ION AGARBICEANU

Filedin carten naturii

Editura HERRA

CIOCARLIA

Zdpada, subfiatd mereu cdtre sfdrqitul lui februarie, la in-ceputul lui martie se topi de tot sub adierile vdntului de lamiazdzi. Pe costigele unde b[tea soarele, iarba se gr[bi sd-qiarate acele verzi gi fragede. Fierarii satului nu mai r[zbeau cuascufitul fiarelor de plug. Prin curfl, prin grddini, pe ldngdjirezile de paie gdinile cotcoddceau rdsundtor, ca gi cdnd le-arfi zbur[tdcit cineva. Cocogii trdmbigau a fal6 de pe garduri.Purceii mici, ca nigte gobolani, guilau prin curfi, alergAnddupd mamele lor, care nu i-au ldsat sd sug6 de-ajuns, gr6bin-du-se sd rAme in lelina dezghelatd din grfldini. Pe drurnuri,dupd dezghe!, tina se strdnse, qi se vedeau cdrdri bdtucite.

O s[pt[mAn5 de primdvard invie lurnea. Dar iarna inveni-natd rdu se hotdri sd se intoarc[, pdr0ndu-i cd prea curdnd aplecat.

$i intr"-o seard dddu drumul vdnturilor de la miazdnoapte qidimineala era alb cAt bltea ochiul. Nu mai ningea, dar v6z-duhul era sur gi greu, cobordt pe umerii dealurilor din jurul sa-rului, gi vflntul, deqi se mai potolise, tdia ca briciul.

Cotcod6citul gdinilor incet6, purcelugii cei v[rgafi cr.l dunginegre se grlmddiri iar[gi in paiele din cotefe, m[rndrufele *vacile Domnului - care incepuserd sX se iveascd ?n f[r6na desub streagina gardului, unde bStea soarele, se fdcurd nevdzute.

Numai oamenii nu se inspdim0ntar[ de toanele iemii. Eiincepur[ sd ias[ cu plugurile pe cobile, cu sarcinile de fdn le-gate deasupra.

Pirn6ntul nu inghefase, iar stratul de zdpadd, era subliretot. Dacd nu mai ninge pAnX la amiazd se poate gi topi, maiseamd in locurile de fefie, cum erau cele ce trebuiau sem6anul acesta cv orz gi cu ov[2.

I a inceput mai pu{ine, apoi, dupd ce se ascunse zdpada,mai multe pluguri brdzdau pdmdntul in locurile de ardtuVremea mirosea incd mereu a iarnd, vdzduhul parc6 imb6cu praf fin de cenugd. Oamenii purtau c[ciuli gi clicinepieptare, pogdnicii - bdiefii care mdnau vitele pe braidaaveau buzele crdpate gi mdinile ingroqate, ropii ca racul, daraveau inimd s[ pocneascd din bici gi sI strige vitelor pe nu

Vdntul pdrea cd nu mai bate, nu mai rniqca nici o buruiuscat5, dar era incd viu gi ardea obrajii tineri, ca o flacdrdvdzut de sublire.

CAteva zile soarele nu se ardtb din bolta surd gi neclintiin lumea aaeeamohorat[, nu-i venea niciunui fecior de la coinele plugului sd c6nte; intinderile - lanurile, luncile, dealuri- p[reau, nu gtiu cum, ca de fier. parc[ toate rdsuflau incdiarnd.

Seara, c6nd se intorceau plugarii in sat, vorbeau pe drum:

- Blestematd vreme!- O mai fi asta primdvarX!- Ne-a zdpdcit sdpt[mdna cea caldd.. poate am iegit qi noprea devreme cu plugul- Da' de unde! Ca in tofi anii, nu mai in grabd.-_ N-am apucat sd ar de primdvar[ frr[ s6 aud ciocdrlia.- Vorn auzi-o, n-avea gnjd! Sd se iveascd numai soarele.Ea ce aEteaptS?Pogdnicii c6nd intrd in cdldura din casd, cu degetele cdrlig,

cu buzele crdpate, cu obrajii argi de foc, au lacrimi pe gene, decare ei nu qtiu nimic, ci incep sd spund cu glas tare, aproapezbierdnd, cf,t de mult au arut azi.

( ) vretne a stat incordat6 lupta intre iarnd 9i primdvarb -r 'ltrvil

zile. Poate deasupra vazduhului de cenuqa s-au tdiat in

nf,hii. pcntru c6 intr-o bun[ dimineafd sabia primdverii a des-

lrrt'rrl lrlumbul de sus qi vflnt cald de lamiazdzi, cu mireasm[

,lr vcrclea16, a umplut lurnea, fugarind norii csi incrernenililrnt cfl intr-unul singur.

Soarele s-a ivit strIlucitor de prospefime, de tinerefe 9i setnnllil biruitor in senindtatea cerului.

t ln b6iefag care se grdbi s[ ias[ cu oile la pdscut ciuli deo-rl[fil urechile, se rezenra in beta, iqi rdsturnd pe spate capul in-

Irrrrtlat in c[ciuld, deslugi mai intti cdntecul mdrunt, ciripitor,rrqroi vflzu gi rotirea ce se inllfa in vdzduh, drept in sus, 9i carepiirrrl c[ ea cAnt6, gi un z6mbet larg ii inundd intreaga fa!d'

- Ciocdrlia! strig[ el nemaiputdnd de bucurie'"ciocarlia! Ia'ascultafi qi uitali-vd in soare! cant6 ciocarlia!

I'rivi irnprejur; nu era nimeni in apropiere care s6-l aud6.('rrrrogtea zborul qi cflntecul ciocfirliei incd din primflvara tre-

r'tttiI.Cdnd infelese ci nu-i nimeni in apropiere s6-i spunl vestea

ccl mare, l6sb oile in luncd qi alerg6 la cel mai apropiat plug:

- BAdi!6, auzit-ai ciocArlia? Eu am auzit-o qi am vdzut-o!Ornul cunoqtea bdiefaqul._- Unde, m[i Ionag?_- Acolo unde-s oile mele.-_. Nu mai spune!Plugarul ara cu boii, fbrd pog[nici. Opri boii'

- N-am vdzut-o c6nd s-a ridicat in aer, ci am auzit uttmai

r:urn ciripegte ceva mlrunt deasupra mea.

- Tu cuno$ti cintecul ciocdrliei?

- Cum sd nu-l cunosc! $i rn-am uitat la cercurile pe care

sc indlfa spre soare, pfln[ s-a pierdut in cer.

- Dac6-i aga, a sosit de-acum gi primivara, mdi bdietEra chiar vremea.Pdnd sd-gi r[suceascd omul o ligard, din imprejurirni se m

indlfard cdteva ciocdrlii in vizduh.

- Atzl? Auzitu-le-ai? Uite-o pe una! Uite inc[ unatrei! Ba-s patru! Vezi-le, Bedifd?Ionag nu urai qtia dup[ care sd priveasc[. igi intorcea

mereu de la una la alta.

- Jine-te numai dupd una, biiete, dacd vrei sE o vezi pdo inghite vdzduhul. Altfel le pierzi pe toate qi rdmdi numaicdntecul.

Se rnaide oameni

lagi de pevdzduh.

-- A venit ciocdrlia!- Cdnt6 ciocdrlia!- De acum primdvara r[mdne !Liniqtea a stdpdnit qi p6nd acum peste hotar, dar

- Ati arlzit? A{i v[mt?- Ciocdrliile!* D-apoi ce!-- $i atum sunt vreo cinci in vdzduh" Nu se rnai aud qi nu

ne rnai vdd. Poate s6 le mai vedem cdnd picd'

"- De unde sd Pice?-- Din cer, vezi bine!

- ZboardP0nd-n cer?

__ Tu nu ai v6zut?

- Uite, una a cdnfii.- Unde?-._ Colo! Da'nu se vede!

- Cum s[ se vadd, cd-i o Pasdre mic6!

- Nu-i aga de mic6, zise lonaq. Eu le-am vdzut de aproape

rrst6-iarn6la noi in qur6, in jurul jirezii de paie. $i ciocdrlie 9iciocdrlan! Cel cu mof!

Un bdiat din clasa a III-a, vecin cu lonaq, zise:

- Le-am vl'nst gi eu ast6-iarnd- Dar nu acelea-s ciocarliile

care cAntd.

- Cum nu? Nu-s ciocdrlii?

- A$a le zicem gi lor, dar ele nu cintd in aer' Acestea care

sc inalld in v[zduh gi cantd sunt mai mici gi-s pxsdri c6l[toare.

Nu rdmdn iama la noi, ci se duc in !5ri1e calde'

Nici lonaq, nici alfi copii de seama lui nu voiau s6 creadh.

Cliocarlia e nurnai una: 9i cea care vine iarna prin ogrdzi 9i pe

drumuri, gi cea care cdntd primdvara.

- Nu, sunt doufl feluri de ciocdrlii, intdri qcolarul' Aqa

ne-a invalat domnul invafdtor, aqa e scris gi in carte' Ba ne-a

ardtat gi chipurile lor pe nigte tabele. cflnt[refele sunt mai

rnici qi nu-s mofate. sunt p[s[ri cilldtoare 9i numai prirndvarase tntorc iar la noi.

Ciobinagii rdmaserd nedumerili. Nici unul nusunt doud feluri de ciocdrlii.

in vremea cdt ei vorbeau se mai iniltarl incd multe cilii, oprindu-le vorbele gi poruncindu-le sd le urmdreascd gile asculte.

Pe nesimfite se amesteci intre ei qi un feciorag de vreo patrusprezece ani care pdzea oile priurarului. Era un fel de'slugulila primar, gi-l chema Vasilic[. il cunogteau tofi copiii care eaici cu oile.

Vasilicd era orfan qi nu umblase la qcoald, nu qtia carte,crescurd niqte rudenii indepdrtate pdnd la vdrsta de gapte aniapoi il dlduri la stipin. Erau in sat incd mulfi copii sdracicari gustard din vreme pdinea amard a striinului gi cari nu puturd inv5ta carte.

Dup[ ce-i ascultd ciorovdindu-se asupra celor doud soide ciocdrlii, Vasilicl zise:

-- Nu qtiu dac6-s mai multe feluri de ciocArlii, dar asta nicnu are insemndtate. Cdntd una ori c0nt[ alta, e tot atdt. Dacare gtie dintre voi pentru ce ciocArlia e singura pas[re cdnt[toare care nu se aqeazd pe o ramrr[ s5 cAnte, sau de pe pemdnt, din grAne, ca pitpalaca, ci c6nt[ numai in vdzduh, in[lfdndu-se spre soare? Asta v-a spus-o dascllu' la qcoal6? Aqa-icf, nu v-a spus? Sd vd spun eu, vd.d cd nici unul nu qtie.

Erau de to{i vreo opt copii, trei care umblau la qcoald, cei-lalli nu ajunseser[ incd la vdrsta ceruth.

Vasilicd rytia multe povegti pi le mai spuse 9i altl dat6. Dupdce iqi aruncar6 ochii dupl oigele lor, se adunard in jr.u'ul luiVasilic[, iar el, dregdndu-qi glasul gi siltdndu-gi gluga in spate,incepu:

,,-- A fost odatd un impirat gi o impdrdteasd. puternici giboga{i, pi aveau un palat de aur pe care-l aprindea in fiecare zi

10

Heilinl soarele, incdt de departe pdrea cd a mai rdsdrit un soare

qi pc pbmAnt. Nu aveau la sufletul lor decdt o fat[, dar ce mai

lirtll, ruptd din soare, nu alta!

lfc vremea aceea erau zmei pe p6mAnt, care vrlieau fetele

lhrnroase de imparali gi le duceau pe caii lor inaripafi prin

vllzrluh, pe tbrdmul cel1lalt.

l)upd ce crescu fata, irnp[ratul o incuie in rdndul de sus al

pnlltuiui, unde erau uqi de fier, qi la fiecare u9[ paznici cu

nrrnir la picior. Tot rflndul de sus era al ei, unde tr6ia 9i se juca

,,rr prietene qi seruitoare gi avea toate bunat[file la mas[. Avea

1i iircdrii frumoase. Nu-i fu urdt in anii cei dintai ai zdvardtir

t'i .

Spre r[sdrit qi miazdzi, palatul. la rdndul de sus. avea un

lilllFur geam de aur sublire, prin care se vedea soarele de dirni-

,,.',i1e patta seara, dar nu te orbea cu lumina lui, aqa cd fata de

rrrrpf,rat putea s[-l priveascl mereu.Dar la inceput Lia - cdci Lia o chema pe fata impdratului

rru-i prea avea grija soarelui, ci se juca cu prietenele sale.

Dupd trecerea anilor ins[, fata se juca tot mai pufin qi rd-

rniinea adeseori pe gAnduri. Era acum fat[ mare'

- Nu-!i rnai place iocul? o intrebard prietenele'

- Ba-mi place.

- Nu-!i mai Place de noi?

- $i de voi imi Place.

- SA iscodimjocuri noi, poate !i s-a urfft de cele vechi'

-- Nu mi s-a urAt!

- PAi, dac5.-i aga, cum pofi t[cea cu ceasurile 9i nu te uili

la noi?

- Nu tac!- Dar ce

faci?

-_ Vorbesc!

11