Opera lirică

Opera lirică/Opera epică

Opera epică• Este creația literară în care

autorul își transmite în mod indirect gândurile, ideile, sentimentele, concepția despre lume și viață prin intermediul acțiunii și al personajelor;

Opera lirică• Este creația literară în care

autorul își transmite în mod DIRECT ideile, trăirile, sentimentele generate de anumite aspecte ale realității pe care le filtrează prin propria sensibilitate;

Trăsături• Opera epică• Vocea din text este naratorul, dar

purtătoare ale mesajelor autorului sunt și personajele ce participă la acțiune;

• Acțiunea este prezentată în mod gradat, de regulă se urmăresc momentele subiectului la care i-au parte personajele. Acțiunea este localizată în timp și spațiu.

• Modurile de expunere predominante sunt narațiunea (pers. I și a III-a) și dialogul.

• Limbajul artistic este realizat cu arhaisme, regionalisme etc.

• Opera lirică• Vocea din text se numește

eu liric/poetic• Modul de expunere

predominant este decsrierea sau monologul liric/adresat

• Limbajul artistic este realizat cu numeroase figuri de stil și imagini artistice;

Genul liric• Cuprinde totalitatea operelor în care predomină subiectivitatea,

exprimarea directă a sinelui.• Autorul prezintă în mod direct propriile gânduri, idei și sentimente cu

ajutorul eului liric, care poate apărea în diferite ipostaze: îndrăgostitul, revoltatul, gânditorul, contemplatorul, căutătorul unui ideal.

• Eul liric își face simțită prezența în text prin mărci lexico-gramaticale ca: pronume la persoana I sau verbe la persoana I;

• Modul principal de expunere într-un text liric, este monologul liric, dar poate apărea și descrierea.

• Textul poeziei este structurat în strofe și versuri, valorificându-se astfel muzicalitatea limbajului realizată prin elemente de prozodie (rimă, ritm, măsură de vers), dar și prin figuri sintactice (repetiții, refrene), sau de sunet (aliterații)

Eul liric• Este acea instanță care comunică- prin textul poetic- idei, gânduri,

sentimente (similar naratorului dintr-o operă epică și reprezentând „vocea” autorului)

• Mărci ale eului liric:• Verbe și pronume la persoana I singular (în cazul în care acestea sunt

dominante, se poate vorbi de o confesiune lirică)• Verbe și pronume la persoana a-II-a singular, verbe la imperativ,

substantive în vocativ, intejecții exclamative (atunci vorbim despre un discurs liric, de un monolog adresat)

• Verbe și pronume la persoana I plural (atunci ipostaza eului este de reprezentant al unei colectivități, în numele căreia „vorbește”)

• Verbe și pronume la persoana a III-a (eul nu se mai resimte implicat afectiv)