, presiunile salariale ale sindicatelor)

- piaţa muncii este segmentată şi nu unică. Structurarea sa pe mai multe sectoare face ca mobilitatea forţei de muncă

să fie foarte ridicată în interiorul fiecărui sector, dar mai redusă între ele, datorită lipsei de omogenitate a condiţiilor

de angajare şi remunerare. Segmentarea forței de muncă se face şi din punct de vedere al zonei geografice, al

gradului de calificare profesională, al vârstei și al sexului.

- piaţa muncii este cea mai reglementată pieţă. Interacţiunea dintre cererea şi oferta de muncă are loc într-un cadru

instituţional şi juridic bine definit, raporturile între vânzători şi cumpărători fiind reglementate prin acte normative şi

acorduri încheiate între exponenţii intereselor angajaţilor, angajatorilor şi uneori şi ale instituţiilor publice.

- este o piaţă administrată: fondurile salariale depind de legislaţie dar şi de strategiile firmei

- este o piaţă contractuală: atât drepturile cât şi obligaţiile părţilor sunt stabilite prin contract ; este o piaţă

sindicalizată.

- dacă obiectul tranzacţiilor îl constituie servicii de muncă, ce nu pot fi oferite decât de persoane cu o anumită

pregătire aria de căutare şi întâlnire a cererii cu oferta se poate extinde la scara întregii economii naţionale (piaţă a

muncii naţională) – ex. Lucrători de înaltă calificare, specialişti. Când căutarea se poate limita pe plan local, ex.

instalatori, mecanici auto sau cameriste de hotel, avem de a face cu o piaţă a muncii locală.

Structura populaţiei în funcţie de participarea

sa la formarea ofertei de muncă

Schimbările pieţei muncii

Rezolvarea problemelor legate de subocupare în ţările Uniunii Europene, între care şi România, devine vitală în contextul actual al crizei economice prelungite şi în raport cu cerinţele ambiţioase stipulate în Strategia Europa 2020.

În acest context, statele, mai mult astăzi ca în trecut, trebuie să-şi intensifice eforturile pentru găsirea celor mai adecvate măsuri care să permită inversarea trendului de descreştere a ratei ocupării sau cel puţin să-l stopeze. În caz contrar, efectele pot fi dintre cele mai grave, nu doar pe plan economic, dar şi pe plan social şi chiar politic.

Complexitatea lumii de azi, a vieţii economice în special, fac din echilibrul pe piaţa muncii unul dintre cele mai fragile echilibre din economie. Se constată în ultima vreme că cererea şi oferta pe piaţa muncii au adesea tendinţe diferite.

Cererea, din raţiuni pur economice, devine din ce în ce mai sofisticată, forţa de muncă dorită trebuind să fie înalt calificată, să fie foarte flexibilă şi eficientă, să fie inventivă şi creatoare, dar şi loială şi stabilă. Latura umană sau latura socială a angajării tind să se estompeze, iar eficienţa maximă aşteptată de la ofertantul de muncă împinge adesea spre precizia şi supunerea roboţilor. Pe de altă parte, în contradicţie cu acest aspect, se doreşte tot mai mult de la angajaţi imaginaţie, creativitate şi inventivitate, uitându-se că acestea cu greu pot fi planificate şi normate. Dacă precizia şi eficienţa productivă ţin poate doar de latura materială a interesului forţei de muncă, de asigurarea unor condiţii de muncă civilizate, dar standardizate, imaginaţia şi creativitatea ţin sigur de latura umană, spirituală sau psihologică a forţei de muncă, condiţiile de muncă care trebuie asigurate în acest caz fiind deosebit de complexe.

Oferta, la rândul său, are propria dinamică, fiind influenţată în mod decisiv de factori mai degrabă extraeconomici, cum sunt sistemul educaţional, cel de pregătire profesională, mediul social în care forţa de muncă se construieşte şi se dezvoltă şi chiar mediul familial. Şi ea devine tot mai sofisticată, de multe ori devansând în timp cerinţele pieţei la un anumit moment dat. Oferta, dacă este bine studiată, fiind mai aproape decât cererea de dinamica societăţii, poate stimula cererea, o poate îndrepta spre noi domenii şi zone, în care se poate cu inteligenţă şi investiţii adecvate să se obţină chiar salturi de productivitate şi eficienţă economică.

Astăzi, piaţa muncii se confruntă cu efectele unor probleme majore care vin, de regulă, din alte zone decât economia. Îmbătrânirea populaţiei este un fenomen demografic, aşa cum discriminarea între sexe sau între diferitele categorii ale populaţiei este un fenomen social. Disfuncţiile care apar pe piaţa muncii de regulă se întrepătrund, se corelează, şi pot genera efecte imprevizibile.

Rata șomajului, sub 25 ani (15-24 ani)

la nivelul UE

0

10

20

30

40

50

60

%

2010 2013

Tipuri de şomaj

Şomaj ciclic - conjunctural

- sezonier

Şomaj structural

Şomaj tehnologic

Şomaj tehnic

Şomaj fricţional

Determinarea ratei şomajului

Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază

şomajul sunt de două feluri:

indicatori absoluţi: numărul efectiv de şomeri

indicatori relativi: rata şomajului

La noi în ţară, şomajul se determină şi se face public în două

variante:

şomaj înregistrat

şomaj în sens BIM (conform criteriilor Biroului

Internaţional al Muncii)

Furnizorii de date

INS

• In accepţiunea BIM şi implicit a INS, şomerii au vârsta cuprinsă între 15-74 de ani.

• Potrivit BIM şomerii nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri.

• INS furnizează trimestrial date despre şomajul BIM, pe baza informaţiilor colectate prin Cercetarea statistica a forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

ANOFM

• ANOFM se ghidează după Legea 76/2002, prin urmare vârsta şomerilor luaţi în calcul este între 15-65 de ani la bărbaţi, respectiv 16-63 de ani pentru femei.

• In schimb, ANOFM ia in calcul şi persoanele care realizează, din activităţi autorizate, venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj ce li s-ar cuveni potrivit legii.

• ANOFM furnizează date lunare privind persoanele înregistrate la agenţiile de ocupare.

Rata şomaj pe grupe de vârstă nivel naţional vs. mediu rural

-sursă date INS

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

20

22

24

26

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

15-24 ani 25-34 ani 35-54 ani 55-64 ani

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

15-24 ani 25-34 ani 35-54 ani 55-64 ani

Politici active şi pasive pe piaţa muncii

Exista trei mari categorii de politici active:

- Servicii publice de angajare a fortei de munca – acestea ajută persoanele in căutarea unui loc de munca să îşi îmbunătăţească căutarea prin oferirea de informaţii suplimentare atât de tipul ofertelor de munca cât şi al sfaturilor pentru redactarea scrisorilor de recomandare, CV-urilor etc.

- Programe de training – cursurile serale şi stagiile pot ajuta persoanele în căutarea unui loc de munca să îşi îmbunătăţească cv-ul şi să îşi crească şansele de angajare.

- Ajutoare pentru angajatori - atât în sectorul public cât şi în cel privat, statul poate oferi beneficii pentru angajarea persoanelor ce fac parte din categorii cu risc mare de excludere socială. Aceste măsuri sunt de obicei pe termen scurt şi au ca scop susţinerea şomerilor pentru a acumula experienţă şi noi competenţe.

Aceste politci fac parte din programele guvernamentale si au ca obiectiv interventia

statului pe piata muncii, cu scopul scăderii ratei şomajului.

Câştigul salarial mediu net nominal

la nivelul UE sursă date Eurostat

Câștigul salarial nominal mediu net lunar pe

activităţi economice – România -sursă date INS

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

2000

2005

2008

2011

Harta salariilor medii nete în 2014 și evoluția față de anul

precedent – judeţe

sursă date INS

Salariul minim la nivelul Uniunii Europene, 2014 sursă date Eurostat

Raportul dintre salariul minim şi câştigul salarial

mediu la nivelul ţărilor din Uniunea Europeană

Modele de ajustare a salariilor minime la nivel

național

Principale provocări pentru politicile de ocupare a forței de

muncă din România

1. Demografice:

• procesul continuu şi lent de scădere a populaţiei României (spor natural negativ şi sold negativ al mobilității și migraţiei externe);

• reducerea numărului populaţiei active şi îmbătrânirea forţei de muncă;

2. Participare pe piața muncii:

• ponderea ridicata a populaţiei ocupate în agricultură;

• nivelul mai scăzut de participare pe piața muncii în rândul femeilor în comparație cu cel al bărbaților;

• nivelul ridicat al riscului de sărăcie și excluziune socială şi, în special, a sărăciei în ocupare (in-work poverty);

• nivelul ridicat al şomajului în rândul tinerilor; ponderea ridicată a șomerilor de lungă durată în numărul total de șomeri;

3. Competențele forței de muncă și participarea la învățarea pe tot parcursul vieții:

• nivelul educaţional al forţei de muncă (15 ani şi peste) scăzut în comparaţie cu media UE 27;

• nivel scăzut al utilizării TIC de către populaţie, precum şi utilizarea lor limitată în economie;

• participarea redusă la programe de învățare pe tot parcursul vieții;

• insuficienţa fondurilor şi a măsurilor de stimulare fiscală, adresate atât angajatorilor cât şi angajaţilor în domeniul formării profesionale continue;

4. Măsuri active de ocupare a forței de muncă:

• nivel scăzut de investiție și participare redusă a şomerilor și a altor categorii vulnerabile pe piața muncii la măsuri active de ocupare;

• măsurile de formare profesională în totalul măsurilor active ocupă un loc secundar;

• insuficienta monitorizare a impactului măsurilor active asupra diverselor grupuri cărora li se adresează.

In conformitate cu Monitorul performanței ocupării forței de muncă (EPM)15, document utilizat pentru identificarea principalelor

provocări existente la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivelul fiecărui stat membru în parte, provocările specifice pieței muncii din

România identificate se refera la:

Participarea pe piața muncii:

→ Rata de ocupare a femeilor redusă;

→ Participare scăzută a lucrătorilor vârstnici pe piața muncii;

→ Nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor;

→ Durata redusă a vieții profesionale;

Politici active pe piața muncii:

→ Nivel scăzut al cheltuielilor cu politicile active pe piața muncii; furnizare, focalizare și personalizare insuficientă a măsurilor de ocupare;

funcționarea deficitară a serviciilor de ocupare;

Sisteme de securitate socială adecvate și orientate spre ocupare:

→ Acoperire și nivel inadecvat al beneficiilor de șomaj, capcana sărăciei, risc de sărăcie în muncă, capcana salariilor mici;

Echilibrul muncă - viața personală:

→ Furnizarea insuficientă a facilităților de îngrijire de calitate a copiilor și/sau a persoanelor dependente;

→ Incidență ridicată a inactivității și a muncii cu timp parțial involuntare (involuntary part-time employment);

Egalitate de gen:

→ Decalaj înalt între femei și bărbați în ceea ce privește rata de ocupare;

Îmbunătățirea ofertei de competențe și a productivității, învățarea pe tot parcursul vieții (LLL)

→ Neadecvarea calificărilor, sistem de previzionare insuficientă a competențelor;

→ Participarea populației adulte în educație și formare profesională la un nivel persistent redus;

Îmbunătățirea sistemelor de formare și educație:

→ Incidență ridicată a părăsirii timpurii a școlii;

→ Atractivitate scăzută a educației și formării profesionale;

→ Furnizare insuficientă a oportunităților de educație de înaltă calitate;

Agenda Europa 2020 - obiective piaţa muncii

1. o rată de ocupare a populaţiei cu vârsta între 20 – 64 ani de 75%; România - 70%

2. investiţii (publice şi private) în cercetare şi dezvoltare de 3% din PIB; România - 2%

3. un nivel maxim de 10% al ratei părăsirii timpurii a şcolii şi un nivel minim de 40% al ratei de absolvire a unei forme de învățământ terţiar în rândul tinerilor cu vârsta între 30 şi 34 ani; România – 11,3%, respectiv 26,7%

4. reducerea cu 20 de milioane a numărului de cetăţeni europeni ameninţaţi de sărăcie şi excluziune socială. România – 580 mii persoane

Obiective și direcții de acțiune în perspectiva anului 2020 (1)

1. Creșterea ocupării în rândul tinerilor și prelungirea vieții active a persoanelor în vârstă

1.1. Diminuarea șomajului în rândul tinerilor și a numărului de tineri care nu sunt în ocupare, educație sau formare.

Măsuri:

- Aplicarea unor programe integrate orientate către tinerii care nu sunt în ocupare, educație sau formare, fie prin

oferirea unor locuri de muncă de calitate, fie prin reintegrarea în sistemul educațional sau prin participarea la cursuri de formare profesională pentru a le oferi acestora competențele solicitate de angajatori.

- Consolidarea cooperării între actorii relevanți în scopul dezvoltării sistemului de monitorizare, ce vizează implementarea unor măsuri de tipul uceniciei la locul de muncă care, conform noilor reglementări, asigură calitatea în formarea profesională continuă și poate beneficia de finanțare suplimentară din FSE, dar și de tipul stagiilor pentru absolvenții de învățământ superior în vederea asigurării unui loc de muncă de calitate, cu un nivel de securitate socială decent.

1.2. Creșterea participării pe piața muncii a persoanelor în vârstă.

Măsuri:

- Aplicarea unor scheme de ocupare a persoanelor în vârstă, dezvoltarea unor iniţiative de transfer a cunoștinţelor şi a expertizei în muncă din partea lucrătorilor în vârstă către angajaţii tineri (programe de mentorat, de tip coaching), studiile demonstrând că un model organizaţional de succes este cel de tip multi-generaţii, bazat pe o integrare la locul de muncă a a competenţelor diferitelor generații..

- O viață profesională productivă este o bază importantă pentru o îmbătrânire activă şi pentru reducerea riscului de excluziune socială, astfel că facilitarea accesului persoanelor vârstnice la forme flexibile de organizare a muncii prin promovarea acestora și încurajarea prelungirii vieţii active inclusiv prin măsuri fiscale.

Obiective și direcții de acțiune în perspectiva anului 2020 (2)

2. Îmbunătățirea structurii ocupaționale și participării pe piața muncii în rândul femeilor și persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile

2.1. Reducerea ocupării în agricultura de subzistență și facilitarea relocării acestei resurse umane către activități non-agricole.

Măsuri:

- Dezvoltarea de scheme de garanții pentru persoanele defavorizate din mediul rural, sprijinirea activităţilor de antreprenoriat, în special pentru tineri, acordarea de facilităţi fiscale întreprinzătorilor care demarează afaceri în mediul rural în sectoarele secundar şi terţiar și celor care creează locuri de muncă adresate grupurilor dezavantajate, precum şi dezvoltarea de scheme de garantare pentru beneficiarii Programului Național de Dezvoltare Rurală.

- Modernizarea infrastructurii zonelor rurale și înființarea de unități/ instituții de învățământ și centre de formare profesională, precum și furnizarea de programe integrate pentru facilitarea mobilității ocupaționale și geografice a persoanelor inactive din mediul rural

2.2. Creșterea participării femeilor pe piața muncii, inclusiv prin măsuri suport de reconciliere a vieții profesionale cu cea de familie.

Măsuri:

- Sprijinirea femeilor pentru revenirea pe piața muncii și reintegrarea profesională, inclusiv prin promovarea antreprenoriatului şi a programelor de tip “a doua şansă” pentru dobândirea de competenţe şi calificări cerute pe piaţa muncii. Dezvoltarea infrastructurii pentru a asigura facilități de îngrijire a copiilor şi a serviciilor suport pentru îngrijirea membrilor de familie dependenţi, activitățile de conştientizare cu privire la flexibilizarea timpului de lucru şi diferenţa salarială între femei şi bărbaţi, precum și cele legate de combaterea stereotipurilor de gen

2.3. Creșterea participării persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile pe piața muncii prin dezvoltarea de măsuri care să combine suportul social cu activarea.

Măsuri:

- Acordarea de facilităţi fiscale angajatorilor în vederea stimulării incluziunii pe piaţa muncii a persoanelor vulnerabile concomitent cu sprijinirea acestora pentru a facilita un acces mai uşor la mediului fizic, informațional și comunicațional, în scopul asigurării protecției, sănătății și securității la locul de muncă, precum şi stimularea economiei sociale și a antreprenoriatului social.

- Asigurarea serviciilor suport pentru persoanele vulnerabile aflate în căutarea unui loc de muncă

Obiective și direcții de acțiune în perspectiva anului 2020 (3)

3. Dezvoltarea unei resurse umane cu un nivel înalt de calificare și competenţe adaptate la cerințele pieței muncii

3.1. Sprijinirea adaptabilităţii şi dezvoltării permanente a forţei de muncă corelate cu schimbările structurale ale pieței muncii.

Măsuri:

- Formarea profesională pe tot parcursul vieţii, calificarea și recalificarea forței de muncă pentru a facilita adaptarea acestora la noile procese tehnologice şi ocuparea în sectoare cu potențial de creștere economică.

3.2. Îmbunătăţirea nivelului de competenţe al persoanelor șomere și inactive apte de muncă pentru a facilita reintegrarea acestora pe piața muncii.

Măsuri:

- Recunoașterea competențelor dobândite în contexte non-formale și informale, dezvoltarea sistemului partenerial de formare iniţială şi continuă care să contribuie la asigurarea forței de muncă necesară la nivel regional şi local. Identificarea cerinţelor de restructurare şi/sau adaptare în vederea gestionării tranziţiei la ”economia verde” poate contribui la creşterea calităţii locurilor de muncă şi a competitivităţii întreprinderilor, în special a IMM-uri.

Obiective și direcții de acțiune în perspectiva anului 2020 (4)

4. Îmbunătățirea mecanismului de fundamentare, implementare, monitorizare și evaluare a politicilor cu impact pe piața muncii

4.1. Consolidarea mecanismului de fundamentare, implementare, monitorizare și evaluare a politicilor cu impact pe piața muncii.

Măsuri:

- Consolidarea instituţională şi perfecționarea continuă a personalului ANOFM in vederea furnizării unor pachete personalizate de servicii, intensificarea măsurilor de revenire şi combatere a muncii nedeclarate, precum și dezvoltarea unui mecanism de gestionare si monitorizare a politicilor dedicate pieței muncii

- Intensificarea măsurilor de prevenire, crearea şi perfecţionarea instrumentelor de control al pieţei muncii precum şi cooperarea autorităţilor şi supravegherea mai eficientă la nivel transfrontalier în vederea combaterii muncii nedeclarate

4.2. Consolidarea dialogului social la toate nivelurile pentru a facilita adoptarea, implementarea și respectarea politicilor cu impact pe piața muncii

Măsuri:

- Crearea unui sistem de participare continuă a partenerilor sociali la elaborarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă

Proiect 8 –14 ianuarie 2016

Analiza politicilor de creştere eonomică în România