JUDITH SMITH

Mandolinele din MontoriTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

MIHNEA COLUMBEANU

ALCRIS

Capitolul 1

Grentha f`cu un plonjon gra]ios \n apa str`vezie din piscin`,\not` pân` \n partea opus` [i se opri pentru câteva momente.

|n acea diminea]` \nsorit` de mai, cu razele de soare scânteindpe apa piscinei, v`zduhul plin cu miresme de flori [i p`mântreav`n, Grentha reflecta la norocul ei de a fi venit \n Italia, nunumai \ntr-o scurt` vacan]`, ci chiar ca s` lucreze [i s` câ[tige osum` modest`, \ntr-o ambian]` incredibil de frumoas`.

Cu dou` luni \n urm`, ideea de a se sc`lda \n aer liber, la [aptediminea]a, ar fi p`rut ridicol`. |n Anglia, Grentha lucrase \n sub-solul \ntunecos al unei biblioteci de provincie, catalogând [iindexând, rezonabil de mul]umit` cu munca pe care o f`cea, dar\ntotdeauna \n c`utarea unor perspective mai interesante.

{i deodat`, aproape ca de niciunde, i se ivise [ansa de a lucrapentru câteva luni ca asistent` a unui profesor american angajat \nprocesul prelungit de a sorta [i cola]iona imensa colec]ie descrisori, eseuri [i alte teste ale celebrului colec]ionar [i istoric alartei american Simon Hartford Stratton, care murise cu un an \nurm`, la vârsta de optzeci [i doi de ani.

Grentha nu ezitase s` profite de fericita ocazie, iar acum locuiacel pu]in temporar \n vila Stratton, deasupra micului sat Montori,lâng` peninsula Sorrento, cu vedere peste Golful Salerno.

De cele mai multe ori, ea [i Mervyn Egerton, un b`rbat \nalt [istudios, de treizeci [i ceva de ani, lucrau \n sala prelung` abibliotecii, cu pere]ii ei acoperi]i de c`r]i, pardoseal` de marmur`[i mobil` de epoc`, dar Mervyn \i l`sa [i mult timp liber.

Un glas b`rb`tesc \i \ntrerupse [irul pl`cut al gândurilor:– Grentha! Ve[ti proaste!Mervyn st`tea pe marginea opus` a piscinei.– Ve[ti proaste? repet` Grentha. E grav?Dar, dup` expresia de pe chipul lui, nu credea c` se \ntâmplase

cine [tie ce catastrof`.– O tragedie! Contesa se \ntoarce azi de la Roma. Iar [i-a con-

sultat avoca]ii [i, f`r` \ndoial`, e cum nu se poate mai prost dispus`.A[a c`, hai s` plec`m de-aici pe ziua de azi.

Grentha \not` spre el [i ie[i din ap`, zvelt`, \n costumul ei debaie alb. |[i frec` viguros p`rul lung [i blond cu un prosop gros.

– Unde vrei s` mergem?– A, oriunde. La Sorrento, poate. Pot pretexta c` mai am nevoie

de caiete [i, f`r` \ndoial`, ai putea cere [i tu de urgen]` o panglic`nou` pentru ma[ina de scris. Ai luat micul dejun?

– Nu, dar nu va dura mult ca s`-l m`nânc. Voi fi gata \ntr-ojum`tate de or`.

– Bravo, feti]o. Atunci, mergem s` \mbuc`m ceva.Mervyn porni hot`rât spre garajele vilei, iar Grentha intr`

gr`bit` \n cas`. |n timp ce se \mbr`ca, apoi \[i mânca sandvi[urile[i-[i bea cafeaua pe balconul camerei, se \ntreb` cum avea s`reac]ioneze contesa la sosire, când urma s` descopere c` Mervynera absent. Mervyn ]inea la pace [i lini[te, iar Leonora HarfordStratton, v`duva unicului fiu al b`trânului, obi[nuia s` aduc` noride furtun` \n atmosfera calm` a vilei.

6 JUDITH SMITH

Leonora, o italianc` frumoas` de vreo patruzeci [i cinci de ani,revenise dup` moartea so]ului ei la titlul de contes`, declarând c`propriul ei tat` fusese conte.

Din p`cate, mo[tenirea de c`tre ea a bunurilor lui SimonHartford Stratton era \ngreunat` de probleme considerabile.Adev`rat, socrul ei \i l`sase vila, dar se p`rea c`-[i cheltuise cea maimare parte a averii achizi]ionându-[i colec]ia magnific` de tablouri,sculpturi, tapiserii [i piese de sticl`, iar acum abia dac` mai existaubani pentru \ntre]inerea vilei, astfel \ncât multe dintre comoritrebuia s` fie vândute.

Aici, Leonora avusese din nou ghinion, c`ci reie[ea c` unul din-tre nepo]ii lui Simon, un tân`r pe nume Rolando, dobândise omare parte din cele mai valoroase piese ale colec]iei.

Leonora declara c` [i le luase singur. Tân`rul sus]inea c`unchiul lui \i d`duse de bun`voie, pe gratis, unele obiecte. Astfel,Leonora, preocupat` de faptul c` tân`ra ei fiic`, Oriella, urma s`aib` o zestre prea mic`, \l d`duse \n judecat` pe Rolando, pentru aob]ine \napoi bunurile sustrase.

Vizita ei la avoca]i \nc` nu d`duse rezultatul dorit, a[a c` Mervynavea probabil dreptate s` presupun` c` nu era prea bine dispus`.

Grentha cobor\ gr`bit` scara lat` de marmur`, oprindu-senumai pentru a anun]a o servitoare c`, probabil, ea [i Mervynn-aveau s` fie acas` la prânz. |[i g`si [eful \n ma[in`, iar Mervynporni, ie[ind din Montori, pe drumul de coast`, spre Sorrento.

– Cel mai spectaculos drum din Europa, coment` el, dup` cetrecur` de Amalfi.

– De câte ori trec pe-aici, r`spunse Grentha, descop`r omul]ime de surprize pl`cute.

La fiecare cotitur` a [oselei, care str`b`tea o teras` montan`\nalt` cu gr`dini [i livezi \ntr-o parte [i, \n cealalt` parte, mareaalbastr` ca penele de p`un, se iveau noi priveli[ti, uneori\nsp`imânt`toare. O ma[in` care venea pe contrasens ap`ru bruscla cotitur` [i trecu vâjâind pe lâng` ei.

MANDOLINELE DIN MONTORI 7

– {i cel mai periculos, cred, ad`ug` Mervyn, frânând un moment.Grentha râse \ncet.– Tu ai fost cu ideea, nu uita, s` umbl`m azi creanga.– Recunosc. Dar la gândul c` azi se \ntoarce contesa, ca s` tune

[i s` fulgere peste tot... Nu, n-a[ fi putut s` suport.– Crezi c` pân` la urma v` câ[tiga procesul [i va recupera de la

Rolando toate acele tablouri [i celelalte lucruri?Mervyn zâmbi f`r` convingere, ridicând din umeri.– Cine poate [ti? Nu are nici o dovad` c` b`trânul nu i le-a dat

de bun`voie nepotului. E un caz foarte dificil. Dac` ea afirm` c`b`trânul nu era \n deplin`tatea facult`]ilor mintale \n acel moment,atunci se pot ivi fel de fel de complica]ii, mai ales conform legiloritaliene. S-ar putea s`-[i vad` toat` proprietatea \mp`r]it`, mai multsau mai pu]in egal, \ntre to]i pretenden]ii posibili.

– Iar \n cazul `sta, Leonora ar ie[i \ntr-o pierdere mult mai maredecât dac` i-ar reveni vila [i toat` mobila r`mas`?

– F`r` \ndoial`. Dac` are cap, se va mul]umi cu ceea ce are [i va\nceta s` mai cheltuiasc` f`r` rost banii cu avoca]ii.

La Sorrento, Grentha [i Mervyn se plimbar` prin magazine,cump`rând articole de papet`rie [i alte m`run]i[uri.

– N-ar strica s` avem ceva de ar`tat, pentru a dovedi c` deplasareaa fost realmente necesar`, coment` Grentha, \n timp ce-l re\ntâlneape Mervyn pe terasa unei cafenele, dup` ce-[i cump`rase un cos-tum de baie nou.

– Ce culoare ]i-ai cump`rat? o \ntreb` el.– Albastru. N-am ales-o prea inspirat, pentru c` soarele puternic

decoloreaz` aproape \ntotdeauna materialele. Dar m` cams`turasem de alb.

{i deschise punga, ar`tându-i costumul.– Totu[i, e un albastru mediteranean frumos [i intens, observ`

el. Nu cred c-o s` se sp`l`ceasc`.|i zâmbi.

8 JUDITH SMITH

– M`rturisesc, totu[i, c`-mi place albul pe o fat`, mai ales dac`e pu]in bronzat` [i are p`rul blond ca al t`u.

Grentha \i zâmbi [i ea. Acela era unul dintre lururile care-ipl`ceau la el – stilul lui necomplicat de a face complimente sin-cere, f`r` nici un fel de sub\n]elesuri. Uneori, \[i punea \ntreb`ridespre via]a lui personal`. {tia numai c` era nec`s`torit, trecusede treizeci de ani [i f`cuse ani de zile cercet`ri literare la universi-tatea lui din America. |n urm` cu vreo zece ani, petrecuse multtimp \n Italia, la Floren]a, Roma [i alte ora[e, iar \n timpul actualei\ns`rcin`ri spera s` poat` vizita unele dintre locurile pe care lecunoscuse atunci.

D`dea impresia unui turist american oarecare, nu a unui profe-sor studios. Cu p`rul [aten sârmos [i \nceput de chelie, doi ochic`prui aten]i [i o gur` oricând gata s` zâmbeasc`, era destul deatr`g`tor.

Luar` masa la un mic restaurant a c`rui curte din spate eraumbrit` de vi]`-de-vie. Când se ridicar` s` plece, Mervyn spuse:

– A[ vrea s` m` mai uit o dat` prin magazinele alea demarchet`rie.

Grentha d`du din cap. Aleea \ngust` numit` „StradaMarchitanilor“ era ocupat` aproape \n \ntregime de ateliereme[te[ug`re[ti care-[i expuneau t`vile [i mesele, tablourile [icutiile muzicale.

|n ziua aceea, \ns`, Mervyn uitase c` majoritatea magazinelorerau \nchise la orele siestei; nu mai erau deschise decât vreo dou`,p`zite de vânz`tori vigilen]i.

Se opri s` examineze o cutie de [ah. Vânz`torul se ridic` delâng` u[`, \ntrebându-l pe un ton \mbietor:

– V` place? Pofti]i \n`untru. Am altele [i mai frumoase.Mervyn puse cutia la loc ca [i cum din ea ar fi n`v`lit un roi de

albine.

MANDOLINELE DIN MONTORI 9

– Nu acum. S-ar putea s` revenim \n zilele urm`toare.Grentha [tia c` nu suporta s` fie zorit cu cump`r`turile. |i

pl`cea s` examineze \ndelung marfa, \nainte de a se hot`r\ s`cumpere. Când se r`suci gr`bit \n loc, Mervyn aproape c` se ciocnicu un om care ie[ea din magazinul al`turat.

D`du s`-[i prezinte scuzele, apoi exclam`:– Ei, da’ `sta-i Craig!Cei doi \[i strânser` mâinile, iar Mervyn se \ntoarse spre

Grentha.– |l cuno[ti pe Craig Burnell, cred. Lucreaz` cu echipa de la Pompei.– Da, ne-am cunoscut cândva...Grentha \[i amintea c`-l v`zuse cam cu o lun` \n urm`, \n com-

pania altor membri ai echipei interna]ionale care coopera cu guver-nul italian \n studiul recentelor descoperiri de la Pompei.

Era clar c` englezul nu avea o memorie la fel de bun`, c`ci se\ncrunt` u[or, \ncercând s`-[i aminteasc`.

– Nu cred c`...Mervyn, \ns`, interveni repede:– E asistenta mea, Grentha... domni[oara Corbett.Craig se lumin` la fa]`.– Da, desigur! murmur` el gr`bit.Grentha era u[or amuzat`. Oare uituceala lui era sincer`, sau

\ncerca s` dea de \n]eles c` \ntâlnea zeci de fete, englezoaice ca [istr`ine, [i nu le prea re]inea fe]ele?

– Haide]i s` bem o cafea \n scuar, propuse Mervyn. Ai timp?Craig d`du din cap, râzând.– Antichit`]ile mele au a[teptat aproape dou` mii de ani [i nu

se gr`besc s` vad` lumina zilei. {i, cum majoritatea magazinelorsunt \nchise, de ce n-am deranja un chelner somnoros?

La cafeneaua favorit` din scuar a lui Mervyn, un b`iat tân`r le servio cafea excelent`, iar Mervyn \l \ntreb` pe Craig despre excava]ii.

– Nimic care s` zguduie lumea, pân`-n prezent, replic` el. Obucat` de coloan` care [i-ar putea g`si locul pe undeva.

10 JUDITH SMITH

Sortimentul obi[nuit de cioburi [i fragmente din care s-ar puteaalege ceva sau nu. {i tu? Ce secrete misterioase ai dezgropat dinhârtiile b`trânului Stratton?

Ochii c`prui ai lui Mervyn lic`rir`.– Nici un scandal, dac` la asta te gânde[ti, ci numai câteva

scrisori interesante \ntre el [i un comerciant de art`. A \ncheiatcâteva târguri destul de dure, adesea afirmând c` articolul pe carevoia s`-l cumpere era probabil fals sau duplicat, nu autentic, [i prinurmare nu valora mai mult de-un sfer din pre]ul cerut.

– {i reu[ea? se interes` Craig.– Nu \ntotdeauna [i nu total, dar de obicei ob]inea reduceri

substan]iale de pre]uri.Un moment, Craig p`ru gânditor.– Vila aia cred c` e plin` de comori.Mervyn d`du din cap.– |nc` mai con]ine enorm de multe tablouri valoroase,

mobil`, sculpturi [i a[a mai departe. Ai putea-o deschide mâineca muzeu, iar exponatele ar merita s` fie v`zute, dar conformcontesei cele mai scumpe piese au fost furate de Ronaldo, nepo-tul b`trânului.

– Da, am auzit. {i unde e colec]ia lui Ronaldo?– Are o mic` vil` la marginea ora[ului Montori, dar nu e atât de prost

\ncât s`-[i ]in` valorile acolo. Cred c`-s depozitate undeva la Neapole.Craig cl`tin` trist din cap.– P`cat. Indiferent ale cui sunt, obiectele frumoase trebuie s` fie

vizibile, nu \ngropate \n seifuri [i depozite.Grentha, care le ascultase conversa]ia, \l privi atent`. Chiar vor-

bea serios?– Dar dac` toate ar fi mereu expuse, n-am mai avea pl`cerea

excav`rii [i a descoperirii unor lucruri care mult timp au z`cutascunse, sublinie ea.

MANDOLINELE DIN MONTORI 11

Craig o privi lung, drept \n fa]`, iar Grentha v`zu c` aveaochii de un albastru ca o]elul. Apoi, gura i se arcui \ntr-un zâmbet.

– Adev`rat. Aici ai dreptate.– Pân` acum, multe le-au distrus vandalii sau timpul. Credeam

c` numai muntele acela enorm de cenu[` a conservat ora[ulPompei atâtea secole.

Nu voise s` par` atât de autoritar`, dar sim]ise \n tonul lui Craigo und` slab` de \nfumurare.

– Trebuie s` treci [i tu o dat` pe la vil`, Craig, interveni Mervyn.O vom l`sa pe contes` s` fiarb` \n suc propriu o zi, dou`, dup`ultima vizit` la Roma, apoi te voi suna ca s` stabilim o \ntâlnire. S`vii \ntr-o sear`, la cin`.

– Mul]umesc.Craig not` num`rul de telefon pe o hârtiu]` [i i-l d`du lui

Mervyn.– Dac` nu m` g`se[ti, \mi va transmite cineva mesajul.Apoi se ridic`.– Trebuie s` plec. Mul]umesc pentru cafea [i abia a[tept s` v`

v`d – pe amândoi – la vil`, cât mai curând. Arrividerci!Grentha \i r`spunse la salut, con[tient` cum subliniase

cuvântul „amândoi“, de[i probabil c` nu voise decât s` fiepoliticos.

– Locuie[te \n Sorrento? \l \ntreb` ea pe Mervyn \n timp cep`r`seau cafeneaua.

– Da. St` \n acela[i apartament cu câ]iva membri ai echipei.Prietenul meu american Joseph, un francez [i un grec, cred. Sauitalian... Nu mai ]in minte.

Grentha zâmbi.– Cred c` are un mare talent la limbi str`ine.– Ce-ai vrea s` facem \n restul dup`-amiezii? o \ntreb` Mervyn

\n timp ce traversau scuarul. Ceva anume?

12 JUDITH SMITH

– Nu. Am terminat cu cump`r`turile, pentru un timp.Poate dac` am merge mai \ncolo pe coast`, spreCastellammare, apoi pe drumul de munte, [i s` ne \ntoarcemprin partea aceea...

– Cel pu]in, nu ne-ar \mpinge \n mare cine [tie ce [ofer italianexuberant.

* * *

|n timp ce treceau prin Sant’Agnello, Mervyn spuse:– Cred c-am s` \nchiriez un mic iaht pentru vara asta. Toate

insulele astea din jur, Capri, Ischia, Porcida, m` fac s` nu m` potmul]umi doar cu o ma[in`.

– Splendid` idee, r`spunse Grentha, care urm`rea o mic`[alup` t`ind apele golfului, dinspre Neapole c`tre Sorrento. B`rcilemici sunt interesante [i exist` dou` golfuri enorme de explorat,Neapole [i Salerno.

– Ai experien]`? {tii s` navighezi?– Nu, dar a[ putea s` \nv`].Mervyn râse.– Ei, dac`-mi cazi peste bord, m`car [tii s` \no]i.|n vârful muntelui, se oprir` s` admire minunata panoram`, cu

ora[ul Neapole la nord, lâng` Vezuviu, dintr-al c`rui vârf retezat se\n`l]a un pana[ de fum rozaceu. |n dep`rtare, o linie neregulat`,mov pal cu alb, indica Apeninii, iar la sud se \ntindea tot GolfulSalerno, m`rginit cu pâlcuri de or`[ele.

– Mai e un lucru pe care vreau s`-l fac cât timp sunt aici, con-tinu` Mervyn \n timp ce se \ntorceau la ma[in`. Au loc atâteas`p`turi, \ncât mi-ar pl`cea s` acord interes unui proiect anume.Siturile de la Pompei [i Herculanaeum sunt importante [i absolut

MANDOLINELE DIN MONTORI 13

uluitoare, dar mai exist` [i alte locuri, mai pu]in cunoscute. LaPaestum s-au g`sit ni[te temple grece[ti, iar acum se pare c` e \ncurs de descoperire o jum`tate de ora[.

– Dar vei avea timp [i pentru a[a ceva? Iahting, excava]ii...?\ntreb` Grentha.

– Destul, sper. Nu e nevoie s` st`m tot timpul cu nasurile \nhâr]oage. Cei de la universitate [tiu asta [i ne las` destul timp liber.

– Cred c` \ntâlnirea din dup`-amiaza asta cu Craig Burnell ]i-aactualizat ideea?

– Par]ial numai. S`pt`mâna trecut` vorbeam cu colegul luiamerican, Joseph. Mi-a vorbit despre mai multe proiecte unde armai fi nevoie de ajutor, s`p`tori aten]i, dar nu neap`rat profe-sioni[ti. Adev`rul este, Grentha, c` munca de la vil` e foarte pl`cut`când suntem singuri, dar cu contesa suflându-ne \n ceaf` tottimpul... simt nevoia de aer!

* * *

La cin`, Contessa Leonora fu surprinz`tor de amabil`, iarGrentha se \ntreb` dac` nu cumva consult`rile legale decurseser`bine, dar urm` exemplul lui Mervyn [i nu \ntreb` nimic. Nu eranevoie s` a]â]e furia Leonorei, care d`dea \n clocot la cea mai mic`provocare.

– Am l`sat-o pe Oriella la Roma, le explic` Leonora, cu o privireoblic` spre Mervyn. N-ai \ntrebat de ce lipse[te.

Mervyn zâmbi politicos.– Nu pentru c` nu i-a[ fi observat absen]a. Am presupus c` nu

ar trebui s` m` amestec \n treburile ei, \ntrucât, f`r` \ndoial`, mi-a]ifi spus la momentul potrivit.

Ochii negri ai contesei sclipir` un moment, amuza]i de acestr`spuns diplomatic.

14 JUDITH SMITH

– Era invitat` la câteva petreceri [i dansuri, [i n-am vrut s-olipsesc de ele. Cine [tie? S-ar putea s` cunoasc` un b`rbat foartechipe[, cu care s` se m`rite, când va sosi timpul.

– Se poate \ntâmpla foarte u[or, r`spunse Mervyn cu deplin`seriozitate.

– A[a c` va r`mâne câteva zile acas` la una dintre rudele melede la Roma. Dar, fire[te, orice b`rbat atras de fiica mea va descopericurând c` are foarte pu]in de oferit ca zestre.

Expresia contesei se posomor\. Mervyn, \ns`, se gr`bi imediat s-oasigure:

– Nu trebuie s` v` face]i griji. Oriella e atât de atr`g`toare [i fer-mec`toare, \ncât orice b`rbat va uita curând problema zestrei.

Contesa cl`tin` din cap.– O, nu \n]elegi. Dac` tat`l lui Frederick n-ar fi cheltuit atâ]ia

bani, ar mai fi r`mas o mo[tenire [i pentru Oriella.Mervyn \ncuviin]`:– Nu m` \ndoiesc c`, atunci când situa]ia se va l`muri, ve]i fi

satisf`cut`.– Da, \ntr-adev`r, dac` reu[esc s`-l \nving pe tic`losul acela de

Ronaldo.Fa]a contesei se \nro[ise deja de furie, iar Grentha se temea ca

Mervyn s` nu-[i fi atras f`r` voie gazda pe o cale periculoas`. Acesta,\ns`, schimb` imediat subiectul.

– De unde s-ar putea \nchiria o mic` ambarca]iune? se interes`el.

– O barc`? repet` Leonora. Ca s` te plimbi?– Da. Un mic iaht, eventual, sau o [alup`. E atâta ap` \n jur [i

atât de multe locuri frumoase de explorat, \ncât ar fi o marepierdere s` nu le vizitez.

Câteva momente, contesa st`tu pe gânduri.– Exist` doi, trei oameni \n sat, pescari. F`r` \ndoial`, ei \]i pot

spune. Pe mine nu m` intereseaz` b`rcile.

MANDOLINELE DIN MONTORI 15

– Atunci, când voi \nchiria un iaht elegant, v` ve]i schimbap`rerea, c`ci am s` v` invit la o croazier`.

Grentha oft` neauzit. Pericolul trecuse pentru moment.Dup` cin`, \ns`, Leonora anun]` c` avoca]ii ei \i cereau un

inventar nou, mai actualizat, al con]inutului vilei.– Mi-au spus c` cel pe care-l au dateaz` de mai mul]i ani, \l

inform` ea pe Mervyn, [i de-atunci socrul meu a cump`rat [i altearticole.

– Sau e posibil s` fi vândut unele? \ntreb` Mervyn.Leonora d`du din cap, f`când s`-i sclipeasc` p`rul negru [i

lucios.– Sau le-a d`ruit! ad`ug` ea caustic. Sau i-au fost furate!– {i ave]i o list` mai recent`?– Nu. Aici am nevoie de ajutorul dumitale.Se aplec` spre el.– Dac` po]i s` te ui]i prin toate hârtiile [i c`r]ile, ai putea [i s`

umbli prin palazzo [i s` faci o list` a mobilei, tablourilor [i a[a maideparte.

– Dar nu cred c` am destule cuno[tin]e... \ncepu Mervyn.– Prostii! \[i flutur` Leonora mâna dolofan` [i plin` de inele. O

ai pe istea]a dumitale signorina englezoaic` s` te ajute. |n câtevazile, cel mult, termina]i toat` treaba. Evident, se gr`bi ea s` adauge,ve]i fi pl`ti]i. Nu vreau s` lucra]i f`r` plata cuvenit`.

Pe chipul lui Mervyn se ivi acea expresie [ov`itoare pe careGrentha o cuno[tea foarte bine.

– Nu sunt sigur c`-mi pot permite amânarea...Contesa râse dispre]uitor.– Amânare! {i azi n-a]i amânat? Toat` ziua a]i umblat s` v` dis-

tra]i, te pomene[ti c` hârtiile de-aici s-au sortat singure [i au s`ritde la sine \n teancurile potrivite?

Mervyn râse.

16 JUDITH SMITH

– N-avem noi asemenea noroc. Voiam s` spun numai c` nu m`pot \ntrerupe din lucru pentru perioade \ndelungate.

– Atunci, \mi vei face acest serviciu, declar` autoritar Leonora.Poate aranjezi s` lucrezi o zi la hârtiile pentru universitate [i o zipentru mine, la palazzo.

Contesa insista ca vila Stratton s` fie numit` palazzo, darGrentha aflase curând c` \n Italia se obi[nuia ca oric`rei case dem`rime moderat` s` i se spun` palazzo.

– Pân` nu v`d despre ce e vorba, nu pot promite nimic,r`spunse precaut Mervyn.

– Dar vei \ncerca?– Voi \ncepe imediat ce pot, iar dac` descop`r c` nu-s \n stare,

am s` v` anun].– Hai, las`, c` nu-i greu deloc! trecu Leonora peste cuvintele lui.

Pe cuvânt, dac` a[ [ti s` bat la ma[in`, singur` a[ face-o.Grentha \[i ascunse zâmbetul. Ar fi fost un efort excesiv de

imagina]ie s` [i-o \nchipuie pe Leonora \n fa]a unei ma[ini de scris,maltratându-[i degetele pe taste.

Dup` cin`, Mervyn \i propuse s`-l \nso]easc` pân` \n sat.– Simt nevoia s` fac mi[care, declar` el. Ai chef de-o promenad`?– Da, dac` o lu`m pe c`rarea de pe mal, dar nu \n sus.Escaladarea drumului pietros [i \ntortocheat care pornea de

pe strada principal` din Montori era acceptabil` la lumina zilei,de[i f`cea praf \nc`l]`mintea, dar pe \ntuneric era de-a dreptulriscant`.

– Ne vom \ntoarce cu un taxi, \i promise Mervyn.Contesa le ur` noapte bun`, cu un zâmbet radios [i complice.

|n ochi i se citea clar: „Duce]i-v` [i discuta]i \ntre voi, dar mie s`-miveni]i cu r`spunsul pe care-l vreau!“

Pe str`zile \n pant` care coborau spre port forfoteau oameni.Piazza principal` str`lucea de lumini de la cafenele [i hotelul dincol], cu jardinierele sale \n care cre[teau oleandri [i portocali.

MANDOLINELE DIN MONTORI 17

Grentha \l \nso]i pe Mervyn de-a lungul malului, unde un parapetde piatr`, pe marginea unei c`r`ri \nguste, [erpuia printre case [istâncile de jos.

– Ce p`rere ai despre planul `sta n`stru[nic? \ntreb` bruscMervyn, când ajunse \n cap`t, unde poarta unei vile bara drumul.

Grentha ezit` \nainte de a da un r`spuns.– Ar f o treab` simpl` pentru un expert, dar de unde vom [ti noi

cum s` descriem toate acele vaze de por]elan, vitrinele cu anti-chit`]i, sticla vene]ian` [i toate celelalte? Nu putem decât s` facemni[te descrieri aproximative [i s` le numerot`m, ca s` poat` fim`car num`rate.

– Da, e munc` de specialitate. Cred c` am putea cere o copie ainventarului ini]ial, pe care am \n]eles c` avoca]ii o au. Ar fi maimult decât nimic.

– Adev`rara problem` e dac` tu, personal, vrei s`-]i petreci tim-pul \n felul `sta, suger` Grentha.

– Nu [tiu, recunoscu el. Dac` a[ primi, a[ avea mai mult timp ca s`...Se \ntrerupse brusc.– Of, hai jos \n piazza s` bem ceva.|n timp ce coborau spre port, Grentha r`mase t`cut`. Mervyn

p`rea bucuros c` avea o scuz` de a-[i prelungi [ederea \n Montori.{tia atât de pu]ine deaspre via]a lui, \ncât nu putea deducemotivul.

La cafeneaua lui Marco, din col], Mervyn comand` o sticl` de vinlocal [i st`tur` amândoi la mas` cam o jum`tate de or`, privindtrec`torii.

– Salut!Glasul care-i interpelase apar]inea unui tân`r zvelt, care ap`ruse

dintr-o dat` lâng` masa lor.– A, Ronaldo! murmur` cam f`r` entuziasm Mervyn.Noul sosit \i zâmbi Grenthei.

18 JUDITH SMITH

– Pot s` iau loc? \ntreb` el, tr`gând un scaun de la o mas`al`turat` ca s` se a[eze \nainte de a fi refuzat. {i ce mai face multstimata mea veri[oar` Leonora? se interes`. Am auzit c` azi s-a\ntors la palazzo.

Lu` paharul cu vin pe care i-l oferise Mervyn [i-l ridic` \n semnde toast.

– Sper c` vizita la Roma a fost pl`cut` [i i-a f`cut bine las`n`tate.

Grentha nu prea [tia cum s`-l aprecieze pe acel tân`r chipe[, devreo dou`zeci [i cinci de ani. |l \ntâlnise de câteva ori, de[i nu eraun oaspete binevenit la vila Stratton [i \ndr`znea s` vin` numaicând se asigura c` veri[oara lui, contesa Leonora, nu era acas`.

– Contesa pare mul]umit`, r`spunse Mervyn.– Nu m` \ndoiesc c` avoca]ii ei i-au dat iar speran]e.Ronaldo \nvârti paharul cu vin, cu un zâmbet triumf`tor.– Ar face mai bine s`-[i p`streze banii, nu s`-i toace pe onora-

riile lor grase.De[i expresia lui Mervyn r`mase echivoc`, Grentha [tia c` \i

\mp`rt`[ea \ntru totul opinia.– Oriella st` o vreme la Roma, \i spuse el lui Ronaldo. Se dis-

treaz` pe la tot felul de petreceri [i baluri.|mpuns`tura discret` a lui Mervyn o amuz` pe Grentha, c`ci

Ronaldo nu ascunsese faptul c`, dac` se c`s`torea cu Oriella, toat`problema mo[tenirii s-ar fi rezolvat \n modul cel mai mul]umitor.

– A, da, \n]eleg c` \nc` nu s-a \ntors, spuse Ronaldo, de[i dintonul lui se sim]ea clar c` absen]a Oriellei nu era o noutate pentruel.

Apoi se \ntoarse spre Grentha.– {i dumneata, signorina, cum te distrezi? Sau poate profesorul

te pune atât de mult la munc`, \ncât nu-]i mai r`mâne timp [ipentru pl`ceri?

MANDOLINELE DIN MONTORI 19

– Acum ce crezi c` facem? replic` ea. E clar c` nu muncim – defapt, azi ne-am luat liber toat` ziua.

– Numai ca s` facem un scurt drum la Salerno, ad`ug` Mervyn.Mai mult pentru cump`r`turi.

– De ce nu face]i cump`r`turi de la Neapole? se interes`Ronaldo, \ntorcându-se din nou spre Grentha. Te-a[ putea duce lani[te magazine extraordinare, cu pre]uri foarte avantajoase.

Mervyn se gr`bi s` intrevin`:– Când vom avea ni[te cump`r`turi importante de f`cut, o s`

]inem seama de sfatul dumitale.Grentha \i zâmbi amabil lui Ronaldo, c`ci era clar c` Mervyn nu

i-ar fi acceptat nici \n ruptul capului sfaturile.Tân`rul nu se prea \ndemna s` plece [i, \n cele din urm`,

Mervyn se ridic`, anun]ând c` el [i Grentha trebuia s` se \ntoarc` lavil`.

– V` pot duce eu cu ma[ina, se oferi Ronaldo. O am aici.– Mul]umim, dar nu e nevoie. Vom lua un taxi. |n orice caz, mai

avem de f`cut o vizit` pe drum. Ciao!|n timp ce mergeau spre port, \n c`utarea unui taxi, Mervyn

spuse:– N-am nici un chef s` circul cu ma[ina `stuia. Conduce ca un

nebun.– Chiar ai de f`cut vreo vizit`? \l \ntreb` Grentha. Sau a fost doar

o scuz`?– Corect, r`spunse el laconic. N-a[ vrea s`-l antipatizez, dar

nu-mi place deloc compania lui. Mereu \]i ofer` ajutoare de care n-ainevoie. M` tot \ntreb cum de reu[ise s` intre atât de mult \n gra]iileb`trânului Simon Stratton. Mereu vesel [i s`ritor...

– Am avut grij` s` nu men]ionez \nchirierea iahtului. Cred c`imediat ar fi s`rit s` negocieze unul.

– Cu un comision gr`su] pentru el \nsu[i, f`r` \ndoial`, replic`sec Mervyn.

20 JUDITH SMITH

* * *

A doua zi, la prânz, Mervyn o \ntreb` pe contes` dac`-i puteainvita \ntr-o sear`, la cin`, pe prietenul lui american, Joseph, [i peun englez.

– Se nume[te Craig Burnell [i l-ar interesa foarte mult câte cevadin colec]ia dumneavoastr` de art`.

– Dar fire[te, replic` Leonora. E tân`r?– Cam dou`zeci [i opt de ani, a[ zice.– A, atunci trebuie s` a[tep]i pân` se \ntoarce Oriella. Nu are

multe [anse de a cunoa[te b`rba]i tineri.Grentha se amuza. Era clar ce p`rere avea Leonora despre

tinerii prieteni de la Roma ai Oriellei.– Arat` bine? \ntreb` ea \n continuare.– M` rog, nu l-am studiat prea atent. Nu e foarte chipe[, cred.

Nas coroiat, buze groase, o cicatrice pe un obraz [i cred c` are ochiide culori diferite.

Râzând, Grentha se gr`bi s-o lini[teasc` pe contes`:– Nu-i adev`rat. Poate c` are nas acvilin, dar tr`s`turile \i sunt

normale; ochi alba[tri [i p`r des, castaniu.Imediat \[i d`du seama c` Mervyn [i contesa o priveau amuza]i.– L-ai inspectat foarte meticulos, fu Leonora de p`rere.– Grentha e obi[nuit` s` acorde aten]ie detaliilor, interveni

Mervyn.Contesa zâmbi expansiv.– O, dar un chip b`rb`tesc e un model mai interesant de studiat

decât scrisorile socrului meu, nu-i a[a?– |ntâmpl`tor, am memoria fe]elor, spuse Grentha, de[i [tia c`

era o scuz` jalnic`. {i nici m`car nu era adev`rat, pentru c` re]inea\ntotdeauna numele, dar fe]ele le mai [i uita uneori.

MANDOLINELE DIN MONTORI 21

|n timpul dup`-amiezii, lucrând cu Mervyn \n bibliotec`,Grentha c`zu la un moment dat pe gânduri. |i venise \n mintechipul lui Craig Burnell. Ochii lui alba[tri aveau o expresie u[orbatjocoritoare, iar gura i se arcuia cu umor.

|[i alung` imaginea din minte, concentrându-se asupra paginiiscrise de mân` pe care \ncerca s-o descifreze. Numai ridicoladescriere f`cut` de Mervyn o determinase s` corecteze impresia pecare [i-ar fi putut-o forma contesa. Dar ce contau impresiile conte-sei? Ursuz`, \[i alung` din minte toate caracteristicile fizice ale luiCraig Burnell.

* * *

Fiica Leonorei, Oriella, urma s` vin` acas` \n s`pt`mânaurm`toare, iar Mervyn \i felefon` lui Joseph, ca s` discute despreinvita]ia la cin`. La sfâr[itul conversa]iei, \i spuse Grenthei c` seinteresase [i despre \nchirierile de ambarca]iuni.

– Mi-a spus c` englezul, Craig, se pricepe cel mai bine la a[aceva, \ntrucât [i el a \nchiriat un vas. Vom vedea ce ne sf`tuie[te.

|[i d`dur` \ntâlnire la Sorrento, peste dou` zile, iar contesa \iceru Grenthei s` se duc` [i ea, ca s` ia de la cofetar tortul coman-dat pentru Oriella, la \ntoarcerea acas`, [i o po[et` de-a ei de lareparat.

La Sorrento, Grentha lu` tortul, o capodoper` de art` culinar`,reprezentând un edificiu p`trat de ciocolat` decorat cu alune [iflori violete. |n mijloc avea un „O“ oval, \nconjurat cu o explozie debilu]e aurii. Po[eta nu era \nc` gata, iar Mervyn mai avea diverse tre-buri prin ora[.

– Nu e nevoie s` m` a[tep]i aici, spuse el. Coboar` \n port [i stai devorb` cu Craig, pân` vin eu. Nu vreau s`-l fac s` m` a[tepte, dac` \ntârzii.

|n timp ce mergea pe digul principal, \n c`utarea englezului,Grentha auzi un glas strigând-o:

22 JUDITH SMITH

– |ntâmpl`tor, pe mine m` cau]i?Accentul o f`cu s` se opreasc` pe loc, \ntorcându-se – dar nu

v`zu pe nimeni.– Aici, jos! strig` el.|l v`zu cum lega o barc` mic`, \nf`[urând coarda pe o bint` de fier.– Nu m` a[teptam s` te v`d \ntr-o barc`, spuse ea.– Nu? Ar`t nefiresc?– N-am vrut s` spun asta... Dar nu eram sigur` unde v-a]i dat

\ntâlnire, cu Mervyn. El a fost re]inut [i mi-a spus s` vin \nainte.– {i ai venit!Tonul lui \nfumurat o derut` pentru câteva clipe. Dup` o scurt`

pauz`, \l \ntreb`:– {i-acum ce facem? Urci aici, sau r`mân pe loc [i-l a[tept pe

Mervyn?Craig râse, aruncându-[i capul pe spate, astfel \ncât barca se

cl`tin` \ngrijor`tor.– Ai putea s` cobor\ \n barc` [i s`-mi ]ii companie.– Atunci, Mervyn s-ar putea s` nu ne vad`, obiect` ea.– Bine, vin eu sus.Craig manevr` barca spre câteva trepte de piatr`, o leg` de o alt`

baba [i urc`. Purta o c`ma[` albastr`, descheiat` la gât, [i o perechede pantaloni scur]i, cândva albi, acum mânji]i de unsoare [i mâl. |ntimp ce p`[ea pe lâng` ea, espadrilele \i clef`iau de ap`.

– Unde ]i-ai dat \ntâlnire cu Mervyn? \ntreb` Grentha.– Pe digul principal. Nu m` a[teptam s` vin` atât de curând.– Mai \ntârzie. Cred c` va ajunge \n câteva minute.Craig propuse s` se a[eze pe o banc` de piatr`, de unde-l

puteau z`ri pe Mervyn când sosea.– Ce fel de ambarca]iune vrea? o \ntreb` el pe Grentha.– N-am idee.– Mic`, mare? Cu vele, cu motor, [i cu una [i cu alta? Iaht de

croazier`, cu cabin`?Grentha cl`tin` din cap

MANDOLINELE DIN MONTORI 23

– Nu [tiu...Privind-o lung, Craig se \ncrunt` iritat.– Ei, trebuie s` se hot`rasc`, \nainte de a discuta cu cei care

\nchiriaz`.– }i-am spus, repet` ea, abia i-a venit ideea [i \nc` nu s-a gândit

la detalii.– Atunci, sper c` nu va trebui s` vin [i eu cu voi. {tii, m`car,

care-i prova [i care pupa?Grentha \i adres` un zâmbet rece.– Da, pupa e aia ascu]it`, iar aia boant`-i prova. Sau invers?Posomorât, Craig d`du din cap.– Mai invers de-atât nici nu se putea, din moment ce orice barc`

are numai dou` capete.– Cu bârna-n mijloc, ad`ug` Grentha, privind \n dep`rtare.Când \ntoarse capul, observ` c` o privea cu r`bdare, ca [i cum

ar fi fost un copil n`zuros sau un c`]el prea juc`u[.– Nu-]i face griji pentru noi, \l lini[ti ea. M`car [tiu s` vâslesc.– Tare m-a[ mira s` nu pune]i nava cu fundul pe uscat.Trecu o jum`tate de or`, trecu o or` – iar Mervyn, nic`ieri.– |mi pare r`u, se scuz` Grentha. Probabil a fost re]inut pe

nea[teptate undeva.– Nu conteaz`, r`spunse binevoitor Craig.– Dar \]i pierzi timpul...O privi din nou cu acea expresie \ng`duitoare.– Serios? De unde [tii ce-a[ fi f`cut dac` nu aveam \ntâlnirea asta?Dac` acesta era stilul lui sâcâitor de a flirta cu ea, ar fi fost bine

s`-i mute gândul. Grentha n-avea de gând s` se lase atras` \n plasaseduc]iei lui, numai fiinc` era englez. Hot`râse ca nimic s` nu tul-bure armonia calm` a colabor`rii ei cu Mervyn.

– Cred c` ar fi mai bine s` m` duc \n ora[ [i s`-l caut, spuse ea.– {tii unde s`-l cau]i?Grentha ezit`.

24 JUDITH SMITH

– S-ar putea s` fie \n piazza.– Urma s` treac` pe la apartamentul nostru, s`-l vad` pe Joseph?– Nu [tiu.Craig morm`i exasperat.– Nimic nu [tii! Chiar nu te intereseaz` ce se \ntâmpl` \n jurul t`u?– Poate c`-mi v`d de treburile mele, r`spunse t`ios Grentha.

Nu, te rog s` m` scuzi. Vreau s` zic, nu l-am \ntrebat pe Mervynunde se ducea fiindc`-mi spusese c` inten]iona s` vin` aici cât decurând posibil.

– Nici o problem`. Oricum, [i eu ]i-am repro[at c` „nu [tiinimic“, a[a c` suntem chit. Cel mai bine ar fi s` mergem la o cafe-nea din apropiere, de unde voi telefona la apartament, ca s` afludac` e acolo.

Grentha \l \nso]i la o cafenea [i a[tept`. Când reveni, Craigcl`tin` din cap.

– Nu r`spunde nimeni. Poate l-a luat pe Joseph [i s-au dus \nalt` parte.

– Hm... Dar mai e [i tortul... morm`i ea.– Tortul? Ce tort?– O comand` special` pentru Oriella. Vine mâine acas`.Expresia lui nedumerit` fu atât de comic`, \ncât Grentha izbucni

\n râs.– Oriella e fata contesei, urmeaz` s` se \ntoarc` mâine de la

Roma, iar mama ei a comandat un tort special, pe care trebuie s`-lduc la vil`.

– Acum unde e?– |n ma[ina lui Mervyn.Craig se plesni peste frunte.– Am nevoie de mai mult decât o cafea. Numai o t`rie m`

poate face s` \n]eleg povestea asta ca a lui Alice \n }araMinunilor. F`r` \ndoial`, Mervyn a fost r`pit, iar acum infractorii\nfulec` tortul.

MANDOLINELE DIN MONTORI 25

– Cred c` exist` o explica]ie simpl`, spuse ea, de[i \ncepea s` se\ngrijoreze.

Dar când trecu \nc` o or`, tot f`r` ca Mervyn s` apar`, problema\ncepu s` devin` serioas`.

– |mi pare atât de r`u, \i spuse Grentha lui Craig. Mul]umescpentru cafea. M` duc \n piazza principal`, ca s` v`d dac` nu-i acolo.

– {i dac` nu-l g`se[ti?– Atunci, am s` m` \ntorc la Montori cu un taxi.– Vin [i eu cu tine, ca s` c`ut`m prin localurile lui favorite.– Dar nu vreau s`-]i r`pesc din timp, obiect` ea. Deja am

abuzat...– Te asigur c` nu am nimic mai bun de f`cut \n acest moment,

o \ntrerupse Craig.|i era mai u[or s`-i accepte oferta decât s` mai discute \n con-

tradictoriu. Dac` Mervyn avea probleme, atunci ajutorul lui Craigputea fi util.

C`utar` \mpreun` pe str`zi [i prin cafenele, pe StradaMarchitanilor, dar nu-l g`sir` nic`ieri.

– Nu crezi c`... poate... la spital...? propuse Grentha. Dac` a avutun accident?

Craig cl`tin` din cap.– Am fi auzit, cu siguran]`, dac` un americano era implicat \ntr-un

accident. |n fiecare cafenea am fi aflat câte o alt` variant`.Grentha se uit` la ceas. Era aproape ora cinci.– Mai bine telefonez la vil`, ca s` \ntreb dac` nu cumva s-a \ntors.Craig se oferi s` dea el telefon. O servitoare \i spuse c` Signor

Egerton nu se \ntorsese.– Ai de l`sat vreun mesaj? o \ntreb` Craig pe Grentha.– Da. Spune-i c` voi ajunge acas` peste vreo dou` ore. Vorbe[ti

italiana mai bine ca mine.Dup` ce Craig termin` convorbirea, Grentha \i mul]umi.– Acum iau un taxi.Alene, Craig r`spunse:

26 JUDITH SMITH

– Dac` te tenteaz` o plimbare cu barca pân` acas`, te pot duceeu. Te asigur c` [tiu cu care parte trebuie s` mearg` \nainte.

Grentha râse.– Sper!Totu[i, ezita. |l cunoscuse pe Craig doar \n treac`t [i, pân` \n

acea dup`-amiaz`, nu fuseser` decât simple cuno[tin]e, dar \ntretimp rela]ia lor p`rea s` fi devenit mai pu]in formal`. O criz`minor` netezise drumul spre o amici]ie pl`cut`. Totu[i, nu\ndr`znea s` avanseze prea repede.

– Cu barca nu va dura mai mult? \ntreb` ea, amânând luareaunei decizii. Trebuie s` ocole[ti peninsula.

– |ndr`znesc s` spun c`, dac`-mi pun mintea, pot ajunge \nain-tea taxiului, r`spunse el aruncându-i o privire piezi[`. Dar, desigur,decizia \]i apar]ine numai ]ie.

Grentha \i sim]i tonul provocator.– Bine, vin, accept` ea.Craig o conduse pe str`zile abrupte ale portului, o ajut` s`

coboare \n barc` [i porni. Aproape imediat, Grentha \[i regret`hot`rârea. De[i barca pneumatic` avea motor exterior, probabil c`drumul avea s` dureze mult mai mult decât cele dou` ore \n carear fi ajuns cu taxiul.

Dup` ce ocoli printre câteva iahturi elegante [i alte vase decroazier`, Craig opri lâng` un iaht vopsit crem.

– A, nu [tiam c` la nava asta frumoas` te refereai, spuseGrentha.

– Ce credeai, c` voiam s` te duc pân` acolo cu [alupa?– Da. N-ai spus nimic despre un iaht.– Poate c` mi-a fost team`, \n caz c`-]i imaginai cine [tie ce palat

plutitor, ca ale marilor magna]i. Oricum, l-am \nchiriat numai pen-tru vara asta.

Cu ajutorul lui, Grentha se urc` la bord. Craig \ncepu s` legebarca la pupa [i s` ridice ancora.

MANDOLINELE DIN MONTORI 27

– Dac` te deranjeaz` vântul, dup` ce trecem de cap, avem [i unmic salon, \i spuse el, \n timp ce pornea motorul.

– Deocamdat` r`mân aici.Era evident, c` nu inten]iona s` foloseasc` velele, ci numai

motorul auxiliar, a[a c` Grentha n-avea s` stea \n calea vreunuighiu.

Noua vedere spre coast`, cu falezele sale abrupte, albastre caardezia, o fascina.

– Cred c` ai fost la Capri? \ntreb` el, \n timp ce cârmea printreinsul` [i continent.

– Da, de dou` ori. Dar mi-ar pl`cea s` stau mai mult timp acolo.S` m` plimb, s` explorez... |nc` n-am v`zut nici m`car GrotaAlbastr`.

– Dac` vrei s` vezi culorile, trebuie s` fii acolo la o anumit` or`.– Cred c` ai c`l`torit mult prin partea asta a Italiei. De când

lucrezi aici?– De doi ani.Ceva din tonul lui Craig o f`cu s` nu-i mai pun` \ntreb`ri despre

situa]ia lui, a[a c` r`mase t`cut`, \n timp ce ocoleau CapulCampanella. Grentha \i privea mâinile pe timon` [i p`rul [aten des,fluturat de vânt. Poate c` trebuia s` se concentreze la cârm` [i nu-ipl`cea s` fie pisat cu \ntreb`ri f`r` rost.

Privi spre coast`, c`ci \nc` nu v`zuse Positano [i Amalfi de pemare. Acum i se p`rea incredibil c` hotelurile [i casele se puteau]ine pe pantele acelea abrupte, f`r` s` cad` unele peste altele.

Când se apropiar` de Montori, Craig spuse:– Dac` pot ajunge la cap`tul digului, poate reu[esc s` te debarc

f`r` a mai folosi [alupa.Doi b`ie]i zâmbitori fur` \ncânta]i s` prind` parâmele [i s` le

lege.Grentha cobor\ pe mal, dar Craig r`mase la bord.

28 JUDITH SMITH

– |[i sunt foarte recunosc`toare, spuse ea. Mul]umesc pentruderanj.

– N-a fost nici un deranj, signorina. Oricând la dispozi]iadumitale.

Grentha [tia prea bine c` nu trebuia s` ia \n serios aceste ultimecuvinte.

– Sper s`-l g`se[ti pe Mervyn acas`, \ntreg, mai strig` Craig dup`ea, \n timp ce Grentha pornea \n lungul digului.

Când \ntoarse capul, v`zuse c` plecase deja, \ntorcând iahtulspre Sorrento. |i f`cu cu mâna, dar Craig nu-i r`spunse. Probabiln-o v`zuse.

|n timp ce urca spre vil` cu taxiul, Grentha se gândi la nea[tep-tatele evenimente ale dup`-amiezii [i f`cu un efort pentru arecunoa[te c` fusese egoist`. Ar fi trebuit s`-l caute mai insistent peMervyn.

Taxiul intr` pe poarta vilei, iar Grentha v`zu u[urat` ma[ina luiMervyn \n fa]`.

|n timp ce pl`tea cursa, contesa ap`ru gr`bit`.– N-ai p`]it nimic? E totul \n regul`?– A, n-am nimic, r`spunse Grentha. Dar Mervyn...?– A fost foarte nelini[tit.Mervyn ie[i [i el.– Ce ]i s-a \ntâmplat? Te-am c`utat peste tot!Explica]iile care urmar` dezv`luir` c` trecuser` unul pe lâng`

altul f`r` s` se vad`.– Am umblat prin tot portul, declar` Mervyn, dar nici urm` de

voi!– La ora aia eram deja la cafenea, cred, dar ne-am uitat foarte

aten]i – mai pu]in \n cele câteva minute când Craig a telefonat laapartament.

– A, \nseamn` c` atunci am trecut eu pe-acolo. Sper c` nu s-asup`rat.

MANDOLINELE DIN MONTORI 29

– Nu, a[teapt` cu pl`cere s` v` \ntâlni]i alt` dat`.Dup` o scurt` pauz`, ad`ug`:– M-a adus acas` cu iahtul lui.– P`cat c-am pierdut ocazia. Poate-a[ fi \nv`]at câte ceva despre

naviga]ie.Grentha zâmbi.– A folosit motorul auxiliar. Vântul nu b`tea \n direc]ia dorit`.

{i tortul? L-ai adus cu bine acas`?Mervyn morm`i.– Nu [tiam c` era atât de mare. De dou` ori era s` cad` de pe

banchet`, la curbe.– Da, ar fi trebuit s` fiu cu tine, ca s`-l ]in, recunoscu Grentha.

M` rog, am ajuns to]i cu bine, tu, eu [i tortul. Acum trebuie s` m`schimb pentru cin`.

Mervyn se mul]umi s` dea din cap, f`r` s` r`spund`. |n timp ceurca spre camera ei, Grentha sim]i nemul]umirea care plutea \naer. Aventura ei de dup`-amiaz` \ncepea s` arate ca o escapad` cuun b`rbat pe care abia \l cuno[tea. {i totu[i, nici Mervyn nu-[i pread`duse silin]a. Se \ntorsese acas` abandonând-o acolo, f`r` m`cars` [tie dac` nu cumva c`zuse \n mare, sau fusese r`pit` prin cine[tie ce gang \ntunecos.

Reflectând astfel, Grentha \ncepu s`-l \nvinuiasc` pe CraigBurnell, pentru fisura oricât de slab` care p`rea s` se fi produs \narmonioasa ei rela]ie cu Mervyn. Pe viitor avea s` fie mai prudent`cu invita]iile lui Craig.

Când termin` de \mbr`cat, ie[i pe balcon s` savureze câtevamomente parfumurile florilor din gr`din`. Cineva cânta la man-dolin`, iar Grentha r`mase s` asculte melodia blând` [i tandr` careplutea prin v`zduh. |n sfâr[it, intr` \n camer`, \ntrebându-se \ntr-odoar` cine cânta.

30 JUDITH SMITH

Capitolul 2

Oriella se \ntoarse acas` de la Roma a doua zi, povestindentuziasmat` despre festivit`]ile la care participase [i despre petre-cerile [i dansurile unde se distrase – sau, dimpotriv`, \i fuseser`repartiza]i parteneri nesuferi]i.

|n seara aceea, la cin`, contesa \i puse tot felul de \ntreb`ri, lacare Oriella d`du uneori r`spunsuri hilare.

– Ce-a]i mai fi râs s` ne fi v`zut \mpreun`, tân`rul acela atât de\nalt, [i eu, pe tocuri, ridicându-m` pe vârfuri ca s`-i v`d [i altcevadecât nasturii c`m`[ii!

Oriella nu avea cu mult peste un metru cincizeci, iar partenerulei fusese un scandinav extrem de \nalt. Se vedea clar c`-[imo[tenise mult mai mult mama italianc` decât tat`l american,având o fa]` armonios format`, cu ochi c`prui lumino[i [i p`rul caun nor moale [i negru. Pe lâng` colora]ia vie a Oriellei, Grentha seconsidera cam insipid`, cu pielea ei deschis`, p`rul blond [i ochiicenu[ii. Din partea ei, Oriella \i invidia adesea picioarele lungi [isuple.

– |]i st` atât de fermec`tor \n costum de baie! \i spusese ea la unmoment dat.

Acum, \ns`, contesa era \n alert`.

– Ai ajuns s` stai atât de aproape de b`rbatul acela \ncât \iatingeai c`ma[a? \ntreb` ea cu team`.

– |n timpul acelui dans, da, r`spunse fericit` Oriella. Dar peurm` am dansat mai \ndep`rta]i, doar ]inându-ne de mâini.

Mama ei nu fu prea convins` de aceast` nou` dezv`luire.– Cred c` n-am s` te mai las la Roma, cu m`tu[a [i verii t`i, dac`

n-au mai mult` grij` de tine.– Of, mam`, z`u a[a, am fost foarte cuminte, \n toate sensurile,

pe cuvântul meu! declar` Oriella. {i mai trebuie s`-]i aminte[ti [i c`sunt pe jum`tate americanc`, a[a c` nu pot fi timid` [i sfioas` cafetele de-aici, dac` un tân`r \mi d` aten]ie.

Din partea cealalt` a mesei, Mervyn \i zâmbi aprobator.– Tot farmecul ambelor na]ionalit`]i, murmur` el.Contesa \i arunc` o privire t`ioas`, dar conchise c` nu era decât

una dintre frecventele remarci galante ale lui Mervyn.– {i tu, Grentha? o \ntreb` Oriella. Ce festivit`]i au avut loc aici

\n lipsa mea? O, nu e nevoie s`-mi spui. Cunosc deja lungul [ir degale [i festas din fiecare sear`, râse ea. Tu [i Mervyn a]i stat la birou,cu nasurile \ngropate \n c`r]i [i hârtii.

– Nu tot timpul, interveni pe nea[teptate contesa. Grentha [i-af`cut un nou prieten, un englez, care are un iaht [i o invit` laplimb`ri pl`cute pe mare.

Grentha zâmbi.– N-am f`cut decât o singur` plimbare pân` acum. Ieri m-a adus

\napoi de la Sorrento.– Dar e foarte interesant! Cum \l cheam`? Trebuie s`-l cunosc

pe acest englez. Arat` bine?– E prieten cu Mervyn, r`spunse Grentha.– {i e foarte urât, ad`ug` contesa. E un pitic cu fa]a schimono-

sit` [i f`r` din]i \n gur`.Mervyn se rezem` de sp`tar, râzând.– Z`u a[a, Contessa, mi-o pl`ti]i cu aceea[i moned`!Oriella se uit` de la unul la altul.

32 JUDITH SMITH

– Atunci, \nseamn` c` are caracter nobil [i maniere elegante,altfel Grentha nu s-ar fi urcat pe iahtul lui.

Aceast` apreciere la adresa lui Craig o f`cu pe Grentha s` râd`.|n ajun, manierele lui nu p`ruser` deloc elegante, iar unele dintrecomentarii fuseser` aproape brutale. Cât despre noble]ea de carac-ter, \nc` nu-i putea judeca aceast` latur`.

– Ai r`bdare, Oriella, o sf`tui Mervyn. Probabil va veni la cin`curând [i atunci, f`r` \ndoial`, ai s`-l cuno[ti.

– Dac` e \ntr-adev`r pitic, voi fi mai \nalt` decât el [i n-am s`-iv`d golurile dintre din]i, ci am s`-i ascult glasul fermec`tor \n timpce-mi va citi poezii.

Mervyn [i Grentha râser` din nou, \n timp ce ochii negri aiOriellei str`luceau ne\ncrez`tori. La dou`zeci de ani, avea o anu-mit` distinc]ie tinereasc` [i talentul de a face fa]` unor situa]ii pecare Grentha le-ar fi g`sit dificile, a[a c` nu se l`sa am`git` dedescrierile ridicole ale b`rba]ilor.

* * *

Peste câteva zile, Mervyn o anun]` pe Grentha c` stabilise onou` \ntâlnire cu Craig.

– De data asta, aici, \n Montori. A spus c` are ni[te treburi \nora[ [i ne vom \ntâlni mâine sear`, la hotelul Excelsior.

– |nc` mai vrei s` vin cu tine ca s` discut`m despre iaht?– Sigur c` da. De ce nu?– Nu m` pricep deloc la ambarca]iuni.– Atunci, putem \nv`]a amândoi câte ceva de la Craig, replic`

netulburat Mervyn.Grentha nu era sigur` \n ce m`sur` voia s`-[i cultive rela]iile cu

Craig, dar nu avea nici un motiv de a refuza \ntâlnirea.Auzind despre \ntâlnire, Oriella declar` c` voia s` vin` [i ea.

MANDOLINELE DIN MONTORI 33

– }in neap`rat s`-l v`d pe monstrul `sta fermec`tor despre carevorbi]i cu to]ii.

Mervyn nu p`ru prea \ncântat.– Atunci, te rog, promite-mi c` n-ai s` ne \ntrerupi discu]iile de

afaceri.Indignat`, Oriella f`cu ochii mari.– Am s` stau cuminte ca un [oricel.Aceast` promisiune o f`cu pe Grentha s` râd`. Oriella ar fi tre-

buit s` fie sau bolnav`, sau doborât` de cine [tie ce mare tragedie,ca s` tac` mai mult de dou` minute.

Craig \i a[tepta la o mas` de pe terasa hotelului Excelsior.Mervyn i-l prezent` Oriellei, apoi comand` vin.

}inându-se de cuvânt, Oriella r`mase t`cut` \n timp ce cei doib`rba]i \ncepeau s` discute despe avantajele iahturilor de croazier`sau ale velierelor.

– Te-a[ putea duce la Capri, unde e un meseria[ foarte priceput.|]i va cere o sum` absolut rezonabil`. Dar trebuie s` fii con[tient c`suntem \n plin sezon [i nu prea vei avea de unde alege.

– Nu conteaz`, r`spunse Mervyn. Voi lua ce se g`se[te, numais` m` pot descurca.

Craig arunc` o privire spre Grentha.– S` ai grij` dac` o iei pe domni[oara Corbett cu tine. Nici nu

[tie care-i prova [i care pupa.– Dar [tie s` \noate, replic` Mervyn. A[a c`, dac` r`storn nava

sau ne scufund` o furtun`, m` va salva [i pe mine, nu numai pe ea\ns`[i!

– M` \ntreb dac` e \n]elept ca un b`rbat s` se bazeze pe ofemeie ca fiind capabil` – sau dispus` – s`-l salveze de la \nec,coment` Craig, cu o nou` privire piezi[` spre Grentha.

– Depinde cine e b`rbatul, ripost` ea.Oriella, considerând c` discu]ia de afaceri luase sfâr[it,

interveni:

34 JUDITH SMITH

– Grentha e ca un pe[te \n ap` – mai mult, ca o siren`!Craig se l`s` pe spate cu scaunul, chipurile speriat.– Nu mai spune! Te rog, nu vorbi despre sirene \n apele astea.

Nu [tii c` Golful Neapole mai e cunoscut [i ca Golful Sirenelor?Oriella \i arunc` o privire amuzat`, cu ochii ei lumino[i.– S-ar putea s` nu te pasc` nici un pericol din partea sirenelor,

spuse ea cu sub\n]eles.– Mul]umesc, zâmbi Craig. {tiu ce vrei s` spui. Sirenele nu [i-ar

bate capul cu mine.– Totu[i, nu ar`]i chiar atât de \ngrozitor pe cât am auzit,

continu` fata.– Z`u? {i ce-au spus despre mine?Oriella afi[` cea mai \n]epat` expresie.– Am fost \nv`]at` s` ]in secret ceea ce se spune despre oameni

\n lipsa lor.– Dar asta nu te \mpiedic` s` le a]â]i curiozitatea.– N-a fost nimic, interveni Mervyn. O glum`. Contesa a \ntrebat

despre tine [i... a, s` nu uit. E[ti invitat la cin` \ntr-o sear` dins`pt`mâna viitoare. Când era vorba, Grentha, mar]i?

– Da.– Mar]i voi fi acolo, promise imediat Craig. Trebuie s` primesc

provocarea [i s` aflu ce def`im`ri am suferit.Grentha \ncepea s`-[i formeze propria ei p`rere despre acel

tân`r plin e sine c`ruia \i era atât de u[or s` se angajeze \n dueluriverbale cu fetele. Se vedea clar c`-l atr`gea orice tân`r` rezonabilde ar`toas` care intra pe orbita lui, iar Oriella, cu fermec`toara eipiele ca smântâna [i gura apetisant`, nu f`cea \n nici un cazexcep]ie.

– De ce zâmbe[ti? o \ntreb` Mervyn pe nea[teptate.Fu scutit` de nevoia de a r`spunde, c`ci \n acel moment

forma]ia de mandoline care cânta \n piazza \n fiecare duminic`seara atac` o can]onet` napolitan` vesel`.

MANDOLINELE DIN MONTORI 35

|ntre timp se ocupaser` toate mesele de la Excelsior [i de pecelelalte terase. Tutungiul \[i instalase deja nevasta [i fiica pescaune, \n fa]a tutungeriei, iar la \nceputul primei melodii farma-cistul, care vindea [i suveniruri la pr`v`lia din col], \i urm` exem-plul. Trupe[a lui so]ie [i cele trei fete fur` curând \nconjurate devecini [i prieteni, \n timp ce farmacistul aducea alte scaune dincas`.

Grentha era intrigat` de acest ritual [i atmosfera neinhibat` aacelor mici \ntruniri ale vecinilor, ca s` bârfeasc` [i s` se distreze.

|n spa]iul liber al pie]ei, oamenii st`teau câte doi, trei, sau seplimbau \ncet \ncoace [i-ncolo.

Num`rul cânt`re]ilor la mandolin` varia. Uneori erau numai treisau patru, mai ales \n serile de miercuri, când d`deau recitalul dela mijlocul s`pt`mânii, dar acum Grentha num`r` nou`, cu vârste\ntre optsprezece ani, cât p`reau s` aib` doi dintre b`ie]ii cei maitineri, [i etatea unor bunici b`trâni. Cu excep]ia serilor de gal`,când cântau la diverse instrumente, de obicei \n stil juc`u[, sem`rgineau la mandoline, producând o gam` considerabil` dearmonii.

– Forma]ia noastr` de mandoline e celebr`, \l inform` Oriellape Craig.

Acesta zâmbi provocator.– Nu [tiu dac` se poate compara cu cea din Sorrento.Buzele Oriellei se r`sfrânser` cu dispre].– Habar n-ai ce vorbe[ti. Cea din Montori e vestit` [i \ntot-

deauna o \nvinge pe cea din Sorrento la concursuri.Imediat, Craig se d`du b`tut [i o \ntreb` pe Oriella ce p`rere

avea despre Pompei.– Evident, am fost acolo de multe ori, r`spunse ea. Dar ultima

dat` mi-am luxat glezna. Pietrele din pavaj erau foarte denivelate.– Poate ar fi bine s` te \ncal]i cu pantofi mai potrivi]i. De asemenea,

\i voi instrui pe s`p`tori s` niveleze terenul. Data viitoare când vii, s` m`

36 JUDITH SMITH

anun]i, [i te voi conduce la unele dintre cele mai noi descoperiri. {i pedumneata, domni[oar` Corbett, ad`ug` el, cu \ntârziere, spre Grentha.

Oriella râse.– A[a o nume[ti, „domni[oar` Corbett“? Mi se pare prea formal.

Cu to]ii trebuie s` fim buni prieteni, iar nou` te rog s` ne spui„Oriella“ [i „Grentha“. Pentru mine, Craig e un nume dificil, maipu]in melodios decât cele italiene[ti.

– |mi pare r`u. P`rin]ii mei ar fi trebuit s` se gândeasc` maibine, dar n-au prev`zut c` s-ar putea s`-mi petrec o parte din via]`\n compania unor [treng`ri]e italiene.

– Te rog s` nu ui]i c` sunt pe jum`tate american`, \i reaminti ea.– Atunci, Mervyn e mai capabil decât mine s` se ocupe de

jum`tatea aceea, replic` el.Mervyn \i arunc` Oriellei o privire binevoitoare.– Pe mine jum`tatea italian` e cea care m` sperie.Oriella cl`tin` din cap cu triste]e.– Orice-a[ face, o jum`tate din mine e vinovat`, oft` ea.Dup` vreo or`, Mervyn suger` c` era timpul s` plece acas`, a[a

c` pornir` spre locul unde Craig \[i parcase ma[ina.– V` pot duce pe to]i pân` la vil`? \i invit` el.– Mul]umim, dar [i eu sunt cu ma[ina, r`spunse repede Mervyn.Grentha \n]elese c` lui Craig i-ar fi f`cut pl`cere s-o duc` pe

Oriella acas`, urma]i de ea [i Mervyn. Dar, dup` un moment deezitare, Craig se a[ez` la volan, promi]ând s` \n mar]ea urm`toareavea s` soseasc` punctual la cin`.

– Are mult farmec, \[i d`du Oriella verdictul \n timp ce Mervynpornea \napoi spre vil`. |l placi, Grentha?

|ntrebarea ei atât de direct` nu o stânjeni pe Grentha, care-[iformase deja o opinie despre Craig.

– Da, e un companion pl`cut, confirm` ea pe un ton indiferent.– Trebuie s` cultiv`m rela]iile cu el. Ne poate plimba cu iahtul,

iar când Mervyn va \nchiria [i el unul o s` avem mai multeposibilit`]i de a ie[i pe mare.

MANDOLINELE DIN MONTORI 37

* * *

Când inventarul existent al tuturor pieselor de mobilier [i art`le-a fost predat lui Mervyn [i Grenthei, amândoi au fost [oca]i depropor]iile lui. Erau trei volume mari [i groase, cu pagini scrisem`runt, suficiente pentru a descuraja pe oricine avea sarcina de a-lrescrie, verifica [i completa.

– Mam`-mam`! murmur` \ncet Mervyn. N-aveam idee \n cene-am b`gat.

– Nici eu, r`spunse Grentha. Nu [tiu cum vom deosebi unobiect de sticl` de altul. Cu tablourile e relativ u[or, dar mobila,ornamentele [i celelalte... o s` dureze o via]` de om!

Mervyn \[i rezem` b`rbia \n pumn, zâmbind.– O via]`...! repet` el. M` \ntreb... s-ar putea ca o via]` tr`it` \n

ambian]a asta s` aib` avantajele ei. Aici, via]a decurge \ntr-un ritmmult mai lent decât acas`. Sim]i c` ai timp s` te ui]i \n jur, s` facilucrurile pe care ]i le-ai dorit dintotdeauna [i niciodat` n-ai apucat.

– Dar credeam c` via]a ta \ntr-o universitate american` e ferit`de agita]ia lumii de-afar`, nu?

– {i eu am crezut la fel, pân` am ajuns aici. Cred c` Italia [iclima ei m-au mai \nmuiat. Hai, morm`i el, s` ne-apuc`m de treab`,iar peste inventare ne vom uita dup` aceea.

|n timp ce b`tea la ma[in` cópii dup` scrisorile primite deSimon Hartford Stratton de la prietenii lui din diverse p`r]i alelumii, Grentha reflect` c` Mervyn se bucura \n sinea lui c`avea ocazia de a sta mai mult la Montori, sau cel pu]in \nItalia. Fie ezita s` se \ntoarc` \n America, pentru a se con-frunta cu situa]ia de-acolo, fie cine [tie ce leg`tur` strâns` \l\ndemna s` r`mân` pe loc cât mai mult timp posibil.

|n ceea ce-o privea pe ea, se convinsese deja c` ar fi fostmul]umit` de orice amânare a plec`rii din Montori, dar apoi \[i spusec` [i ea putea fi o victim` a climei blânde [i a vie]ii \n condi]ii de lux.

38 JUDITH SMITH

Se concentr` asupra scrisorilor, cu atât mai mult cu cât \n searaaceea urma s` vin` Craig la cin` [i, deci, trebuia s` termine la timp.Joseph telefonase ca s` se scuze pentru c` nu putea veni.

Când se duse \n camera ei pentru a se \mbr`ca, v`zu c` pe paterau \ntinse mai multe rochii. Evident, contesa [i Oriella aveaucameristele lor personale, iar Grentha o primise pe Anna, o fat` devreo [aptesprezece ani, care fusese avansat` dintr-o func]ie infe-rioar` [i trebuia s`-[i \nve]e atribu]iile practicând cu o vizitatoaremai pu]in important` a casei.

Grentha alese o rochie nou` de bumbac gri, cu spirale deculoarea lavandei [i pete bej.

– O port pe asta azi.|n ochii negri ai Annei se ivi mirarea.– Dar ast` sear` vine un signore englez! N-o purta]i pe asta?

\ntreb` ea, ar`tând o rochie lung` alb` cu roz, pe care Grentha [i-ocump`rase de la Neapole [i o p`stra pentru ocazii deosebite.

Grentha cl`tin` din cap.– De asta s-ar putea s` am nevoie numai cu un prilej realmente

grandios.Anna ridic` din umeri [i, peste câteva momente, cineva b`tu la u[`.

Dup` ce schimb` câteva fraze \n [oapt`, Anna \i spuse Grenthei c`Signorina Oriella o ruga s-o ajute s`-[i aleag` rochia pentru seara aceea.

Pe patul, fotoliile [i multe alte mobile din camera Oriellei erau\ntinse peste o duzin` de rochii. Oriella, \nf`[urat` \ntr-un [alsub]ire, st`tea \n mijlocul camerei.

– Grentha, ajut`-m` s`-mi aleg o rochie potrivit`, te rog.Imediat, \ns`, \i v`zu \mbr`c`mintea modest`.– Dar... \nc` nu e[ti gata?– Ba da, sunt gata.– Bine, dar rochia asta e... atât de simpl`! Da, este elegant` ziua,

când ba]i la ma[in`, dar... [i pentru cin`?Grentha râse.

MANDOLINELE DIN MONTORI 39

– M` rog, ast` sear` nu d`m un dineu de gal`. Vine numai Craig.Nu se va a[tepta s` ar`t`m ca ni[te ducese.

Privirea perplex` a Oriellei parcurse din nou diversificata gam`de rochii.

– Ia-o pe cea care-]i place ]ie cel mai mult, o \ncuraj` Grentha.|ntotdeauna trebuie s` te sim]i bine \n hainele pe care le por]i.

Oriella alese o rochie alb` de [ifon cu volane, decolteu larg [iun cordon cu model preten]ios, petunia cu auriu.

– Asta...? \ntreb` ea cu team`.– Neap`rat, fu Grentha de acord. |]i st` foarte bine [i are un

aspect tineresc.Oriella \i f`cu semn cameristei s` pun` la loc celelalte rochii.– Dar [i tu, Grentha, trebuie s` por]i ceva mai... mai...– Mai sofisticat? Nu e nevoie, asta-mi convine de minune.{i totu[i, mai târziu, când intr` \n micul salon unde se serveau

aperitivele, Grentha v`zu c` Leonora era drapat` \n catifea de untrandafiriu intens [i-[i pusese colierul de cuar] cu diamante.

Craig sosise deja [i conversa cu Oriella, care-i vorbea cu capulridicat, astfel \ncât \i ie[ea \n eviden]` curba gra]ioas` a gâtului.Buzele i se arcuiser` \ntr-un zâmbet. Grentha avu impresia c` puteas` vad` atrac]ia dintre acei doi tineri care se \ntâlneau doar pentrua doua oar`, iar scena i se \ntip`ri irevocabil \n memorie.

Ridicând privirea spre ea, Craig o salut` cu un Buona seracurtenitor, p`rând un moment pe punctul de a-i s`ruta mâna, dup`care se r`zgândi. F`r` \ndoial`, o salutase deja pe contes` cu cere-monia cuvenit`.

– L-am invitat pe Craig la un scurt tur prin unele dintrecamerele de-aici, \i explic` Mervyn. N-avem timp s`-i ar`t`m totul.

– Dar ceea ce am apucat s` v`d e splendid [i interesant, ad`ug`Craig. Nu [tiam c` vila Stratton con]ine atât de multe piese de marevaloare. {i vila e foarte frumoas`.

– Dar consum` o mul]ime de bani, coment` contesa.Mervyn \i zâmbi lui Craig, cu o expresie de avertisment.

40 JUDITH SMITH

– Desigur, confirm` acesta pe un ton firesc. Dar multe obiectefrumoase sunt indestructibile, dup` cum am constatat de-atâtea orila Pompei [i \n alte locuri.

Pericolul trecuse pentru moment, c`ci Craig schimbasesubiecutl, vorbind despre domeniile mai largi pe care le cuno[teacel mai bine.

|n timpul cinei, contesa \i puse câteva \ntreb`ri despre munca [iexcava]iile lui.

– Lucra]i ca un miner?– Nu tocmai. S`p`turile le fac al]ii. De fapt, guvernul italian nu

permite ca str`inii s` participe. Italia are propriii ei exper]i [i spe-ciali[ti \n excava]ii. Sarcina noastr` – de colaboratori interna]ionali– const` \n a desena sau fotografia noile descoperiri, a scrie despreele [i a ne trimite rapoartele la muzee sau celelalte autorit`]i carene controleaz`.

Contesa ridic` din umerii ei gra]io[i.– Nu mi se pare o munc` prea grea.– Dar, mam`, Craig trebuie s` fie foarte inteligent! protest` cu

aprindere Oriella. Trebuie s` [tie totul despre oamenii care [i-auconstruit casele la Pompei [i le-au zugr`vit!

Craig, a[ezat \ntre mam` [i fiic`, \i mul]umi Oriellei pentru felul\nsufle]it \n care \i luase ap`rarea, apoi se \ntoarse spre contes`:

– Cred c` \nc` nu [tim prea multe despre oameni [i casele lor,dar \nv`]`m tot timpul. Cel mai important e c`, sub cenu[aVezuviului, s-au conservat atât de multe. Alte situri au fost distruseori s-au degradat, din diverse motive, de-a lungul secolelor. Printoat` Italia, ba chiar \n toat` Europa [i \n alte zone, probabil,oamenii au luat templele ruinate drept cariere de piatr` [i s-auservit pentru propriile lor construc]ii.

– Ceea ce a \ngreunat cu atât mai mult munca arheologilor,interveni [i Mervyn. Ce crezi, exist` vreo [ans` pentru ca unuineofit ca mine s` i se permit` s` lucreze la unul dintre situri?

Craig st`tu pe gânduri câteva momente. Apoi spuse:

MANDOLINELE DIN MONTORI 41

– Probabil nu la Pompei, dar dac` te intereseaz`, se fac uneleexcava]ii la Paestum, lâng` Salerno. S-ar putea s` merite. Prietenult`u american, Joseph, se gânde[te s` petreac` acolo câtva timp, nupeste mult. Ce-ar fi s` discu]i cu el?

– Cred c` a[a voi face. Dac`-mi r`mâne timp, mai bine zis.Restul serii trecu \n lini[te, iar Craig, \nso]it de Mervyn [i Oriella,

mai inspect` câteva saloane pe care nu le v`zuse, \n timp ceGrentha st`tea cu contesa.

– Deci, tân`rul arat` normal, la urma urmei, coment` Leonoracu un zâmbet.

– V-a]i a[teptat la altceva? o \ntreb` Grentha.– Fire[te c` nu. E foarte atr`g`tor, dar nu vreau ca Oriella s` fie

prea atras` de el. E atât de tân`r` [i, \n situa]ia \n care ne afl`m, tre-buie s` g`seasc` o partid` bun`. Oare acest tân`r englez e cumvabogat?

Grentha cl`tin` din cap.– Nu [tiu nimic despre familia lui, dar nu cred c` are avere.– Totu[i, nu voi lua m`suri prea aspre ca s-o opresc pe Oriella.

Trebuie s` \nve]e s` cunoasc` b`rba]ii [i n-o poate face dac`-i ordons` stea lâng` mine acas`, \mpiedicând-o s` se mai distreze [i eapu]in – dar discret, \n]elegi...

– Cred c` ave]i o atitudine foarte \n]eleapt`, coment` Grentha.|mpotrivirea ac]ioneaz` \ntotdeauna ca un bumerang [i, când o fat`e \mpiedicat` s` se \ntâlneasc` cu un anumit b`rbat, nu face decâts`-l zeifice.

Contesa d`du din cap, \n]elep]e[te.– {i tu judeci cu cap. |nc` nu te bate gândul m`riti[ului?– |nc` nu.– Poate c` vei ajunge, cu timpul, s`-l prive[ti pe Mervyn ca pe

un posibil so]? Ave]i atât de multe \n comun. E cam b`trâior pelâng` tine, dar uneori asta ajut` ca un mariaj s` fie cu atât maifericit.

42 JUDITH SMITH

– Am dou`zeci [i doi de ani, spuse Grentha. Mervyn are \n jurde treizeci [i cinci, \ns` nu e vorba numai de vârst`. }in foarte multla el [i-mi place s` lucr`m \npreun`, dar nimic mai mult.

Nu ad`ug` c` avea pentru Mervyn acelea[i sentimente ca pentruun unchi tân`r sau un frate mult mai mare.

Când \n sfâr[it Craig, Oriella [i Mervyn revenir`, Craig vorbidespre posibilele aranjamente pentru a-l duce pe Mervyn la Capri,\n c`utarea unei ambarca]iuni potrivite.

– Va fi o c`l`torie doar pentru b`rba]i? se interes` Oriella.Craig se \ntoarse spre ea.– Cu ce vei contribui la discu]ia noastr` despre nave [i pre]uri?B`rbia Oriellei se \n`l]`.– Nu e nevoie s` fim prezente la discu]ie. O vom l`sa \n seama

voastr`, iar noi dou` vom hoin`ri pe insul`. Apoi, lu`m cu to]ii cinaacolo [i ne vom \ntoarce acas` la lumina lunii.

* * *

Totu[i, planul Oriellei nu s-a putut \mplini, c`ci Craig [i colegiilui au devenit dintr-o dat` foarte ocupa]i cu unele descoperiri noi,petrecându-[i aproape tot timpul la acel sit.

Peste câteva zile, Craig d`du telefon ca s` se scuze.– |mi pare r`u, dar nu-mi mai v`d capul de treburi. Pân` [i

noaptea fac fotografii, cu blitzul, ca s` nu ne scape nici un detaliu.– Nici o grij`, \i r`spunse Mervyn. Când e[ti liber, anun]`-m`

[i-o s` aranj`m noi ceva.Oriella \i dest`inui Grenthei suspiciunile ei.– ~[tia ticluiesc ceva, spuse ea pe un ton dramatic. Vor s` scape

de noi.Grentha ridic` din umeri.– Uneori, b`rba]ilor le place s` fie singuri când iau hot`râri impor-

tante. Sau, nu tocmai singuri, dar f`r` femei care s`-i bat` la cap.

MANDOLINELE DIN MONTORI 43

– Dar am promis c` nu ne amestec`m! se tângui Oriella. Nuvrem decât o croazier` pân` la Capri.

|ntr-o diminea]`, peste alte câteva zile, Mervyn intr` \nbibliotec` având aerul unui copil care o fost prins furând din fri[c`.

– Am \nchiriat o nav`, anun]` el.– Când? |n diminea]a asta?Grentha se uit` la ceas, care ar`ta unsprezece [i jum`tate.Mervyn d`du din cap.– Craig mi-a telefonat asear`, târziu, [i s-a oferit s` m` duc` la

Capri azi \n zori, dac` voiam s`-l \nso]esc. A[a c` am primit bucuros[i am \nchiriat un mic vas de croazier` cu cabin`, pentru tot restulverii.

Grentha \ncepu s` chicoteasc`.– Vânt din pupa [i Dumnezeu s`-]i binecuvânteze nava [i pe to]i

cei ce vor naviga cu ea, dar tu [i Craig ve]i avea nevoie de ni[tescuze beton-armat, ca s-o \ndupleca]i pe Oriella!

– Da, [tiu.Mervyn trânti ni[te hârtii pe birou.– S-ar putea ca \n curând s` mergem pentru mai mult timp la

Capri, savurând excursia f`r` a ne pierde timpul cu negocieri prinporturi.

– Cât` dib`cie! râse Grentha. Cine-a venit cu ideea asta? Craig?|l v`zu pe Mervyn dând din cap, amuzat.– Da, bine\n]eles. Probabil cunoa[te zeci de moduri diferite de

a pre\ntâmpina criticile femeie[ti.Când auzi despre vasul lui Mervyn, Oriella \[i arunc` bra]ele

spre cer, cu un gest dramatic.– Poftim! Am [tiut eu! Of, b`rba]ii! Cum ai putea s` ai \ncredere

\n ei?– Dar Craig a promis, repet` \mp`ciuitor Mervyn.– A promis? repet` Oriella cu dispre] fin. Promisiunile lui sunt

la fel de fragile ca paharele de vin. Va trebui s` pl`teasc` scump

44 JUDITH SMITH

p`c`leala asta. Nu trebuie numai s` m` duc` la Capri, ci [i la Ischia,\n alt` zi, [i la Amalfi. {i poate c` imediat au s`-mi mai vin` [i altelocuri \n minte.

Grentha nu-[i putu st`pâni râsul.– Te po]i gândi la toate locurile de pe litoralul italian [i la toate

de pe Mediterana, dar asta nu \nseamn` c` o s` se conformeze!Pe nea[teptate, Oriella se a[ez` \n cel mai apropiat scaun. Cu

mâinile \mpreunate \n poal` [i cea mai cuminte expresie pe fa]`,spuse f`r` aprindere:

– Craig va face ce-i cer eu.– Se pare c` l-ai cucerit pe prietenul nostru englez cât ai zice

pe[te, observ` Mervyn, sco]ându-[i ochelarii cu rame de baga ca s-opriveasc`. Nici chiar Grentha, care-l cunoa[te de mai mult timpdecât tine, n-ar fi atât de preten]ioas`, [i doar sunt compatrio]i.

Buzele pline ale Oriellei se arcuir` \ntr-un zâmbet fericit.– E englezoaic`, iar fetele italience ac]ioneaz` mai repede!– Atunci, a[ putea s` te rog, s` te implor chiar, s` ac]ionezi

repede [i acum [i s` ne la[i s` ne vedem de treburi? \i ceru Mervyn.– Sigur c` da. Dar dac` nu ]i-ai fi pierdut vremea \n diminea]a

asta alergând dup` b`rci cu noaptea-n cap, acum ai fi avut mai multtimp pentru lucru.

{i ie[i, iar pa[ii i se \ndep`rtar` sacada]i pe coridorul pardosit cumarmur`.

Mervyn scoase un oftat prelung de u[urare.– Abia a[tept s` fac o croazier` la Capri, zâmbi Grentha. {tii s`

navighezi?– Mi-am luat un manual de instruc]iuni.Ostentativ, Grentha reveni la treburile ei, cu speran]a c`,

dac` ajungea s` fie pasager` pe nava lui Mervyn, manualul luide instruc]iuni ar fi prevenit necesitatea de a \nota din largpân` la ]`rm.

MANDOLINELE DIN MONTORI 45

* * *

Pe \nserat, \l \nso]i s`-i vad` vasul amarat \n port.– Nu e foarte mare, recunoscu Mervyn, dar nu m` deranjeaz`.

Patru oameni pot c`l`tori \n condi]ii confortabile.Grentha se uit` la nava alb` cu brâu verde [i perdele la ferestrele

salonului.– V`d c` se nume[te Falcone*. Acum te vei putea repezi ca o

pas`re de prad`. Iahtul lui Craig cum se cheam`? N-am observat.– Nici eu. Probabil te interesa mai mult navigatorul decât nava,

r`spunse Mervyn cu o privire ironic`.Grentha râse, dar nu r`spunse la provocare.|n timp ce plecau, \l v`zur` pe Ronaldo apropiindu-se.Dup` câteva fraze introductive, tân`rul spuse:– Am auzit c-ai cump`rat o nav`.– Am \nchiriat-o doar, r`spunse scurt Mervyn.– Ce p`cat! Dac-a[ fi [tiut, \]i f`ceam eu rost de una, \n condi]ii

foarte avantajoase.Mervyn [i Grentha schimbar` o privire amuzat`. Dup` cum se

l`uda, Ronaldo putea face rost de orice, \n condi]ii foarte avanta-joase. Grentha b`nuia c` o mare parte din aceste avantaje ajungeau\n buzunarul lui.

– Regret, r`spunse Mervyn cam repezit. Acum e prea târziu.– N-am v`zut-o pe Oriella de când s-a \ntors de la Roma, dar nu

sunt bine primit la vil`, a[a c` nu pot veni \ntr-o vizit` ca s` v`d cemai face.

– Face foarte bine, spuse Grentha.– M` bucur s` aud. {i tu ar`]i senza]ional.– Mul]umesc._______________* – „{oimul“ (n.tr.)

46 JUDITH SMITH

– {i nu-]i mai vezi capul de treburi cu noul inventar...Nu fusese o \ntrebare, ci o afirma]ie, iar Mervyn \ntreb` imediat,

pe un ton prudent:– Cine ]i-a spus asta?Ronaldo zâmbi.– Ei, astea se afl`...Apoi oft` adânc.– Of, cumplit` munc`... O s` dureze ani de zile.O privi cu sub\n]eles pe Grentha.– Dac` ai nevoie de ajutor, ]i-l ofer cu cea mai mare pl`cere.

S-ar putea s` existe unele obiecte la care s` nu te pricepi.– Mul]umesc, Ronaldo, dar...– Dac` ne \mpotmolim, \i \ntrerupse Mervyn, te vom anun]a,

dar deocamdat` prefer`m s` ne facem treaba singuri, a[a cum [timnoi.

Zâmbetul lui Ronaldo nu [ov`i decât o clip`, \ns` ochii negri \idevenir` mai duri.

Pornir` to]i trei spre piazza principal`, unde Ronaldo \i invit` s`bea ceva la cafeneaua lui Marco, dar Mervyn refuz`.

– Mul]umesc foarte mult, \ns` ar trebui s` ne \ntoarcem la vil`,pentru cin`.

Dup` de se desp`r]ir` de Ronaldo, Mervyn spuse iritat:– Ce pis`log mai poate fi! De parc` l-am l`sa s` se apropie de

inventar!Grentha râse.– Crezi c` ar mai [terpeli câteva m`run]i[uri, dup` care ne-ar

spune c` s-au vândut [i s` le t`iem de pe list`?– La \nceput am crezut c` \ntr-adev`r unchiul lui \i d`duse,

probabil, câteva tablouri, statuete [i a[a mai departe, dar acum, c`-lcunosc mai bine, sunt convins c` le-a furat pe toate.

* * *

MANDOLINELE DIN MONTORI 47

La vil`, Oriella le ie[i gr`bit` \n \ntâmpinare pentru a le spunec` telefonase Craig, scuzându-se pentru comportamentul nepoliti-cos [i invitându-i pe to]i la o mic` petrecere pe care o d`dea \napartamentul lui din Sorrento.

– Când? \ntreb` Grentha.– Poimâine. Ai mai fost la el acas`?– Eu nu, numai Mervyn.– {i-i vom cunoa[te prietenii, pe american, pe francez [i pe grec,

continu` Oriella cu sufletul la gur`.Grentha râse.– Parc-am fi \n bancurile alea cu „Odat`, un american, un

francez [i un grec...“– Contesa te las` s` mergi? \ntreb` Mervyn. Sau a invitat-o [i pe

ea?– Evident, vine [i ea, r`spunse Oriella, ridicând sprâncenele sur-

prins`. Doar nu crezi c` m-ar l`sa – sau chiar pe Grentha – singur`\n vizit`, \ntr-un apartament plin de b`rba]i!

Fu rândul lui Mervyn s` râd`.– Da, \n]eleg. Asta-i jum`tatea ta italian` – cea circumspect`.

Jum`tatea american` ar intra bucuros [i \ntr-un bârlog de tâlhari,dar` ar avea vreun interes.

– Avantajul de a avea dou` na]ionalit`]i, remarc` Oriella cu unzâmbet satisf`cut.

Grentha nu se osteni s`-i cear` explica]ii despre remarca „sauchiar pe Grentha“. |n timp ce se ducea \n camera ei ca s` seschimbe pentru cin`, sim]i un fior de emo]ie la gândul c` urmas`-l \ntâlneasc` din nou pe Craig, de ast` dat` \n ambian]a de la elde-acas`.

48 JUDITH SMITH

Capitolul 3

Grentha [i Mervyn s-au consultat [i au decis c`-[i puteaucombina cel mai bine munca la inventar cu celelalte sarcini dac`Grentha \i acorda cam o or` pe zi.

– Cred c` ar fi mai bine s` adun`m un num`r de neclarit`]i,propuse ea, dup` care s` le l`murim \mpreun`, sau cu ajutorulcontesei.

– Bun` idee. Uneori, nedumeririle se limpezesc de la sine cândg`se[ti [i alte obiecte de acela[i gen, chiar [i \n alt` camer`.

– Voi \ncerca s` rezerv cel pu]in o or`, cam \ntre patru [i [ase,continu` ea. Atunci [tiu c` mi-am f`cut aproape toat` treaba pe ziua\n curs. Altfel, a[ putea fi tentat` s`-mi pierd toat` ziua cuinventarul.

Munca, \ns`, se dovedi mult mai grea decât \[i imaginase. Aveaimpresia c` nimic din camere nu se potrivea cu descrierile de pehârtii. Dup` o or`, Grentha fu mul]umit` c` identificase o mas` cuintarsii de sidef, un mic tablou olandez \n ulei [i un paravan cutapiserie.

A[a cum preconizaser` to]i, munca ar fi durat ani de zile. Privi\n viitor [i se v`zu pe sine \ns`[i pe la vreo cincizeci de ani, o fat`

b`trân` continuând s`-[i mijeasc` ochii miopi spre por]elanuri [isticl`rie, bronzuri [i monede, [i scriind datele \n teancuri-teancuride volume dintre care cele mai vechi se [i muceg`iser`.

I-o [i spuse lui Mervyn a doua zi diminea]a, când \ncepur`munca la bibliotec`.

– Oricum, azi nu voi avea timp, dac` mergem la Sorrento.– La Sorrento? repet` el. De ce? Ce facem acolo?Grentha \n`l]` sprâncenele.– Ai uitat? Suntem invita]i cu to]ii acas` la Craig.– A, sigur c` da. Uitasem complet.|[i frec` b`rbia.– {i m` \ncurc`... Aranjasem ca disear` s` fac o ie[ire de prob`

cu Falcone.– Ei, Falcone n-o s` se plâng`, nici n-o s` te mu[te, dac` nu te

]ii de cuvânt.Mervyn cl`tin` din cap.– Cerusem cuiva din port s` vin` cu mine. Un om pe care mi l-a

recomandat Marco, de la cafenea.– Nu-l po]i anun]a?– Cred c-a[ putea s`-i dau un telefon lui Marco. Desigur, nu e

obligatoriu s` vin [i eu disear` la Craig. {oferul contesei v` poateduce pe toate trei. {i s` nu fii atât de sigur` c` navele nu se sup`r`dac` nu te ]ii de cuvânt. |]i pot face farse, devenind... absolutimprevizibile.

Grentha zâmbi.– {tiu. La fel de imprevizibile ca femeile. Asta voiai s` spui.

* * *

Pe \nserat, grupul porni spre Sorrento. Mervyn capitulase,amânându-[i pl`cerea de a-[i \ncerca nava, ca pe o juc`rie nou`.Oriella st`tea lâng` el, iar Grentha [i Leonora, pe bancheta din spate.

50 JUDITH SMITH

– Nici nu [tiu de ce vin cu voi \n seara asta, se plânse contesa.Habar n-am ce pot discuta cu atâ]ia b`rba]i entuziasma]i de ruine,Pompei [i excava]ii.

Oriella râse.– Cum s` nu ne \nso]e[ti, mam`? {i [tii foarte bine c-o s`-]i plac`

s` fii \nconjurat` de tineri, ascultându-te [i admirându-]ifrumuse]ea.

Contesa f`cu un gest dispre]uitor, dar Grentha [tia c`, \n sineaei, era flatat`.

Totu[i, atmosfera nu era deloc destins`. Mervyn emana otensiune care o nedumerea pe Grentha. O sim]ea \n felul cum con-ducea ma[ina, frânând prea brutal la cotituri, \n r`spunsurilemonosilabice pe care i le d`dea Oriellei. Oare era \ntr-adev`r atâtde vexat fiindc` nu-[i putuse face de cap cu barca?

Craig [i prietenii lui locuiau \ntr-o cas` \nalt` din care ocupaudou` niveluri \ntregi.

– Avem dormitoare proprii, ca s` putem lucra singuri, nederan-ja]i, când e nevoie, le explic` el. Mai avem [i un salon m`ricel, osufragerie [i o buc`t`rie.

Mervyn li-l prezent` pe Joseph, compatriotul lui, un newyorkezde vreo cincizeci de ani. Craig \l prezent` pe un tân`r brunet, destatur` medie:

– El e Theo, grecul nostru. Cel`lalt membru al echipei e labuc`t`rie. André e francez [i-[i \nchipuie c` [tie s` g`teasc`, dar ace-lea[i iluzii [i le fac cincizeci de milioane de francezi.

– {i eu g`tesc uneori, interveni \ncet Theo.– Adev`rat, confirm` Craig strâmbându-se. Multe specialit`]i

grece[ti a trebuit s` suport`m de dragul t`u, prietene!|n acel moment, André ap`ru \n u[a buc`t`riei. |mbr`cat cu un

veston alb, [or] [i tichie de buc`tar, le ur` bun-venit cu zâmbetul pebuze.

MANDOLINELE DIN MONTORI 51

– |n dou`zeci de minute v` ve]i delecta cu cele mai alesebun`t`]i! le promise el [i disp`ru imediat \napoi la buc`t`rie.

Craig oferi b`uturi [i imediat \i t`ie Oriellei tot elanul,recunoscându-[i vina escapadei matinale pentru a \nchiria nava luiMervyn.

– Dar promit c` vom face o excursie de-o zi \ntreag` la Capri, \ispuse el. Atunci, vei avea timp s` te plimbi \n voie pe str`zi, sauoriunde vrei s` te duci.

Cina preparat` de André fu \ntr-adev`r memorabil`, \ncepândcu [unc` de Bayonne t`iat` sub]ire ca hârtia [i servit` cu piperade,un amestec de boia, ceap`, ro[ii [i jum`ri de ou`, cum Grentha numai gustase \n via]a ei. Urmar` vol-au-vents cu umpluturi miste-rioase dar gustoase, apoi triumful lui André, pain de prunes, prunepe aluat de pâine, dulci [i zemoase.

André \[i primi felicit`rile binemeritate cu un aer modest.– Dar astea nu au fost tocmai mânc`ruri fran]uze[ti? se interes`

contesa.– Fran]uze[ti, dar nu pariziene, replic` André. Exist` [i alte zone

ale Fran]ei vestite pentru buc`t`ria lor, la fel cum, [i \n Italia,Nordul difer` de Sud. Eu sunt din Toulouse, iar noi, cei din sud-vest, avem multe feluri necunoscute \n Normandia sau Bretania.

– André a f`cut cump`r`turi \ntr-o nebunie, azi [i ieri, interveniCraig. Se pare c` trebuie s`-[i comande ingredientele speciale dinFran]a.

André \[i arunc` mâinile \n l`turi, cu un gest neputincios.– Ce s` fac, dac` unele nu cresc pe-aici?– Toate complimentele astea \l fac pe bietul Theo s` plesneasc`

de invidie, coment` Craig. Dar \i va veni [i lui rândul. Iar atunci, vatrebui s` v` aduce]i cele mai puternice pastile digestive!

– Nu-i adev`rat! protest` Theo, cu ochii sclipind de entuziasm.Madame, se \nclin` el spre contes`, voi fi onorat s` g`tesc pentrudumneavoastr` unele dintre mânc`rurile noastre cele mai renumite.

52 JUDITH SMITH

André \ncheie masa cu o cafea excelent`, iar \n acel momentGrentha observ` o subtil` re\mp`r]ire a oaspe]ilor \n grupuri mici,cam de dou` persoane. Salonul avea dou` balcoane separate, iarCraig [i Oriella ie[ir` aproape imediat pe unul dintre ele, punându-[icafelele pe o m`su]`, \n timp ce André o invit` pe Grentha pecel`lalt. |n camer`, contesa era \ntre]inut` de Mervyn, Joseph [iTheo.

André era un tân`r plin de via]`, dar Grentha regreta c` ea [iCraig st`teau spate \n spate, cu balustradele [i golul dintre bal-coane desp`r]indu-i. |[i potrivi discret scaunul astfel \ncât s` poat`vedea ceafa castanie a lui Craig [i frumoasa fa]` a Oriellei, \mbujo-rat` de vin [i voie bun`.

Se concentr` s` asculte descrierile f`cute de André unorincidente amuzante care se \ntâmplaser` pe situl de la Pompei, dartotu[i constat` c` \ncerca s` aud` ce vorbea Craig. Nemul]umit` deaceast` indiscre]ie absurd`, \ncerc` s` rezolve situa]ia pref`cându-sec`-i era frig.

– }i-e rece aici? \ntreb` André plin de solicitudine. Atunci s`mergem \n cas`, la ceilal]i.

Craig [i Oriella, \ns`, r`maser` afar`, de[i ochiul atent al conte-sei se \ndrepta adesea spre fiica ei.

Dup` un timp, André scoase la iveal` o mandolin`, iar Theo unnai, [i cântar` \mpreun` câteva melodii. Grentha fu uimit` detalentul lui Theo la nai.

– E foarte simplu, spuse tân`rul grec \ntinzându-i instrumentul.Nu trebuie decât s`-l ]ii a[a, \n fa]a gurii, [i s` sufli peste capetelefluierelor.

Grentha sufl`, dar nu reu[i s` produc` sunetele dorite, ci numaini[te note stridente, accidentale.

Oriella, care revenise de pe balcon, ceru s` \ncerce [i ea, darrâse atât de mult \ncât nu ie[i nimic, [i pân` la urm` \i d`duinstrumentul lui Craig.

MANDOLINELE DIN MONTORI 53

– Hai s-auzim cum cân]i tu. Ai râs destul de mine.St`pânindu-se, Craig reu[i s` cânte o gam` din care numai o

not` sun` pu]in cam fals.– Nu-i instrumentul meu, spuse el.– {i care ar fi instrumentul t`u? \ntreb` Grentha, f`r` s` [tie nici

ea de ce era curioas`.Craig o privi nea[teptat de ferm.– Unul care s` vibreze \n memorie, poate.– Asta depinde de ascult`tor, nu de instrument, replic`

Grentha.– Dar instrumentul t`u favorit care este? Scalpelul sau stiletul?Grentha avu impresia c` detecta \n tonul lui o amenin]are rece,

a[a c` se bucur` de \nceputul unui nou duet \ntre André [i Theo,cu combina]ia lor ciudat` de instrumente.

Când, \n cele din urm`, contesa declar` c` era timpul s` plece acas`,Mervyn, care fusese remarcabil de t`cut aproape toat` seara, spuse:

– M` \ntreb dac` le-ar putea duce altcineva cu ma[ina pe con-tes` [i pe fete. Eu nu m` simt prea bine.

– Asta-i mâncarea ta, André, coment` Craig ironic. Uite ce-aif`cut!

– Nici o grij`, interveni Joseph, le duc eu pe doamne la Montori.– Dar nu lua ma[ina mea! \i ceru Mervyn t`ios. Frânele nu prea

]in, mai ales pentru drumul `la dificil, pe \ntuneric.Grentha \[i d`du seama c` acest lucru \l \ngrijorase \n timpul

drumului spre Sorrento, mai ales c` era posibil ca \nc` de la\nceput s` nu se fi sim]it \n apele lui.

B`rba]ii se consultar`. Oriella voia s` conduc` Craig, darcontesa interveni:

– Joseph poate r`mâne peste noapte la vil`. Nu e nevoie s` se\ntoarc` pân` mâine, [i n-are nici un rost s` fac` [i drumul \napoipe \ntuneric.

Grentha era mai precoupat` de indispozi]ia lui Mervyn decât de\ntoarcerea acas`.

54 JUDITH SMITH

– Crezi c` ar trebui s` chem`m un medic? \l \ntreb` ea.– Nu, nu, r`spunse Mervyn, trecându-[i o mân` peste chipul

palid. |mi pare r`u c` v` creez probleme, mai murmur` el – [i,deodat`, le[in`.

Nimeni nu mai st`tu pe gânduri. |n timp ce André [i Craig \l cul-cau pe Mervyn pe o canapea, Theo telefon` dup` medic.

Peste câteva momente, Joseph suger` s` plece, dac` doamneleerau gata.

– Dar nu-l putem l`sa pe Mervyn a[a, f`r` s` [tim ce e cu el!declar` Oriella.

Contesa era de alt` p`rere:– Vino, Oriella, Mervyn e \n grija prietenilor lui. Noi nu mai

putem face nimic. Când o s` vin` doctorul, va decide el ce e def`cut.

F`r` tragere de inim`, Oriella \[i urm` mama, dar Grenthar`mase pe loc.

– |mi pare r`u c` te l`s`m cu problema asta pe cap, \i spuse ealui Craig. Dac` Mervyn are nevoie de o internare \n spital?

Mervyn, \ns`, \[i reveni tocmai atunci din le[in, ridicând capul:– Ce s-a \ntâmplat cu mine? Cred c` am le[inat...– Da, pentru câteva minute, r`spunse Craig.Grentha porni spre el.– Au chemat medicul, Mervyn.Auzind-o, Mervyn clipi din ochi.– Nu era necesar, morm`i el.Dar, când \ncerc` s` se ridice, c`zu la loc pe canapea.– |n orice caz, nu e[ti \n stare s` te duci acas` \n noaptea asta,

\i spuse Craig. |]i putem aranja ceva aici.Theo intr` [i el \n camer`.– Joseph \ntreab` dac` signorina englezoaic` e gata. Celelalte

doamne sunt \n ma[ina lui.Grentha se uit` de la unul la altul.

MANDOLINELE DIN MONTORI 55

– N-a[ putea s` a[tept pân` vine medicul? \ntreb` ea nesigur`.Nimeni nu-i r`spunse. Joseph a[tepta, la fel ca Oriella [i

contesa, \n ma[in`.– Foarte bine, se hot`r\ ea. Plec acum, dar v` rog s` telefona]i la

vil` imediat ce [ti]i ce e cu Mervyn.André o conduse pân` la u[`.– Ne pare r`u c` s-a \ntâmplat a[a, spuse el. S` mai veni]i dup`

ce se vindec` Mervyn, ca s` ne sim]im bine cu to]ii.Grentha \i mul]umi, [i tocmai se preg`tea s` ias` pe trotuar,

când Craig \i ajunse din urm`.– Las`-m` pe mine, André, spuse el gr`bit.Apoi, c`tre Grentha:– Dac` vrei s` mai stai un timp, te pot duce eu acas`.Grentha \l privi un moment, nehot`rât`.– Hai, decide-te odat`! o \ndemn` nervos Craig.Tonul lui iritat o f`cu s` se hot`rasc`.– R`mân, spuse ea, revenind \n antreu.– Bine. |l anun] pe Joseph.Craig porni spre ma[ina care a[tepta, iar André o conduse la

etaj, \n salon, unde Theo \i adusese lui Mervyn un pahar de brandy.Peste câteva minute sosi [i medicul, deloc \ncântat c` fusese

deranjat de la partida de c`r]i pe care tocmai o juca acas` la unprieten.

Grentha se retrase \n buc`t`rie, unde \l ajut` pe André s`strâng` vasele [i resturile.

– Nu e nevoie s` le speli, \i spuse el. Avem o femeie cu ziua carese va ocupa de ele mâine diminea]`.

Craig intr` [i el \n buc`t`rie.– Medicul spune c` nu e nimic grav, dar Mervyn trebuie s` se

duc` mâine diminea]` la spital, la un control. Poate sta \n noapteaasta aici, [i-l va duce unul dintre noi. E[ti gata de plecare?

Grentha \[i [terse mâinile cu un prosop.

56 JUDITH SMITH

– Da, [i m` simt foarte u[urat`.|n ma[in`, pe drumul \n serpentine care traversa peninsula,

Grentha fu con[tient` de nemul]umirea lui Craig.– |mi pare r`u c` te-am pus pe drumuri, \ncepu ea \ncet. Ar fi

trebuit s` plec [i eu cu ceilal]i, dar...– Dar n-aveai \ncredere s`-l la[i pe Mervyn singur cu noi? o

\ntrerupse el.– Nu tocmai. Mi se p`rea nedelicat s` plec`m toate trei imediat.

Dac` Leonora ar fi vrut s` mai stea, puteam pleca \n cele din urm`cu ea [i Oriella.

– Vrei s` bem o cafea undeva? o \ntreb` Craig dup` un timp.– La ora asta? Mai sunt deschise cafenelele?Apoi, uitându-se la ceas, Grentha v`zu c` era abia unu.– Crezusem c` e mult mai târziu, spuse ea. De la zece \ncoace

s-au \ntâmplat atât de multe...Craig \[i parc` ma[ina \ntr-un loc unde pe timp de zi sta]ionarea

era interzis` [i o conduse pe Grentha vizavi, \ntr-o cafenea undemai erau doar câ]iva clien]i.

– |ndr`znesc s` spun c` vom avea timp s` bem o cafea pân` laora \nchiderii.

Grentha se bucura c` avea ocazia s` se calmeze [i s`-[i adunecurajul pentru a se ap`ra de ostilitatea lui neexprimat`.

– Cum ai ajuns s` lucrezi pentru Mervyn? o \ntreb` Craig penea[teptate.

– Cum...? repet` ea. Lucram la o bibliotec`, iar [eful meu a aflatdespre un post liber... la un profesor universitar american caref`cea cercet`ri. Mai voia [i alt` fat` s` candideze, dar nu [tia delocitaliana.

– Iar tu o vorbe[ti bine?– Relativ. |n scris m` descurcam mai u[or, dar de când am venit

aici am mai progresat, desigur.

MANDOLINELE DIN MONTORI 57

– Deci, Mervyn te-a luat cu el, continu` Craig. E un [ef bun?– Foarte! r`spunse Grentha cu convingere. M-am mirat s` v`d

cât de tân`r e.– Totu[i, are cu câ]iva ani mai mult ca tine.– Evident... Sau, cel pu]in, sper c` e evident. Am dou`zeci [i doi

de ani, dac` te intereseaz` s` afli.– Hm, nu tocmai. B`nuisem c` ai \ntre dou`zeci [i treizeci. {i

familia ta ce zice? N-are nici o obiec]ie c` duci o via]` de lux \ntr-ovil` italian`?

– Chiar te intereseaz` familia mea, sau faci doar conversa]ie cas` treac` timpul? \ntreb` cam nemul]umit` Grentha.

– Scuz`-m`. Nu se c`dea s` \ntreb.– Nu crezi c` ar fi cazul s` mergem? S-a f`cut foarte târziu... sau,

mai bine zis, devreme...Craig se ridic` imediat, puse pe mas` banii pentru cafele [i o

conduse la ma[in`.Cale de câteva mile, Craig conduse \n t`cere. De vreo dou` ori,

Grentha a]ipi. Când ajunser` \n micul golf de lâng` Montori, spusedintr-o dat`:

– Dac` te intereseaz` \ntr-adev`r s` afli despre familia mea,nu e...

– Nu, te rog. Nu vreau s`-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala.Grentha râse nesigur, c`ci evenimentele serii [i propria ei tensi-

une nervoas` o obosiser`.– Dar, dac` insist, va trebui s` m` ascul]i, spuse ea destul de

ap`sat. |n fond, tu ai \ntrebat primul. Tat`l meu a murit când euaveam doisprezece ani, iar sora mea, [aisprezece. Mama n-a avut ovia]` prea u[oar`, dar ne-am descurcat pân` la urm`. Sora mea s-am`ritat acum cinci ani [i a plecat \n Noua Zeeland`, a[a c` \nultimul an mama a ajuns la concluzia c` am o slujb` rezonabil debun` [i-mi pot purta singur` de grij`, a[a c` a plecat [i ea \n Noua

58 JUDITH SMITH

Zeeland`, la sora mea [i familia ei. E foarte mul]umit` acolo. I-amscris despre slujba asta din Italia, dar cred c` ea o consider` doar omunc` de vacan]`.

– {i tu cum o prive[ti? Ca pe o vacan]` de var` activ`?– Nu sunt sigur`. M` bucur c` am venit aici [i c` voi sta atâta

timp cât am de lucru.– Sau atâta timp cât st` [i Mervyn.– Da, evident. E [eful meu. Când misiunea lui va lua sfâr[it, se

va termina [i a mea.– |n acest caz, nu te-ai gândi s`-]i cau]i alt` slujb` aici? \ntreb`

Craig pe cel mai firesc ton.– Nu sunt sigur` c` mi-a[ putea g`si altceva.– Dac` e[ti instruit` pentru munca bibliografic`, cred c` ai

putea s` lucrezi \ntr-o bibliotec`, nu?– Da, dar aici sunt destui oameni capabili s` fac` munca asta.

De obicei, bibliotecile din Neapole sau din alte ora[e nu anga-jeaz` bibliotecare englezoaice decât din motive speciale. {i-nplus, \nainte de a veni aici, am lucrat mai mult la catalogare [iindexare.

Craig \nscrise ma[ina pe drumul care ducea la vil`. Când ajunsela poart`, constat`:

– V`d c` mai ard luminile, deci n-ai s` r`mâi afar`.– |]i mul]umesc c` m-ai adus acas`, spuse cu c`ldur`

Grentha, de[i \mi pare r`u c` ai f`cut tot drumul `sta numaipentru mine.

– M` \ntreb dac` a fost necesar...|i deschise portiera, ad`ugând:– Dar, din moment ce a[a ai vrut, te-am servit cu pl`cere.Sentimentul de recuno[tin]` al Grenthei se risipi la auzul r`celii

sardonice din tonul lui. |i v`zu zâmbetul amuzat [i-i veni s`-i ard`o palm` ustur`toare peste obraz. St`pânindu-[i nervii, spuse:

MANDOLINELE DIN MONTORI 59

– Am avut impresia c` tu te oferise[i, dar se pare c` am \n]elesgre[it. Noapte bun`.

{i intr` \n vil`, tremurând de furie.|n timp ce se preg`tea pentru culcare, auzi o b`taie \n u[`, apoi

intr` Oriella.– M` bucur s` ai ajuns cu bine.– Dup` cum vezi, r`spunse Grentha.– Ce face Mervyn?– L-a examinat medicul. Nu e nimic grav, dar mâine diminea]`

se duce la spital pentru un control.– Deci, se tem de ceva? \ntreb` Oriella.– Nu. Doar ca m`sur` de prevedere.Fata se a[ez` la picioarele patului, privind-o.– Nu trebuia s`-l pui pe Craig s` te aduc`. Am fi putut veni toate

trei \mpreun`.– N-am vrut s`-l fac pe Joseph s` mai a[tepte.Oriella râse.– Aiurea! Ai vrut s` vii cu Craig, fiindc` st`tuse cu mine toat`

seara, nu-i a[a?– Doar nu-l puteam l`sa pe Mervyn acolo f`r` a [ti ce avea, nu?Oriella se ridic` de pe pat [i-[i \ntinse bra]ele deasupra capului,

c`scând.– Cred c` mai mult decât soarta lui Mervyn te interesa s` te-aduc`

acas` Craig. Noapte bun`.Când u[a se \nchise \n urma ei, Grentha \[i spuse acela[i lucru:

[i Oriella ]inea mult mai mult la compania lui Craig decât las`n`tatea lui Mervyn.

Se \ntreb` dac` avea vreo importan]`. Mervyn conta mult maimult pentru interesele ei. De el depindea viitorul ei imediat [i, dac`avea probleme cu s`n`tatea, praful se alegea de speran]ele ei de amai r`mâne pe litoralul acela \ncânt`tor.

60 JUDITH SMITH

Capitolul 4

A doua zi diminea]a, Grentha \l \ntâlni pe Joseph \n gr`din` [ise gr`bi s`-[i prezinte scuzele.

– M` tem c` asear` nu m-am prea gândit. Dac` voiai, te-ai fiputut \ntoarce la Sorrento cu Craig. Dar cred c` te instalase[i \ncamer`, când am ajuns eu.

Joseph \i zâmbi vesel:– Mi-a trecut prin minte, \ns` unul dintre noi ar fi trebuit s`-[i

lase ma[ina aici.F`cu o pauz`, apoi continu` pe un ton mai confiden]ial:– Drept s`-]i spun, m` bucur c` am r`mas, ca s` lenevesc [i eu

pu]in \n diminea]a asta. E atâta lini[te, cu excep]ia cuiva care exersala mandolin`. Cam pe la ora [ase diminea]a, cred. Cine era, vreunservitor?

– Nu [tiu, de[i am auzit [i eu uneori o mandolin` cântând.Totu[i, nu la [ase. Nu m` scol atât de devreme.

– Azi n-am nimic urgent de f`cut, a[a c` m` \ntrebam dac`mi-ai putea ar`ta câte ceva din colec]iile lui Stratton. Doar dac` nue[ti prea ocupat`...

– Am mai multe de f`cut, dar \mi pot g`si timp ca s` te conduc.– Contesa n-o s` se supere?Grentha cl`tin` din cap.– Cred c` nu. De obicei, nu-[i face apari]ia \nainte de ora

unsprezece. |i place s` le dea ordinele servitorilor [i buc`tarilor dinapartamentul ei.

|ncepur` s` inspecteze unul dintre saloanele mai mici.– |ncerc s` fac un inventar nou, spuse Grentha, deci poate nu

te va deranja dac` notez din mers câteva articole. Cred c-ai s` m`po]i ajuta s` le identific pe unele dintre cele pe care nu le cuno[ti.

– Improbabil, a[ spune, dar am s`-ncerc.Când ajunser` la vitrinele de numismatic`, lui Joseph i se trezi

interesul. |[i trase un scaun [i se a[ez` s` examineze [irurile demonede, fiecare cu câte o etichet`.

– Curios, remarc` el, sco]ând din buzunar o lup`. Unele dintreserii par incomplete. Uite, pe rândul `sta de monede siciliene, unadintre cele mai importante lipse[te, de[i pare s` fi fost aici la unmoment dat. Iar celelalte au fost mutate \n alte locuri.

– Vrei s` spui c` seria e incomplet` [i, prin urmare, [i-a pierdutvaloarea? \ntreb` ea.

– Exact. F`r` succesiunea corect`, se caut` mereu piesa carelipse[te.

Grentha se gândi imediat la Rolando. De ce lipsea moneda ceamai important`? Ca s` i se m`reasc` valoarea, sau ca s-o vând`\napoi familiei Stratton, pentru a completa seria?

Joseph examina [i alte specimene numismatice.– Astea par s` fie complete, spuse el, ar`tând câteva [iruri. Evul

Mediu italian. Dar \n seria de-aici e un gol. Cel pu]in, cred c` ar tre-bui s` mai existe una sau dou` \n sec]iunea asta fran]uzeasc`, de[in-ar fi la fel de valoroase ca exemplarele grece[ti sau orientale.

– E[ti expert \n numismatic`? \ntreb` Grentha.Joseph zâmbi.

62 JUDITH SMITH

– Poate c` nu expert, dar am studiat diverse perioade [ina]ionalit`]i. Mi-am petrecut câtva timp \n Sardinia, acum un an,doi, unde am dezgropat aproape \ntâmpl`tor un tezaur \ntreg demonede romane. Acum sunt la muzeul din Neapole.

Grentha not` cu grij` tot ce era intact \n vitrine [i ce p`rea s`lipseasc`.

– Dac` n-ar exista etichetele, a[ crede c` b`trânul Stratton aomis s` achizi]ioneze unele piese, remarc` Joseph.

Grentha g`sea improbabil ca Stratton s` fi distrus cu deliberarevaloarea unei serii, d`ruindu-i lui Rolando piese disparate.

Când ea [i Joseph \[i reluar` vizita, intrase deja \n alert`. Nupeste mult, ajunser` la o vitrin` cu vaze [i alte vase de por]elan.

– |nc` n-am ajuns la piesele astea, spuse ea. De fapt, mi-e [i fric`s` le ating, ca s` nu scap vreuna [i s-o sparg.

– Adeseori sunt mai rezistente decât par, r`spunse Joseph.Altfel, n-ar fi r`mas \ntregi atâta vreme. La a[a ceva nu m` prea pri-cep. Craig e specialistul. {tie multe despre sticl`rie [i por]elanuri.

– Mul]umesc, murmur` Grentha.|n sinea ei, reflect` c` numai dac` avea dificult`]i enorme i-ar fi

cerut ajutorul lui Craig.Joseph r`mase la prânz, servit \ntr-o curte de lâng` vil`, aproape

de piscin`. Ap`ru [i contesa, zâmbitoare [i radioas`, \mbr`cat` \ntr-orochie de m`tase chihlimbarie care-i d`dea o not` de vitalitate.

– S-a ocupat cineva de dumneata \n diminea]a asta? \l \ntreb` eape Joseph. Te rog s` m` ier]i, dar eu nu-mi fac apari]ia atât dedevreme.

– Grentha m-a \ntre]inut \ntr-un mod foarte agreabil, r`spunseJoseph. Am vizitat o parte din vil`. Sper c` era permis.

Contesa d`du din cap, viguros.– Dac` o ai pe Grentha ca ghid, da. |ns` din cas` s-au furat atât

de multe, \ncât mi-e team` când vin str`ini. Cum ar fi Rolando,\n]elegi...

MANDOLINELE DIN MONTORI 63

Spre ghinionul lui, Joseph deschisese larg u[a confiden]elorcontesei, dar cuvântarea ei fu retezat` scurt de sosirea Oriellei, carese scuz` c` \ntârziase.

– M-am dus la Montori dup` cump`r`turi, le explic` ea, [i amfost re]inut`...

Mama ei o privi cu ne\ncredere.– {i-atunci, cine \nota \n piscin` acum dou`zeci de minute?Râzând, Oriella ro[i pu]in.– A trebuit s` fac o baie, era atât de cald...– Sunt foarte nemul]umit` de tine, \i repro[` contesa. Avem un

musafir, iar tu ai \ntârziat.– |mi pare r`u.Oriella \i adres` lui Joseph un zâmbet dulce ca mierea.– Nu [tiam c` mai e aici.– Vai de mine, mai r`u! exclam` contesa. Deci nu trebuia s`-l

invit`m la mas`?– Mam`, nu mai \n]eleg nimic, se plânse Oriella. Doar nu crezi

c` Joseph s-a sim]it ofensat!Joseph \i surâse:– |ntr-adev`r, cine s` poat` fi ofensat de o domni[oar` atât de

fermec`toare?Oriella \i zâmbi radios.– Bine zici. E drept c` m` flatezi, dar te pricepi s` faci compli-

mente.Joseph plec` dup` mas`, promi]ând s` telefoneze imediat ce

ajungea la Sorrento [i afla ve[ti despre Mervyn.– E fermec`tor, murmur` Oriella, f`cându-i cu mâna \n timp ce

ma[ina ie[ea pe poart`; apoi se \ntoarse spre mama ei: l-ai g`siinteresant ca b`rbat, mam`?

Contesa zâmbi vag:– E un om pl`cut, dar l-am cunoscut abia ieri, a[a c` \nc` nu-mi

pot forma o p`rere.|i arunc` fiicei sale o privire vag r`ut`cioas`.

64 JUDITH SMITH

– Dac`-mi cau]i un nou so], Oriella, te rog s` nu-]i pierzi vremea.Pe fa]a Oriellei ap`ru o expresie curioas`.– Z`u? |nseamn` c` ai ales deja pe cineva?– Auzi acolo! Ce prostie!Contesa se r`suci pe c`lcâie, pornind \ntr-un ]`c`nit indignat de

tocuri pe dalele de piatr` din curte.– A[a-mi mai place uneori s-o tachinez pe mama \n leg`tur` cu

un nou so]! coment` Oriella când Leonora se \ndep`rt`.– Nu te-ar deranja s` ai un tat` vitreg? o \ntreb` Grentha.– O, ar trebui s` fie cu totul deosebit, ca s-o poat` face pe mama

fericit`. Dar \nc` nu e b`trân`, are abia patruzeci [i patru de ani, [ie nedrept s`-[i petreac` tot restul vie]ii singur`.

– Poate \i vei fi tu un sprijin la b`trâne]e? suger` [treng`re[teGrentha.

Ochii mari ai Oriellei se dilatar` de oroare.– Eu? Dar eu am s` fiu ocupat`! Voi avea un so] fermec`tor [i

doi copii, poate trei. |ntotdeauna va exista un c`min pentru mamamea, dar nu e acela[i lucru. Are nevoie de un b`rbat.

– De cât timp a murit tat`l t`u?– De cinci ani. Pe-atunci locuiam \n Neapole, iar \nainte am

locuit la Roma.– Deci, \n vila asta te-ai mutat recent? se interes` Grentha.– Veneam \n vizit` la bunicul meu, desigur, dar...Oriella se \ncrunt`, amintindu-[i trecutul.– ...atmosfera era sumbr`. Bunicul meu a tr`it atât de mul]i ani

singur cu durerile lui... Cump`rase vila asta \n tinere]e, pe la vreopatruzeci de ani, cred. Apoi i-a murit so]ia [i, dup` un timp, [i fiica.Era sora tat`lui meu [i n-avea decât vreo optsprezece ani. Nu sem`ritase. Deci, se p`rea c` bunicului nu-i mai r`m`seser` decâttablourile, tapiseriile [i mobila. Altceva nu-l interesa.

– Dar nu mai era [i tat`l t`u?– A, ba da. |ns` el se \nsurase cu o italianc`, iar asta-i displ`cea

b`trânului. A[a c` nu veneam prea des, dar când veneam,

MANDOLINELE DIN MONTORI 65

Frederick, tat`l meu, \ncerca s`-[i ajute tat`l la cump`r`rile sauvânz`rile valorilor din vil`. Din fericire pentru mama, a insistat caea s` mo[teneasc` tot ce r`mânea de pe urma bunicului. Altfel, lamoartea tatei, s-ar fi putut s` nu avem prea mul]i bani...

– {i care e rolul lui Ronaldo \n toat` afacerea? {tiu c` e v`rult`u...

– Nu, e v`r cu tat`l meu, fiind cel mai tân`r fiu al surorii bunicu-lui. {i ea s-a m`ritat cu un italian, iar b`trânul n-a putut-o opri.

– Deci, Ronaldo e nepotul de sor` al b`trânului, iar tu e[tinepoata lui dup` fiu.

– De-asta crede c` are dreptul la tot ce exist` aici, afirm` Oriella.Zice c` e cu o genera]ie mai vârstnic decât mine [i c` mama mea erud` doar prin c`s`torie. Se declar` singurul descendent autentic allui Simon Stratton.

– Dar dac` e cel mai tân`r fiu din familia lui, câ]i mai sunt?– Mai mul]i. |ns` ceilal]i nu sunt la fel de lacomi ca Ronaldo. To]i

s-au c`s`torit [i sunt mul]umi]i de diversele daruri pe care le-auprimit la moartea bunicului meu. |n orice caz, nu vor s` se\mpov`reze cu vila asta, care cost` o mul]ime de bani. Au sf`tuit-ope mama s` vând` totul, dar trebuie s` locuim [i noi undeva, nu?

Privirea Grenthei str`b`tu gr`dinile, terasa de deasupra [i curteaspre care coborau câteva trepte, revenind apoi la vil` – o con-struc]ie solid`, p`trat`, cu mai multe aripi [i anexe care fuseser`ad`ugate \n diverse perioade. Pere]ii erau zugr`vi]i \n roz pal, iarbalcoanele acoperite cu plante ag`]`toare.

– Da, \mi dau seama cât de greu ar fi s` renun]a]i la toate astea,ca s` v` muta]i \ntr-un apartament.

Oriella oft`.– Nu m` \ndoiesc c` pân` la urm` totul va ie[i bine.Apoi buna dispozi]ie \i reveni.– Deci, acum nu trebuie decât s` g`sim un so] chipe[, bun [i

bogat pentru mama, [i vom fi ferici]i cu to]ii.Dup` o pauz`, ad`ug`:

66 JUDITH SMITH

– {i tu ]i-ai putea g`si un b`rbat dr`gu] cu care s` te m`ri]i.Grentha râse:– |nc` nu. Nu vreau s` m` leg prea curând de mâini [i de

picioare.– Dar trebuie s` te gânde[ti la viitorul t`u. Ia s` vedem, cine-ar

putea s` te mul]umeasc`... Mervyn? Nu, e prea b`trân. De fapt, ar fidestul de bun pentru mama, dar pentru ea e prea tân`r. Cine-armai fi? Englezul, Craig. Cum \]i place?

Grentha râse.– Nu cumva \ncerci s` m` m`ri]i cu el numai fiindc` e englez,

nu?Ochii Oriellei sc`p`rar`.– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare.– Nu-l cunosc foarte bine.Sim]ind c` era presat` s` dea un r`spuns, Grentha alese cel mai

simplu subterfugiu:– L-am \ntâlnit doar de patru, cinci ori.– Dar atâta e de ajuns ca s`-]i faci o p`rere. Mie-mi place foarte

mult, dar mi-e greu s`-l \n]eleg. Foarte des mi se pare c` râde demine.

Grentha d`du din cap:– Sunt de accord. E unul dintre acei b`rba]i pe care-i amuz` s`

tachineze fetele, mai ales pe cele care-i iau \n serios.– A, deci vezi c` [tii cum e? I-ai [i studiat caracterul!– M` rog, aspectul `sta al lui n-a avut nevoie de nici un studiu

deosebit.Cele dou` fete se apropiaser` de cas`, iar Grentha se uit` la

ceas.– Trebuie s`-ncerc s` mai [i lucrez câte ceva \n dup`-amiaza

asta.Timp de o or`, copie coresponden]a dintre Simon Hartford

Stratton [i un comerciant de art` italian \n leg`tur` cu

MANDOLINELE DIN MONTORI 67

achizi]ionarea unei oglinzi vene]iene, „octogonal`, cu ram` aurit`,de la sfâr[itul secolului al XVII-lea“. Dup` un schimb de negocieri [icontra-oferte, oglinda fusese \n cele din urm` cump`rat` contra uneisume \n lire italiene care echivala cu vreo dou` sute de lire sterline.Borderoul de vânzare era scris \ntr-o italian` aproape ilizibil` [i, cutoate c` avea anexat` [i o schi]` rudimentar` a oglinzii, Grenthei \itrecu prin minte c` ar fi economist timp dac` \i confrunta descriereacu cea din vechiul inventar, sau dac` o g`sea \n vreo camer`.

Puse deoparte teancul de scrisori [i documente [i trecu la alteprobleme, mai simple.

Cam pe la ora cinci, \n biblioteca unde lucra Grentha intr`Oriella.

– Am primit ve[ti de la Mervyn, anun]` ea. A telefonat Joseph.Nu e grav, dar trebuie s` mai stea \n spital o zi, pentru un control.

– M` bucur. E clar c` nu e nimic serios.– E[ti u[urat`? |]i f`ceai griji pentru el?– Pân` la un punct, da. Nu vreau s` fie bolnav.Grentha era con[tient` de privirea iscoditoare a fetei, dar

Oriella nu mai spuse nimic [i se \ntoarse s` ias`.– Oriella, o strig` Grentha, dac` tot e[ti aici, n-ai putea descifra

scrisul `sta \ngrozitor?{i \i d`du nota de vânzare a oglinzii, cu desenul anexat.– Zice a[a: „Una bucat` oglind`, vene]ian`, cu decora]iuni de

email, arabescuri aurii [i opt ornamente metalice cu heruvimi. Plusun ornament cu heruvim \n vârf [i...“ nu [tiu ce... „a, un inel sau uncerc.“ Probabil pentru a ag`]a oglinda pe perete, cred.

– Mda...Grentha privi din nou schi]a.– Fe]ele heruvimilor nu sunt desenate prea clar, dar descrierea

e limpede. |]i mul]umesc, Oriella. Mi-ai fost de mare ajutor. {tii,\ntâmpl`tor, unde e ag`]at` oglinda...? |n care camer`...?

Oriella cl`tin` din cap.

68 JUDITH SMITH

– Nu-mi amintesc s-o fi v`zut, dar trebuie s` \n]elegi c` vila emare [i multe dintre obiecte sunt \mpr`[tiate prin toate camerele.

Grentha râse.– {tiu prea bine. Pu]ine dintre ele par s` mai fie \n acelea[i

camere ca \n perioada când a fost scris inventarul vechi.Fata privi din nou desenul.– Cred c` s-ar putea s` fi v`zut o oglind` asem`n`toare pe un

coridor. Vino cu mine, s`-]i ar`t.Grentha o urm` printr-un salon lung, apoi \ntr-un culoar mai

scurt, care unea o parte a vilei cu o arip` ad`ugat` la o dat`ulterioar`.

– Mi se pare c` aici era, spuse Oriella, ar`tând spre un peisajitalian ag`]at pe perete. Sau, ridic` ea din umeri, poate m` \n[el...Dac` nu aici, \n alt` parte...

– Nu-]i aminte[ti dac` ai v`zut-o dup` ce v-a]i mutat \n vil`?– Nu mai ]in minte. Sunt sigur` c` \ntr-o zi m-am privit \n

oglind`, dar s-ar putea s` fi fost \n alt loc.Grentha [tia c` Leonora [i Oriella se instalaser` \n vil` la dou`

luni dup` moartea lui Simon Stratton. Contesa fusese ocupat` curezolvarea afacerilor [i propriet`]ilor ei din Neapole [i, de[i seputea s` fi f`cut vizite frecvente la Montori, Ronaldo sau al]iiavuseser` destule ocazii s` ia orice articole \i tentau.

Intervalul acelor dou` luni putea s` fi fost un dezastru pentrucontes`, de[i majordomul, Edmondo, fusese \ns`rcinat cu grijavilei, a con]inutului [i a personalului acesteia.

Grentha nu-i mai spuse Oriellei nimic despre oglind`, dar maitârziu \n cursul serii reveni singur` pe acela[i coridor, desprinsetabloul [i, a[a cum se a[teptase, g`si pe perete urma unui obiectoctogonal.

Urma nu dovedea c` oglinda fusese furat`, sau c` Rolando eraimplicat, dar dac` oglinda figura \n vechiul inventar [i nu se mai afla\n vil`, situa]ia devenea suspect`.

MANDOLINELE DIN MONTORI 69

* * *

A doua zi, Mervyn reveni acas`, adus de Craig.– Am reglat frânele, \i explic` acesta din urm` Grenthei, \n timp

ce Oriella [i contesa \i salutau cu entuziasm pe amândoi. De fapt,nu sunt sigur c` era ceva \n neregul`, dar e mai bine s` nu risc`m,mai ales pe drumurile astea de munte.

– {i cum \]i propui s` te \ntorci la Sorrento? \l \ntreb` Grentha.Cu ma[ina lui Mervyn nu po]i.

Craig o privi amuzat.– Te gr`be[ti s` scapi de mine? Noroc cu contesa, c` e mai ospi-

talier`. Ea, cel pu]in, m-a invitat la mas`.– Evident. Doar nu te-ar fi l`sat s`-]i iei prânzul la o cafenea din

Montori, dup` ce l-ai adus pe Mervyn.– Din câte v`d, speri s` merg \napoi pe jos, pe drumul `la

periculos de coast`.Grentha râse.– |nainte ca ma[inile s` fi f`cut drumul s` devin` atât de

periculos, pe cei de-aici nu-i deranja s` circule pe jos dintr-un loc\n altul.

– Regret c` te dezam`gesc, dar m` va duce un prieten, disear`,cu iahtul.

– Sunt u[urat`, nu se l`s` Grentha. N-a[ fi fost lini[tit` s` te [tiuumblând singur pe coline.

– E[ti sigur` c` m-ai fi \nvrednicit cu un gând?Zâmbind, Grentha \ncepu s` r`spund`:– S-ar putea s` depind` de...Oriella, \ns`, veni chiar \n acel moment la Craig, apucându-l de

bra].– |]i suntem atât de recunosc`tori c` ai avut grij` de Mervyn,

spuse ea fericit`.

70 JUDITH SMITH

– Fata asta vorbe[te de parc` m-a]i fi salvat de pe un vârf demunte, morm`i Mervyn. |n fond, ce mare lucru am p`]it?

Totu[i, contesa insist` ca dup` mas` Mervyn s` se odihneasc`,fie pe balconul camerei lui, fie pe una dintre numeroasele teraseale vilei.

– Bine, dac` v` face pl`cere, voi sta aici, la umbr`, citind o carte,declar` el, instalându-se \ntr-un [ezlong, \n timp ce Oriella \ipotrivea pernele.

– Eu m` duc \n cas` s` lucrez la inventar, \i spuse Grentha.Dup` o jum`tate de or`, avu surpriza de a-l g`si pe Craig lâng`

ea, \n salonul unde f`cea \nsemn`ri despre tablouri, vaze, un biroucu intarsii complicate de marchet`rie.

– Te deranjez? o \ntreb` el.– Deloc.– Joseph mi-a spus c` ai nevoie de ajutor la obiectele din sticl`.Vorbea pe un cu totul alt ton decât de obicei. Dac`-i oferea sin-

cer ajutorul, ar fi fost o neghiobie s` i-l refuze.– |ntr-adev`r, cuno[tin]ele tale mi-ar fi de mare folos.Craig o privea de parc` ar fi vrut s`-i memoreze tr`s`turile. Apoi

vraja se risipi.– Ne uit`m la unele dintre piese?Când Grentha se \ntoarse din bibliotec`, de unde adusese

cheile vitrinelor, \l g`si ]inând \n mân` o cup` de sticl` mat` pe careo r`sucea \n toate p`r]ile. Grentha fu cât pe ce s` ]ipe de team` c`putea s-o scape.

Cu un zâmbet, Craig ridic` privirea.– E fals`, spuse el. O imita]ie foarte reu[it`, dar f`cut` mult mai

târziu.– Presupun, \ns`, c` are totu[i o anumit` valoare, nu?– A, da. Nici chiar falsuri din-astea nu se g`sesc prea multe. E o

cup` de nunt`, iar originalele se fabricau \n secolul alcincisprezecelea.

MANDOLINELE DIN MONTORI 71

– De unde [tii c` nu e veritabil`? se interes` ea.– Vezi modelele astea m`runte de smal] colorat? Culorile nu

corespund. Totu[i, merit` s-o ai.Fals` sau autentic`, era o cup` interesant`, cu diametrul de vreo

cincisprezece centimetri, picior conic [i imaginea unei fete cântândla mandolin`.

Când Grentha descuie vitrinele, Craig fluier` admirativ lavederea unora dintre articole.

– Un specimen superb, murmur` el, ar`tând un ceainic \nalt,ro[u.

Grentha \ncepu s` scrie dup` dictarea lui:– German, probabil de Potsdam; sticl` rubinie, gravat` cu o

scen` mitologic` de vân`toare.– Data?– Cam pe la 1700.– Ce culori frumoase, remarc` ea. Parc-ar fi ni[te curen]i lichizi, ro[ii.La fiecare obiect, Craig \i dicta suficiente observa]ii pentru a o

ajuta s`-l identifice \n inventar sau s`-l consemneze separat.– Cu siguran]`, munca asta o s`-]i ia o mul]ime de timp,

coment` Craig, \n timp ce Grentha \ncuia la loc vitrinele.– O sper din toat` inima! r`spunse ea \ncântat`.Sprâncenele lui se \n`l]ar`, pe când gura i se arcuia \ntr-un zâm-

bet strâmb.– Deci te vei complace \ntr-o via]` de lenevie la soare, \n Italia?– Nu se prea poate numi lenevie, când \mi petrec zile \ntregi la

ma[ina de scris, \ncercând s` descifrez scrisul `sta italienesc ilizibil!replic` ea.

Dup` o pauz`, \l \ntreb`:– La por]elanuri te pricepi?– Pu]in, murmur` el.Intrar` \n salonul al`turat, unde se afla o mare parte din colec]ia

de por]elanuri, \n vitrine sau pe mese ori rafturi.

72 JUDITH SMITH

– E cam iresponsabil s` le lase a[a, observ` Craig. Servitoareleintr` aici [i [terg de praf toate vazele [i bolurile astea?

– Cred c` da. Nu m-am gândit. Am presupus, doar, c` pieselemai valoroase sunt \n vitrine, iar cele mai neimportante stau afar`.

– Hmm... Ei, vaza asta s-ar putea s` fie Ming.Lu` o vaz` colorat` superb, cu flori galbene [i frunze turcoaz, pe

fond aubergine.– E mult prea pre]ioas` ca s-o lase la discre]ia unor servitoare

neatente, continu` el. Pune-o \n vitrin`, dac`-i g`se[ti un loc potri-vit. Eventual putem s` scoatem ceva mai pu]in valoros.

– Te rog, pune-o tu, \i ceru Grentha. |mi alunec` degetelenumai la gândul unei asemenea valori inestimabile.

Craig examin` colec]ia, pies` cu pies`, iar Grentha not` datele.– Desigur, exist` [i teoria c` obiectele frumoase nu trebuie s`

stea \nchise \n dulapuri, remarc` el, ]inând \n mâini o „amfor`neagr`-ca-oglinda“. |ntr-o oarecare m`sur`, sunt de acord. Sim]i osatisfac]ie teribil` când po]i atinge asemenea comori. Pe de alt`parte, o mi[care neatent` sau un tremurat de mân`... [i nu-]i mair`mâne decât o gr`mad` de cioburi.

Grentha d`du din cap.– De asemenea, e foarte u[or ca... cineva s` ia orice obiect

dore[te, dac` e destul de mic.Craig \i arunc` o privire piezi[`.– Rolando? Tân`rul nepot favorit al b`trânului?– Mai bine s` nu d`m nume, [opti Grentha. Numai contesa are

privilegiul de a-i acuza pe cei pe care-i suspecteaz`, dar \ncep s` am[i eu b`nuielile mele.

– Un motiv \n plus pentru a \ncuia cele mai pre]ioase piese decolec]ie.

Craig puse cu grij` alte câteva vaze [i boluri \n vitrine, iarGrentha \ncuie u[ile de sticl`.

Dup`-amiaza trecuse atât de repede \ncât, când se uit` la ceas,Grentha v`zu c` era aproape ora cinei.

MANDOLINELE DIN MONTORI 73

– |]i mul]umesc, Craig. M-ai ajutat foarte mult [i am salvat omul]ime de timp.

– ~sta-i primul compliment adev`rat pe care mi l-ai f`cut.|n glas \i revenise tonul ironic dinainte.– Dac` e posibil s` te strecori din cas` dup` cin`, te invit \n sat

la un pahar, ca s` s`rb`torim.– Ce s` s`rb`torim?– Bun`tatea [i amabilitatea ta.De ce trebuia mereu s` strice momentele pl`cute, când se

puteau purta ca doi oameni civiliza]i?– Poate c` amabilitatea mea nu va dura chiar atât de mult,

replic` ea pe un ton ursuz. {i-n plus, nu putem pleca a[a din cas`,ar fi nepoliticos.

Craig zâmbea \n continuare.– |ntr-o zi – sau, mai bine zis, \ntr-o noapte – te voi duce s` vezi

Pompei la lumina lunii.– La lumina lunii? Se poate?– Desigur. Dac` luna coopereaz`.– Nu, voiam s` zic... e permis s` se viziteze noaptea?– Ai o obsesie, sau ce? Bine, ne vom da \ntâlnire când luna va fi

\n faza potrivit`.Scurtul acces de proast` dispozi]ie al Grenthei trecuse deja,

[i-[i spuse c` se purtase ca un copil mic c`ruia i se promite ojuc`rie ca s` nu mai stea bosumflat.

La cin`, Craig le acord` toat` aten]ia Oriellei [i contesei. Cândsosi timpul s` plece, \i mul]umi elocvent gazdei, cu complimenteexagerate la adresa Oriellei [i dându-i sfaturi \ncurajatoare luiMervyn. Grentha st`tea la mic` distan]`, urm`rind scena.

Când contesa \[i d`du seama c`, dac` nu lua ma[ina lui Mervyn,Craig trebuia s` mearg` pe jos pân` \n port, se repezi s` caute osolu]ie.

74 JUDITH SMITH

– L-a[ putea duce eu pe Craig, cu ma[ina mea, se oferi Oriella.– {i s` te \ntorci singur` cu ma[ina la ora asta?! exclam` contesa,

[ocat`. Nici nu m` gândesc!– Atunci, poate veni [i Grentha cu mine, insist` Oriella.– Mut`-]i gândul. O fat` sigur`, sau dou`, e acela[i lucru, fu ver-

dictul contesei. Edmondo \l va duce pe Craig cu ma[ina mea. A[a.nu va fi nici un pericol.

Craig se sim]ea tot mai jenat de aceast` discu]ie prelungit`.– Z`u c` a[ prefera s` merg pe jos... \ncepu el.|n mod inevitabil, fu refuzat. Chemat de \ndat`, Edmondo primi

instruc]iunile necesare.– Atunci, a[ putea merge totu[i [i eu pân` \n port, ca s`-l con-

duc pe Craig, se \nc`p`]ân` Oriella. Doar nu po]i avea nici oobiec]ie, mam`, Edmondo m` va aduce acas` cu bine.

– Discuta]i ca [i cum Craig ar pleca cine [tie unde, \n Americade Sud sau [i mai departe, interveni Mervyn cu un zâmbet. Nu seduce decât dincolo de golf, la Sorrento.

Oriella capitul` [i se \ndep`rt`. Profitând de ocazie, Craig seapropie de Grentha.

– Mai târziu, vii s` ne \ntâlnim? o \ntreb` el.– Alt` dat`, poate, [opti ea. Acum nu pot.– Ia ce ]i se ofer`, \i recomand` Craig. S-ar putea ca alt` dat` s`

nu mai ai ocazia.{i plec` gr`bit, f`cându-le cu mâna din ma[in`.Privind ma[ina care se \ndep`rta pe aleea arcuit`, Oriella regret`

c`-i lipsea curajul de a-i accpta invita]ia. {i totu[i, ce pierduse? Ojum`tate de or` \ntr-o cafenea din port, urmat` de o \ntoarcere cutaxiul la vil` [i explica]iile necesare pentru contes` [i Oriella,despre o \ntâlnire secret` cu Craig? N-ar fi meritat pre]ul [i, cusiguran]`, mai avea atâta mândrie [i respect de sine ca s` nu deafuga \n sat la cel mai mic semn al lui.

MANDOLINELE DIN MONTORI 75

Capitolul 5

– Ce-ai zice ca mâine s` ne lu`m liber [i s` ie[im cu nava mea?De o or` [i mai bine, Mervyn lucrase \n t`cere, iar \ntrebarea lui

nea[teptat` o surprinse pe Grentha.– Mâine?– Da. Nu avem nici o lucrare urgent`. {i putem oricând s` recu-

per`m, lucrând \ntr-o sear`.Grentha zâmbi.– De acord. Mie-mi convine. Nu e nevoie de un efort prea mare

ca s` leneve[ti.Mervyn \nvârtea un creion \n mâini, \ngândurat.– A[ dori s` m` pricep cât de cât la pilotarea unei nave atât de

simple. Avem o mul]ime de locuri unde am putea merge – la Capri,chiar [i la Neapole.

– Hai s` \ncerc`m o croazier` mai scurt` mâine, propuse ea.N-ar fi de dorit s` te \mpotmole[ti \n mijlocul Golfului Neapole.

* * *

A doua zi diminea]a pornir` devreme, \nainte ca Leonora [iOriella s` se fi trezit. Grentha [i Mervyn coborâr` treptele de piatr`pân` \n gr`dina vilei [i pornir` pe scurt`tura spre port.

– Parc-am fi ni[te turi[ti care fug de la hotel cu noaptea-n cap cas` nu pl`teasc` nota, remarc` Grentha când ajunser` \n apropiereaprimei str`zi. Unde mergem, te-ai hot`rât?

– Hai s` d`m cu banul: la est, sau la vest?Mervyn arunc` o moned` \n sus, o prinse pe dosul palmei [i o

acoperi.– Care s` fie?– Cap – la vest.– Cap e. Am putea merge la Capri.– Mi-ar pl`cea. Am fost de vreo dou` ori cu vaporul, dar nicio-

dat` cu barca.Grentha fu \ncântat` s` exploreze nava. A[a cum spusese

Mervyn, \n salon era loc destul pentru patru oameni. O cambuz`ergonomic`, cu dulapuri [i sertare, avându-le pe toate la \ndemân`.

– Ar fi trebuit s` ne aducem [i de mâncare, ca s` g`tim la bord,spuse ea.

– Nu ispiti prea mult providen]a, o rug` Mervyn. Mai binem`nânc pe mal, unde m` pot relaxa, f`r` s`-mi fac griji cu naviga]ia\n toiul mesei.

{i porni, \ncepând s`-l manevreze atent pe Falcone printre cele-lalte vase acostate, dup` care ie[i \n larg.

Peste câteva minute, Grentha \l \ntreb`:– {tii c` mergem spre nordul Africii?– Da, cap sud, confirm` el. Dar mi s-a spus s` m` ]in la distan]`

de Capo di Conca [i s` nu m` apropii de mal, din cauza stâncilor.Dup` un timp, coti \ntr-un arc larg spre conturul ce]os al insulei

Capri. Când ajunser` la Marina Grande [i debarcar`, Mervyn\ntreb`:

MANDOLINELE DIN MONTORI 77

– Ai vrea s` lu`m prânzul aici, sau sus, \n piazza principal`?– Dar \nc` nu e ora mesei. Ceasul meu arat` abia unsprezece.– Bine, atunci vom bea aici o cafea, iar apoi urc`m cu funicu-

larul, dac` vrei.– Când vii cu vaporul, spuse Grentha, dup` ce se a[ezar` la o

mas`, n-ai niciodat` timp s` explorezi tot ceea ce are de oferitCapri. Am putea s` vedem Grota Albastr`?

– La ora asta e prea târziu, cred. Trebuie s` prinzi soarele \ntr-unanumit unghi. Altfel, nu lumineaz` \n Grot`.

Prânzir` \n gr`dina hotelului San Michele, de pe a c`rui teras`se vedea tot Golful Neapole.

– Superb` priveli[te, coment` Grentha.Când terminar` masa, Mervyn se rezem` de sp`tar, aprinzându-[i

o ]igar`, [i spuse pe un ton de conversa]ie:– Când ai propria ta nav`, apare o senza]ie de libertate deli-

cioas`. Trebuie s` mai facem asemenea c`l`torii. N-are nici un rosts` ne irosim toat` vara cu nasurile \n c`r]i [i hâr]oage.

Grentha râse.– Ca s` nu mai vorbim [i despre inventar – care st` neatins, \n

timp ce noi lenevim.Mervyn t`cu un timp, iar Grentha se mul]umi s` admire colo-

ra]ia superb` a peisajului din fa]a ei, cu cl`dirile albe [i cenu[ii dinNeapole \ngr`m`dite \n dep`rtare, \ntre marea de safir [i cerulluminos, sub pana[ul de fum rozaliu al Vezuviului.

– Ai fost vreodat` \ndr`gostit`, Grentha?Obiceiul lui Mervyn de a-i pune \ntreb`ri nea[teptate când \i era

lumea mai drag` o deconcerta \ntotdeauna.– |ndr`gostit`? repet` ea. M` rog, am iubit un b`iat, la clubul de

tenis. Aveam nou`sprezece ani, el avea dou`zeci [i mi-a juratcredin]` etern`.

Chicoti, amintindu-[i.– |ntâmpl`tor, \n iarn` ne-am \nscris amândoi \n clubul de art` dra-

matic`, iar el [i-a transferat credin]a etern` asupra actri]ei principale.

78 JUDITH SMITH

– {i de-atunci? – Cred c` acas` a[ putea g`si oricând pe cineva care s` m`

\nso]easc` la un dans, dar când am aflat c` mama mea voia s` seduc` la sora mea c`s`torit`, \n Noua Zeeland`, am fost foartemul]umit` s` r`mân acas` cu ea. Ie[eam \n ora[, desigur, la cinemasau la teatru, sau \n vizit` la prieteni.

Mervyn privea lung peste golf.– De ce m` \ntrebi? vru Grentha s` [tie.Nu \ntoarse capul spre ea.– M` gândeam c`, din moment ce aici ai cunoscut unul sau doi

tineri, s-ar putea s`...– Hai s`-i num`r`m. Craig, de exemplu?Brusc, Mervyn se \ntoarse spre ea.– Cred c` te g`se[te foarte atr`g`toare.Grentha cl`tin` din cap.– Nu \n mod special. Pentru el, majoritatea fetelor sunt foarte

atr`g`toare. E genul. {i Oriella – e destul de amorezat de ea.– Iar sentimentul este reciproc?– Nu \n profunzime, cred. Oriellei \i place s` i se dea aten]ie, s`

fie admirat`, [i le merit` pe amândou`. {i-acum, ia s` vedem, cinedin mica armat` de tineri ar mai putea fi? André, francezul dinechipa de la Pompei... Theo, grecul... {i, desigur, nu trebuie s`-luit`m pe Ronaldo.

– Hai c`-]i râzi de mine, se plânse Mervyn, cu o lucire amuzat`\n ochi. Bine. |n]eleg c` n-ai nici o obliga]ie. Hai s` mergem, dac`vrem s` mai vedem ceva de pe insula asta.

* * *

|n restul dup`-amiezii, Grentha \ncerc` s` ghiceasc` din cemotive o luase Mervyn la \ntreb`ri. Nu-i purta pic` pentru asta, c`ci\l respecta prea mult, dar era curioas`. Oare se temea c` s-ar fi

MANDOLINELE DIN MONTORI 79

\ndr`gostit de cineva [i l-ar fi p`r`sit \n mijocul sarcinilor lui[tiin]ifice? Era cazul s` aib` asemenea temeri? Râse \n sinea ei, \ntimp ce mergea pe lâng` el. Printre b`rba]ii pe care-i \ntâlnise acolonu era nici unul care s`-i fi furat inima. Craig? \ntreb` o voce [optit`din adâncul min]ii. Nu, nici m`car Craig.

Soarele \ncepuse s` coboare spre apus, când Grentha [i Mervynajunser` \napoi la Marina Grande [i pornir` spre cas`. Tocmai cândFalcone \ncetinea, \n apropierea portului, motorul tu[i, se \nec` [ise opri.

– Ce-o fi având?Mervyn lu` manualul de instruc]iuni, \ncepând s` apese pe

butoane [i s` trag` de pârghii, [i scoase un strig`t victorios cândmotorul se \nsufle]i din nou. Pilot` lin nava spre chei, apoi s`ri jos[i o leg`. Când o ajut` pe Grentha s` debarce, se aplec` \nainte [ib`tu cu palma \n acoperi[ul salonului.

– Bun` b`rcu]` avem aici! Sunt foarte mul]umit de ea.Grentha nu \n]elese semnifica]ia acestui gest decât peste dou`

zile.

* * *

– Mâine plec la Neapole, anun]` Mervyn. Alalt`ieri am f`cut ocroazier` de prob` reu[it`. |n]elegi, aveam nevoie de un pasager, cas`-mi stimuleze sim]ul de r`spundere. Acum [tiu c` pot plecalini[tit cu Falcone la Neapole.

– Da, desigur, murmur` Grentha. {i pe cine... sau ce... vei luaca balast?

Mervyn \[i arunc` pe spate capul, râzând.– Ai dreptate, am fost lipsit de tact. De ce gafe sunt \n stare!

N-am vorbit serios... sau, ba da, dar nu \n sens r`u. Of, hai c` m`faci s` m` \ncurc de tot. S` trecem peste asta, Grentha. A fost o zipl`cut`.

80 JUDITH SMITH

– |ntr-adev`r, \ncuviin]` ea cu un zâmbet. A fost o zi foartepl`cut`.

– La Neapole nu iau pe nimeni. De data asta m` duc \n interesde afaceri. S-ar putea ca peste o zi, dou`, s` dau o fug` [i pân` laRoma, a[a v` voi lipsi câteva zile. Te deranjeaz` cu ceva?

– Cu nimic.Dup` o pauz`, Grentha ad`ug`, cu o privire [ireat`:– M` voi oferi ca balast altui navigator.Drept r`spuns, Mervyn o ciupi u[urel de obraz.– E[ti o vr`jitoare [i-am s` te pierd \nainte de sfâr[itul verii.

* * *

A doua zi dup` plecarea lui Mervyn la Neapole, contesa [iOriella pornir` spre Roma.

– Nu vom sta mult, o asigur` contesa pe Grentha. N-ai s` tesim]i singur` aici?

– Nu, am destul de lucru, iar personalul \mi va purta de grij`.– Nu [tiam c` [i Mervyn urma s` plece \n aceea[i perioad`, \i

explic` Leonora, dar vizita mea la avoca]i era stabilit` deja [i n-amputut s-o reprogramez.

– Nu v` face]i griji pentru mine. Distrac]ie pl`cut`.|nainte de a se urca \n ma[in`, Oriella se opri s`-i mai spun`

ceva:– Dac`-l vezi pe Craig... \ncepu ea, dar mama ei strig`

ner`bd`toare:– Vino odat`, Oriella, te a[tept`m!Dup` plecarea lor, Grentha r`mase nedumerit` \n leg`tur` cu

fraza neterminat` a Oriellei. Indiferent ce voise s`-i spun`, nu aveanici o importan]` c` nu terminase, c`ci \n urm`toarele zile nu preaexistau [anse de a-l \ntâlni pe Craig.

MANDOLINELE DIN MONTORI 81

Spre surprinderea ei, la nici o or` dup` plecarea contesei [i aOriellei, \n biblioteca unde lucra ea intr` o servitoare, anun]ând c`o c`uta Signor Camerino.

– Camerino?|nainte ca femeia s` r`spund`, ap`ru vesel Ronaldo.– Da, desigur, Ronaldo, \[i aminti Grentha numele lui de familie.Servitoarea se retrase, iar Ronaldo o inform`:– Am venit s` te ajut cu inventarul.Grentha \i arunc` o privire rece.– Nu [tiam c` am nevoie de ajutor.– Dar e foarte complicat, [i... iart`-m`, dar cred c` nu ne [tii

destul de bine limba. Cuno[tin]ele mele \]i vor fi de folos.Grentha fu nevoit` s`-i dea dreptate; \n alte \mprejur`ri, s-ar fi

bucurat de ajutorul lui, dar situa]ia dintre el [i contesa Leonora eraprea tesionat` pentru a-l accepta.

– Parc` ai spus c` nu e[ti prea binevenit aici, remarc` ea.– |ntr-adev`r, zâmbi dulce Ronaldo. A[a c` profit de ocazie ca s`

vin când Leonora e plecat`.– V`d c` [tirile circul` repede, observ` Grentha. Oriella [i cu

mama ei au plecat abia acum o or`.– |ntotdeauna prinde bine s` cuno[ti planurile altora, replic` el.– Ei bine, Ronaldo, \mi pare r`u dar, \ntâmpl`tor, azi nu lucrez

la inventar. Am o mul]ime de alte treburi.|nainte ca Ronaldo s` r`spund`, Grentha [tiu c` f`cuse o

gre[eal` de tactic`.– Atunci, am s` te-ajut cu pl`cere verificând volumele. A[a vei

câ[tiga mult timp.Grentha oft`. Chiar n-avea nici o cale de a sc`pa de tân`rul acela

b`g`re] [i de ofertele lui? Se ridic` de la birou.– Poate vrei un pahar de vin, sau o cafea?– E[ti foarte amabil`. Iau o cafea.Grentha sun` dup` o servitoare [i o instruit` s` serveasc` \n

loggia cafeaua.

82 JUDITH SMITH

Dup` ce sosi cafeaua, Grentha \ntreb` pe un ton indiferent:– Nu g`se[ti c` e cam riscant s` vii aici \n lipsa contesei?Ronaldo zâmbi, de[i \n ochi i se z`rea o lucire amenin]`toare.– Ce s` fac, dac` scumpa noastr` contes` – cum \[i zice acum,

ad`ug` el cu dispre] – dac` aceast` a[a-zis` contes` a dat ordin s`nu fiu primit?

– Totu[i, n-ar fi mai discret s` p`strezi distan]a?O privi lung câteva momente, ca [i cum n-ar fi \n]eles ce voia s`

spun`. Apoi se lumin` la fa]`.– A, am priceput. Dac` vin aici, contesa m` va acuza c` i-am mai

furat din comori? Dar tu nu m-ai crede niciodat` \n stare de a[a ceva!Grentha zâmbi.– Eu nu am nici o opinie. Problema te prive[te numai pe tine [i

pe contesa Leonora Stratton.– Dar ea poate veni cu tot felul de minciuni fa]` de care nu pot

s` m` ap`r, protest` el. Dac` lipse[te ceva, numai Ronaldo poate fiho]ul. Nu \n]elege c` unchiul meu mi-a vândut unele articole.

– |]i \n]eleg bine punctul de vedere, \l asigur` Grentha. Totul]ine de verificarea documentelor, a chitan]elor, a coresponden]ei.Mai vrei cafea?

Dup` ce-i turn` \nc` o cea[c`, ad`ug`:– |ntâmpl`tor, unchiul t`u a p`strat cu mult` meticulozitate

aproape toate hârtiile privitoare la cump`r`ri [i vânz`ri, a[a c` \ntimp vom da de urma tuturor pieselor pe care le-a vândut din când\n când.

|ntorcând capul spre el, \i surprinse \n ochi o expresie stân-jenit`. Apoi, tân`rului p`ru s`-i vin` o idee.

– Desigur. Totul va fi clar dup` ce tu [i americanul ve]i terminade revizuit hârtiile, dar `sta e un motiv \n plus pentru a m` l`sa s`te ajut cu inventarul.

Câteva momente, Grentha nu r`spunse. P`rea s` \n]eleag` ce se\ntâmpla \n mintea \ntortocheat` a lui Ronaldo. Acesta voia s`

MANDOLINELE DIN MONTORI 83

identifice articolele care se aflau acum \n posesia lui, primite \n darsau sustrase, [i s` le marcheze ca „vândute“ sau „donate“. Foartesimplu.

– Nu pot accepta ajutorul nim`nui f`r` persmisiunea contesei.{i trebuie s` fie [i Mervyn de acord.

Ronaldo râse f`r` chef.– Contesa! Mai degrab` m-ar arunca \n mare decât s` consimt`.

Iar americanul t`u nu m` poate suferi. Nu mi-e prieten.– Cum po]i spune asta? Mervyn \[i ia munca \n serios.

Universitatea l-a angajat \ntr-un proiect confiden]ial, [i \[i d` toat`silin]a.

Trist, Ronaldo cl`tin` din cap.– Când unchiul meu mi-a d`ruit unele tablouri [i câteva mese [i

scaune ca s`-mi mobilez vila, nu [tiam câte necazuri aveau s`-miaduc` toate astea.

– Nu te am`r\, Ronaldo. Obiectele frumoase trebuie s`-i fac` \ntot-deauna pl`cere posesorului lor. Le po]i privi zilnic, amintindu-]i deunchiul t`u.

– Nici m`car atât, morm`i tân`rul. Leonora e atât der`zbun`toare \ncât nici nu \ndr`znesc s`-mi ]in comorile \n vil`, canu care cumva s`-mi fie furate, din ordinul ei.

– Deci, sunt depozitate undeva? \ntreb` Grentha, \ncercând s`par` nep`s`toare.

– Da. La Neapole. Am o vil` mobilat` foarte s`r`c`cios...Apoi, pe nea[teptate, se \nveseli.– Trebuie s`-mi faci o vizit`. Ce-ar fi s` vii azi? Te invit la mas` [i-

]i voi ar`ta c` nu exist` nici un tablou, vaz` sau mobil` care s` nu-miapar]in` de drept.

– Azi nu pot veni. Am mult` treab`, dar alt` dat` voi veni cupl`cere. Poate am s`-l aduc [i pe Mervyn cu mine. Acum, m` tem c`trebuie s` m` apuc de lucru, \ncheie ea, ridicându-se.

Ronaldo se ridic` [i el.

84 JUDITH SMITH

– P`cat c` nu m` la[i s` te ajut. |n fond, englezului \i permi]i s`te asiste.

– Lui Craig?Grentha \ncepea s`-[i piard` r`bdarea.– E specialist \n sticl`rie, se r`sti ea. Mi-a identificat câteva piese.Dup` o pauz`, ad`ug`:– Pari foarte bine informat despre tot ce se \ntâmpl` \n vil`. |mi

dau seama c` ai spioni de n`dejde.– „Spioni“! repet` Ronaldo, cu o lic`rire alarmat` \n ochi, dup`

care râse. A, nu, n-am nici un spion, numai prieteni. {i a[ vrea ca [itu s`-mi fii prieten`.

– Bine\n]eles. Doar nu mi-am pus \n minte s`-]i fiu du[manc`.P`rea nehot`rât dac` s` plece sau s` mai stea. Grentha \l ajut`

s` se decid`:– |mi pare r`u c` nu te pot invita la mas`. |n]elegi c` pentru

contes` a[a ceva ar p`rea o indiscre]ie.Ronaldo \i arunc` o privire r`ut`cioas`, pe sub sprâncene.– E[ti foarte prudent` [i \n]eleapt`. Admirabil, pentru o femeie.

* * *

Chiar \nainte de cin`, Grentha fu chemat` la telefon. Probabilera Mervyn, ca s-o \ntrebe cum progresa.

– Aici Craig, spuse un glas b`rb`tesc.– A, da.– Am auzit c` Mervyn e plecat. Ai vreo [ans` s`-]i iei liber o zi?– Nu [tiu. Mi-am planificat mult de lucru, refuz` Grentha s`

accepte prea grabnic invita]ia.– M` gândeam ca mâine s` ie[im cu iahtul meu. M` duc la

Paestum, dar te-a[ putea lua din drum, de la Montori.Grentha râse \ncet.

MANDOLINELE DIN MONTORI 85

– Se pare c`, imediat ce Mervyn pleac` \ntr-o c`l`torie deafaceri, to]i \ncep s` m` invite s`-mi iau liber.

– A[a...? Deci, trebuie s` stau la coad`? Dac` [tiam, mi-a[ fidepus cererea mai din timp.

– Serios? Mira-m-a[!– Vii sau nu vii? i-o retez` el, cu nervozitate nedisimulat`.Instinctul o \ndemna s` refuze, cu pu]in` indignare demonstra-

tiv`. N-avea de gând s` se lase luat` cu arcanul la distrac]ii ori decâte ori i se n`z`rea lui.

– Cred c` va trebui s` te anun] mai târziu, trase ea de timp.– Nu e cazul, i-o \ntoarse Craig. Mâine diminea]` la ora zece voi

fi la Montori. Dac` reu[e[ti s` fii \n port la ora aia, te iau la bord.Ciao!

|nchise \nainte ca Grentha s` fi putut formula un r`spuns.

* * *

|n timpul serii, telefonul mai sun` de câteva ori, iar Grentha \[iimagina de fiecare dat` c` era Craig, dornic s` primeasc` o confir-mare categoric`. Prima oar` fu Mervyn, de la Neapole, ca s-o anun]ec` a doua zi pleca la Roma. Alt apel era de la contes`, dornic` s` afledac` totul mergea bine [i dac` Grentha nu se sim]ea singur`.

– Nu m` simt singur` deloc. Am destule cu care s`-mi ocup tim-pul, se gr`bi Grentha s-o asigure, evitând s` men]ioneze vizita luiRonaldo [i invita]ia lui Craig.

Grentha \nc` nu luase nici o hot`râre, la ora când se duse la cul-care. De afar` se auzea, ca de-atâtea ori, sunetul unei mandoline.Grentha b`nuia c` muzica provenea de la proprietatea al`turat`, alec`rei gr`dini se \nvecinau cu cele ale vilei Stratton. Cânt`re]ulputea fi un membru al forma]iei de mandoline care cânta de dou`ori pe s`pt`mân` \n piazza din Montori, [i nu putea repeta decâtseara târziu [i \n zorii zilei.

86 JUDITH SMITH

Capitolul 6

A doua zi diminea]a, Grentha se trezi cu noaptea-n cap. |mbr`c`un costum de baie, \[i lu` un prosop mare [i cobor\ la piscin`.Gr`dinarii stropeau deja florile [i arbu[tii [i [tergeau de praf sta-tuile de pe marginea c`r`rii care ducea la bazin: Apollo cu lira,Neptun, doi câini de piatr`.

Când Grentha \[i termin` cafeaua [i micul dejun, ceasul ar`taabia ora opt. Avea s` lucreze cel pu]in o or` [i jum`tate, ajungândapoi \n port la ora zece.

Dup` ce porni pe scurt`tur`, Grentha ajunse nu peste mult pestr`zile \nguste din Montori. Când trecu de un col], fu cât pe ce s`se ciocneasc` de Rolando. Cea mai ghinionist` \ntâlnire cu putin]`!

Rolando o salut` cu entuziasm, pornind al`turi de ea.– Te duci la cump`r`turi?– Da, r`spunse Grentha, ag`]ându-se ca \necatul de un pai. La

cump`r`turi.– De la pia]`? continu` Rolando.Mica [i \ncânt`toarea pia]` se afla \n partea opus` portului.– Nu, de la un magazin dintr-acolo.Imediat ce ajunser` \n fa]a unui magazin de lenjerie, Grentha zâmbi.

– Buon giorno, \l salut` ea, sperând ca Rolando s` \n]eleag` mesajul.– Te-a[tept aici.– Nu, te rog. Va trece o ve[nicie pân` s`-mi aleg ceva.Tân`rul ridic` din umeri [i, dup` ce Grentha intr` \n magazin,

se \ndep`rt` \n lungul str`zii.Grentha a[tept` pân` când Rolando disp`ru, apoi se hot`r\ s`-[i

cumpere totu[i ceva, din moment ce intrase. Era aproape ora zece,iar \ntârzierea o nemul]umea. Dac` nu ajungea \n port, [i Craigpleca f`r` ea?

|i ceru vânz`toarei ni[te ciorapi, iar când aceasta, \ndatoritoare,\ncepu s`-i \n[ire cât mai multe perechi pe tejghea, \[i pierdur`bdarea.

– |mi convin `[tia, alese ea gr`bit` o pereche.Pl`ti [i-[i \ndes` pachetul \n po[et`.|n fa]a magazinului, se uit` rapid \n lungul str`zii, dar Rolando

nu se z`rea nic`ieri, a[a c` o lu` la fug` spre port. Ceasul bisericiidin piazza b`tuse deja de ora zece.

Ajungând pe chei, se opri [i privi \n jur. Nic`ieri nu se vedea niciun iaht care s` semene cu al lui Craig. Cu mâna strea[in` la ochi,privi peste golf, spre Salerno. |n dep`rtare, v`zu o mic` nav` careputea fi a lui, dar nu avu cum s` fie sigur`.

A[adar, Craig plecase la zece, f`r` s-o a[tepte nici m`car zeceminute. Grentha plec` din port, blestemându-i \n sinea ei, atât \nenglez` cât [i \n italian`, pe Rolando, care o f`cuse s` \ntârzie, [i peCraig, care-o f`cuse de râs. Se a[ez` la o mas` a cafenelei lui Marco.Avea nevoie de o cafea tare, eventual [i de un coniac, pentru a-[icalma nervii.

– Signorina!Grentha \ntoarse capul. Un pescar turuia \n italian`, prea

repede ca s`-l \n]eleag`, gesticulând spre o nav` care se \ndreptaspre dig. |l v`zu pe punte pe Craig, f`cându-i cu mâna [i strigând.

88 JUDITH SMITH

– Zice s` veni]i cu barca mea, \i explic` pescarul. Pot s` v` duc.F`r` tragere de inim`, Grentha cobor\ \n b`rcu]`, iar omul porni,

vâslind cu o singur` lopat` lung`, \n stilul multor continentali.Craig o ajut` s` urce la bord.– Nu e[ti deloc \ng`duitoare, a[a-i? o \ntâmpin` el. |mi pare r`u

c` am \ntârziat, dar m-ai fi putut a[tepta câteva minute, f`r` s-o ieila s`n`toasa.

Grentha amu]i. Când \[i reg`si graiul, \l \ntreb`:– De unde era s` [tiu c` \ntârziase[i?Sardonic, Craig zâmbi strâmb.– Trebuie s` te a[tep]i \ntotdeauna la nepunctualitate, când e

vorba de ambarca]iuni – sunt la fel ca femeile.– M` rog, nici eu n-am... \ncepu Grentha, apoi se opri, \nainte

de a afirma c` nu ajunsese la timp.– Vrei s` spui c` nici tu n-ai fost acolo la ora zece!Acuza]ia lui fu atât de prompt`, \ncât \i retez` orice replic`.

Grentha izbucni \n râs. |ntr-un duel verbal cu el, n-avea nici o [ans`.– Deci, am fost \n aceea[i situa]ie, conchise Craig. Totu[i, de ce

nu m-ai a[teptat?– Am crezut c` plecase[i f`r` mine.– Cred c` ]i-a trecut prin minte s`-]i aduci costumul de baie,

continu` Craig, cu o lucire mali]ioas` \n ochi.– Mi-a trecut prin minte [i am unul la mine. |n fond, ad`ug` ea

cu o insolen]` studiat`, n-am de unde [ti când va trebui s` m`\ntorc la mal \not.

– Nu m` pune \n aceea[i categorie cu Mervyn, o preveni Craig.M` \ndoiesc c` va ajunge vreodat` un bun matelot, oricât ar fi el deagreabil ca om. Eu, \ns`...

– Da? \l \ncuraj` Grentha cu un zâmbet provocator. Se vede clarc` e[ti la acela[i nivel cu Columb, Drake [i al]i cuceritori aioceanelor.

Craig o privi lung.

MANDOLINELE DIN MONTORI 89

– |n diminea]a asta ai limba mai ascu]it` ca de obicei. {i pebietul Mervyn \l tratezi cu acela[i dispre]?

– Ce motiv a[ avea? Cu el conlucrez \ntr-o armonie deplin`.– {tiu, replic` el scurt, cu lucirea vesel` disp`rut` din ochi, care-i

r`maser` duri [i t`io[i ca o]elul.Coasta era mult mai neted` acum, format` dintr-un [ir de dune

dincolo de care cre[teau brazi [i eucalip]i.– Ne apropiem de golful meu favorit, anun]` Craig. Unul dintre

cele mai frumoase locuri de pe coastele astea [i, de obicei, pustiu.Apa era lini[tit` [i limpede.– Facem baie aici? \ntreb` Grentha.Craig d`du din cap, atent la cârm`.– Te po]i schimba \n cabin`. Dac` vrei, po]i s`ri direct de pe

punte. Pe-aici nu sunt stânci.– Nu fac plonjoane prea spectaculoase, r`spunse Grentha, dar

m`car pot fi sigur` c` ajung \n ap`.Dup` ce-[i lu` costumul de baie albastru pe care-l cump`rase de

la Sorrento, Grentha \[i strânse p`rul sub cascheta alb`, cu model\n form` de petale, [i ie[i pe punte.

– Oooh! exclam` ea cu fals` team`, lip`ind descul]` spre mar-gine. Trebuie s`-mi adun curajul.

– }i-e fric`? \ntreb` Craig cu o vizibil` lips` de simpatie.– E o \n`l]ime atât de mare...! coment` Grentha, cutremurându-se

ostentativ.Craig o \mpinse u[or, f`când-o s` cad` cu capul \nainte.– {i vezi s` nu te-ncurci \n cablul ancorei! mai strig` el \n urma ei.Grentha ie[i la suprafa]`, c`utând un r`spuns destul de acid, dar

Craig disp`ruse. Reveni peste câteva momente, \ntr-un slip negru.Plonj` calm [i se apropie de ea cu mi[c`ri viguroase.

– Când termini cu b`l`ceala, de provoc la o curs`, spuse el.– B`l`ceal`! repet` Grentha cu vocea ascu]it` de indignare.

Oricum nu m` compar cu \not`torii care aspir` la traversareaCanalului Mânecii, a[a c`-mi prefer propriul ritm.

90 JUDITH SMITH

– N-ai pic de ambi]ie!Craig reveni la iaht [i o ajut` s` se salte pe punte. O ]inu nu

moment de coate, apoi \i d`du drumul brusc.|n cabin`, Grentha se \mbr`c` repede, stimulat` de baie, dar

refuzând s` se mai lase \nsufle]it` de atitudinea amical` a lui Craig.Acesta o invit` s` ia masa \ntr-o sta]iune mic`, format` din dou`-

trei hoteluri [i câteva vile de familie grupate \ntr-o gr`din`.– Au aici o mâncare delicioas`, spuse el, \n timp ce erau condu[i

spre o mas`, sub un umbrar acoperit cu vi]`-de-vie.Mâncar` sup` pesc`reasc`, urmar` de miel la cuptor [i un

desert din paste f`inoase cu umplutur` delicioas`, numitsfogliatelle, toate \nso]ite de un vin local slab.

Relaxat, Craig \[i aprinde o havan`, \ntinzându-[i picioarele.– Templele grece[ti de la Paestum au a[teptat mult pân` s` fie

v`zute, [i trebuie s` fie abordate cu \ncetineala cuvenit`, spuse el,observând c` Grentha ardea de ner`bdare s` porneasc` maideparte.

– |mi \nsu[esc critica, murmur` ea cu o atitudine sp`[it`,coborându-[i privirea spre mâinile \mpreunate \n poal`.

|n sfâr[it, Craig o conduse pe drumul care ocolea satul Paestum.– Strada principal`, cu magazinele ei de suveniruri pline de ilus-

trate [i vase de ceramic`, nu e foarte potrivit` ca s` ne preg`teasc`pentru vizitarea celor mai frumoase ruine din lume.

Templele se \n`l]au pe câmpia neted`, cu coloanele de calcarprofilate pe cerul albastru de dup`-amiaz`.

– E uluitor c` mai sunt aici [i nu le-au demolat n`v`litorii, de-alungul timpurilor, coment` Grentha, când ajunser` \n fa]aTemplului lui Neptun.

– L-ai uitat pe unul dintre cei mai periculo[i du[mani din to]i –malaria, r`spunse el. Dup` ce s-au retras grecii, apoi [i romanii,râurile s-au colmatat, portul a disp`rut, iar câmpia a fost acoperit`cu mla[tini. Oamenii s-au retras pe coline, iar coasta a r`masp`r`sit`. Popula]ii \ntregi au fost nimicite aproape complet.

MANDOLINELE DIN MONTORI 91

– Deci, s-ar putea spune c` malaria a contribuit indirect laconservarea templelor.

Când ajunser` la Templul lui Ceres, se a[ez` pe piatra cald` apostamentului, cu mâinile rezemate pe margine.

– |mi place atât de mult s` simt cu mâinile mele pietrele pe careal]ii le-au pus aici cu aproape dou` mii de ani \n urm`, coment` ea\ncet. Acela[i soare i-a \nc`lzit pe cei care lucrau, din acela[i cer aplouat peste ei. Sim]i un fel de continuitate...

Privirea pe care i-o adres` Craig fu \n]eleg`toare, de[i destul deamuzat`.

– Te-apuc` des st`rile astea poetice?– Trebuie neap`rat s` râzi de mine tot timpul? replic` Grentha,

cu buna dispozi]ie risipit`.Zâmbind, Craig o strânse prietenos de um`r.– Nu râdeam de tine, nu m` lua \n serios. |n]eleg perfect ce vrei

s` spui când vorbe[ti despre continuitate. E unul dintre motivelepentru care \mi iubesc meseria.

* * *

Strada era \ngust`, cu trepte, iar \n cap`tul ei, pe sub o arcad`,se intra \ntr-o pia]et` pietruit` cu o biseric` \ntr-un col] [i o fântân`artezian` \n mijloc. Un felinar \n form` de scoic` \[i r`spândealumina aurie deasupra u[ii restaurantului din fa]a bisericii.

– Pot ghici u[or numele restaurantului, remarc` Grentha, \ntimp ce erau condi[i la o mas`. S` fie, oare, „Scoica de aur“?

– Limbajul imaginilor [i al semnelor e peste tot acela[i.Privirea scurt` pe care i-o aruncase Craig \n timp ce r`spundea

o surprinse, c`ci obi[nuita lui expresie de amuzament sardonicfusese \nlocuit` de tandre]e [i chiar o u[oar` pasiune, cum ar fi fostde a[teptat de la Ronaldo sau de la André, prietenul francez al luiCraig.

92 JUDITH SMITH

– Când pleci \n croaziere mai lungi, \]i g`te[ti des singurmâncarea, la bord? \ntreb` Grentha, hot`rât` s` men]in` conver-sa]ia la un nivel practic.

– Uneori. Nu sunt un buc`tar nemaipomenit. Dac` mânc`m labord, de obicei m` bazez pe \ndemânarea prietenilor... sau a pri-etenelor.

– {i apreciezi fetele \n func]ie de talentele lor culinare?– Categoric. Am un carne]el negru \n care le \nscriu numele, cu

stelu]e. Dar, desigur, nimeni nu-l poate \ntrece pe André. El e „cincistele de luxe“. Singura problem` e c` \ntotdeauna vrea s` aduc` labord cantit`]i se alimente atât de variate [i enorme, plus vinuri,mirodenii, precum [i unele din crati]ele [i tig`ile lui favorite.

Grentha râse, imaginându-[i-l pe redutabilul André absorbit despecialit`]ile lui din sudul Fran]ei [i plângându-se amarnic c` tan-gajul \i deranja sosurile.

– M` tem c` eu a[ fi o buc`t`reas` doar de-o singur` stea,recunoscu ea. Poate nici atât. N-a[ merita s` m` treci \n carne]elult`u negru.

Când terminar` masa, Craig o conduse pe alte trepte de piatr`,pân` pe o mic` strad` comercial`, plin` cu m`run]i[uri [i vase deceramic`.

– Aici, \n Vietri, sunt multe ateliere mici, \i spuse el. Unele vaseau cu-adev`rat stil, nu ca nimicurile produse pe band`. Uit`-te \nvoie [i nu te gr`bi \nainte de a te hot`r\ s` cumperi ceva, o maisf`tui el.

|n cele din urm`, Grentha alese un bol m`ricel, cu figuri gri-argintii stilizate pe fond mov [i dungi ornamentale albastre pe buz`[i \mprejurul bazei.

Când se \ntoarser` la iaht [i plecar`, Grentha r`mase pe punte,privind cum treceau din nou pe lâng` Vietri, \n drum spre Montori.Se bucura c`-[i luase la ea jacheta cu c`ptu[eal` cald`, c`ci se l`saser`coarea.

MANDOLINELE DIN MONTORI 93

– De ce se nume[te nava la La Spallina? \l \ntreb` ea pe Craig.Am impresia c` \nseamn` „epolet“, sau cam a[a ceva.

– |ntr-adev`r, din câte [tiu. Dar cine poate \n]elege motivelepentru care \[i aleg oamenii numele ambarca]iunilor? Nu uita c`nu-i a mea [i nu eu am botezat-o.

– Totu[i, \n italian` sun` foarte frumos.– Mai frumos decât cea pe care am \nchiriat-o anul trecut. Se

numea La Dolorosa [i era cu adev`rat ghinionist`. Toate figurile mile-a f`cut, nu mai lipsea decât s` stea \n cap [i s` se duc` la fund.

Când ajunser` la Montori, Craig debarc` \mpreun` cu ea.– Hai s` mergem la Marco, propuse el, ar`tând spre cafenea.

Forma]ia de mandoline cânta, iar Grentha \[i d`du seama c` eramiercuri, seara lor obi[nuit` de reprezenta]ie de la mijloculs`pt`mânii.

Cafeneaua era plin`, dar Craig chem` un osp`tar, \i d`du câtevalire, iar \n fa]` fu adus` o mas` cu dou` scaune, anume pentru ei.

Leg`nat` de muzic` [i de rumoarea din jur, Grentha era cât pe ces` a]ipeasc`, dar deodat` \i atrase aten]ia melodia cântat` la mandoline.

– {tiu bine melodia asta, spuse ea. Mereu aud pe cinevarepetând-o, \n apropierea vilei. Cred c` face parte din forma]ie. M`\ntreb care din ei este.

Dar, \ntrucât nu-l v`zuse niciodat` pe cânt`re]ul necunoscut, nuavea cum s`-l identifice.

– Ar putea fi b`trânul bunic din col], suger` Craig. Sau, poate,burtosul din stânga. Ori b`iatul din partea cealalt`. Poate c` te-av`zut pe balcon [i-]i cânt` serenade.

– Cred mai degrab` c` \nclina]iile lui romantice se \ndreapt` \nalt` direc]ie.

Craig comandase o sticl` de vin local dulce [i o farfurie cu caise[i prune.

– Taie fructele \n dou` [i \nmoaie-le \n vin, s` vezi ce bune sunt,o sf`tui el.

94 JUDITH SMITH

Grentha nu observ` când forma]ia termin` de cântat [i se\mpr`[tie. Ca prin vis, deveni con[tient` c` mul]imea se r`rise, iarmesele \ncepeau s` se goleasc`. {i totu[i, se sim]ea bine \ntârziindacolo cu Craig, inspirând aerul marin s`rat [i savurând fructele\nmuiate \n vin. |n port, pescarii \[i legau b`rcile [i, pe alocuri, sez`rea câte o lumini]` \ndep`rtându-se pe mare.

Deodat`, Grentha p`ru s` se dezmeticeasc`. Uitându-se la ceas,v`zu c` era aproape miezul nop]ii.

– O, Craig! |mi pare r`u c` te-am re]inut aici atât de mult. Credc` vrei s` te \ntorci la bord [i s` te duci acas`.

– Da, am avut o zi plin`, murmur` el. |n]eleg c` te-ai s`turat...de compania mea.

– N-am vrut s` spun asta. |ncercam s` m` gândesc la tine.– De ce?– P`i... ai un drum lung de f`cut pân` la Sorrento. {i trebuie s`

navighezi pe \ntuneric.Craig râse.– Nu m` \ntorc cu iahtul acas` \n noaptea asta. Dup` atâta vin,

cred c-a[ cârmi numai \n zig-zag. Voi dormi la bord [i-am s` m`\ntorc la Sorrento diminea]a.

– Da, sigur... Uit mereu c` te po]i culca pe iaht.– E[ti gata de plecare?Grentha se ridic` imediat. N-avea nici un rost s` mai r`mân`.

Vraja se risipise, muzica t`cuse, piazza era aproape pustie, iaratmosfera dintre ea [i Craig \ncepuse s` devin` cam tensionat`.

Craig chem` un taxi [i o urm` \n`untru. Pe la jum`tatea dru-mului spre vil`, scoase un pache]el din buzunar.

– Nu-l desface acum, [opti el cu un chicotit. E un suvenir de laVietri.

– Pentru mine?– Nu pentru altcineva.– |]i mul]umesc, Craig. Ziua de azi mi-a pl`cut enorm.

MANDOLINELE DIN MONTORI 95

Craig o cuprinse cu un bra] pe dup` umeri, iar Grentha \i sim]iap`sarea mâinii. Apoi taxiul se opri la poart`, care era \nchis`. Craigcobor\ [i trase de mânerul lung de fier al soneriei. A[tept` pân`când poarta se deschise.

Cu mâinile ocupate de po[et` [i pachet, Grentha se opri,ezitând câteva secunde.

– Noapte bun`, Craig. {i-]i mul]umesc.Dac` sperase s-o s`rute la desp`r]ire, avu parte de o decep]ie,

c`ci Craig nu f`cu decât s` dea din cap.– Ne mai vedem...Grentha porni spre vil`, unde Edmondo a[tepta s` \ncuie la loc

u[ile.– Dori]i s` be]i ceva? o \ntreb` politicos valetul.– Nu, Edmondo, \]i mul]umesc. Te rog s` m` scuzi c` te-am

deranjat atât de târziu.– Nici un deranj, signorina. A]i avut o zi pl`cut`?– Foarte pl`cut`, r`spunse ea cu c`ldur`.Ajuns` \n camera ei, desf`cu pache]elul primit de la Craig. Privi

cu ochi mari micul obiect din`untru. Era un m`g`ru[ de por]elan!Mai v`zuse animale de por]elan [i ceramic` \n multe magazine

din Vietri [i nu le d`duse prea mare aten]ie. Dar s` primeasc` unulde la Craig, ca amintire...?! Deci, asta era p`rerea lui despre ea.Poate c` le d`dea m`gari de por]elan tuturor celorlalte fete alec`ror nume sus]inea c` le notase \n carne]elul lui negru, numaipentru a le aminti s` nu se mai fac` de râs cu el.

Grentha râse, uimit` de colosala lui arogan]`. Apoi \[i z`ri imagineareflectat` \n oglind` [i-[i d`du seama c` râsul nu era decât un act reflexcauzat de o nefericire vag`, greu de definit, dar [i de negat.

96 JUDITH SMITH

Capitolul 7

– Ieri-diminea]` a trecut pe-aici Signor Camerino, o anun]`Anna a doua zi \n zori.

– Ronaldo?! se alarm` imediat Grentha. A stat mult? De ce-avenit?

Anna ridic` din umeri.– Poate ca s` v` vad` pe dumneavoastr`, signorina.– A l`sat vreun mesaj?– Cred c` nu.Dup` ce fata se retrase, Grentha continu` s`-[i m`nânce micul

dejun, gânditoare. Ce planuri mai ticluia Ronaldo?Imediat ce se \mbr`c`, se duse gr`bit` \n salonul cu inventarele

[i descuie vitrina. Nu p`rea s` lipseasc` nimic, dar lui Ronaldo i-arfi fost u[or s` strecoare \n buzunar un obiect mic [i valoros.

Grentha lucr` toat` ziua, concentrându-se asupra inventarului[i \ncercând s` asocieze articolele de pe liste cu cele din camere.Ajunse la un paragraf care men]iona „pereche de casete cu intarsiide filde[ [i sidef“. Pe un raft, \ntr-un salon, exista o caset` carecorespundea descrierii, dar nu dou`. Unde era cealalt`? Evident,i-ar fi fost imposibil s`-l acuze pe Ronaldo f`r` dovezi.

Spre sear`, sim]ind nevoia s` respire aer curat, cobor\ spre port.Se a[ez` la o mas` a cafenelei lui Marco [i comand` un aperitiv.

Abia avusese timp s` ia o \nghi]itur`, când un glas din spatele ei\ntreb`:

– E[ti singur`?Un moment, Grentha fu nemul]umit`, de[i [tia c`, a[ezându-se

ne\nso]it` la o mas` de cafenea, \nsemna s` atrag` avansuriletuturor tinerilor italieni din preajm`. Apoi se \ntoarse [i-l v`zu peAndré, membrul francez al echipei lui Craig.

– O, cât m` bucur c` tu erai! exclam` ea vesel`. Vreau s` zic...c` nu era vreun italian...

Ochii negri ai lui André lucir` veseli.– |n]eleg perfect. Pot s` iau loc?– Desigur.Ar fi vrut s`-l \ntrebe despre Craig, dac` ajunsese cu bine la

Sorrento, dar André p`rea mai preocupat de Oriella.– E la Roma, cu mama ei, \l inform` Grentha.Expresia lui de dezam`gire fu aproape comic`.– Pentru cât timp?– Nu [tiu. Vreo s`pt`mân`, cred...André d`du din cap, resemnat.– {i Mervyn? {i-a revenit dup` boal`?– A, da. N-a fost decât o indispozi]ie trec`toare. {i el e la Roma.– Auzi! remarc` André pe un ton \nghe]at.– Mervyn s-a dus acolo cu probleme de afaceri. Contesa,

desigur, se consult` cu avoca]ii.– Iar Oriella se distreaz`, f`r` \ndoial`, cu toate rudele [i

prietenii ei de la Roma.Grentha zâmbi.– Nu mi-o imaginez pierzându-[i timpul \n birourile \mbâcsite

ale avoca]ilor.Urm` o lung` pauz`. Apoi André o \ntreb`, cu tot [armul lui

specific francez:

98 JUDITH SMITH

– Atunci, poate prime[ti c` iei cina cu mine disear`, dac` n-ai altprogram?

– Cu pl`cere, accept` Grentha. Dar mai \ntâi trebuie s` tele-fonez la vil` ca s` anun] c` voi \ntârzia.

* * *

|n timpul mesei, la restaurantul hotelului, André o distr` cupovestiri despre munca lui pe situri arheologice din alte zone aleItaliei [i Fran]ei, spunându-i anecdote amuzante despre colegii [icolaboratorii lui. |i vorbi [i despre Craig, pe care-l admira pentrutalentul [i con[tiinciozitatea lui.

– Totu[i, e un b`iat nostim. Trece prin perioade lungi de studiusârguincios, concentrat exclusiv asupra sarcinilor pe care le are derezolvat, apoi simte nevoia câte unei recreeri. O nume[te „ie[ire laaer“, [i-atunci [tim c` [i-a g`sit câte-o fat`.

– Vrei s` spui c` se \ndr`goste[te u[or [i-i trece la fel de u[or?André se \ncrunt` pu]in.– Nu tocmai. E fermec`tor [i atent, dar cred c` nu se

\ndr`goste[te cu adev`rat. E englez, având un temperament mairece, nu ca noi, francezii, care suntem atât de calzi...

Grentha zâmbi cu blânde]e.– |n]eleg. Are nevoie, ocazional, de o companie feminin`, ca s`

se destind` dup` munca grea.André d`du din cap.– Ieri a plecat cu iahtul [i nu m-a[ mira s` fi r`mas acolo toat`

ziua. La \nceput am crezut c-o luase pe Oriella dar, \ntrucât ea e laRoma, \nseamn` c` [i-a g`sit alt` fat`.

Grentha se bucur` c` nu-l men]ionase pe Craig, nici nudezv`luise c` ea \i asigurase, \n ajun, „compania feminin`“.

|n continuare, André o \ntreb` despre munca ei la vil`, iarGrentha \i contur` \n linii mari ceea ce f`cea.

MANDOLINELE DIN MONTORI 99

– A[ putea s` v`d [i eu vila [i colec]ia? \ntreb` el.– Desigur. Când se \ntorc contesa [i Oriella, sunt convins` c` te

vor invita cu pl`cere la mas` [i te vei putea plimba prin „muzeulnostru“, cum \l numim Mervyn [i cu mine. Am s`-]i telefonez ime-diat ce revin ele acas`.

Ochii lui André str`lucir` de \ncântare.– E[ti foarte amabil`.– Spune-mi dac` ai unele cuno[tin]e de specialitate. S-ar putea

s`-mi fie de folos.– Ce vrei s` spui?– P`i, Joseph e expert \n numismatic`, iar Craig se pricepe la

sticl`rie [i por]elanuri.André ridic` din umeri.– Din p`cate, nu. Un singur lucru, eventual – mobilierul antic

francez. Am câteva piese de valoare, la mine acas`.– |n acest caz, voi acorda o aten]ie deosebit` mobilei, iar când

vii am s`-]i cer opinia sau vom verifica \mpreun` descrierile.Apropoul la propria lui locuin]` \l f`cu s`-i vorbeasc` despre

Toulouse [i regiunile \nconjur`toare.– Casa noastr` e la câteva mile de ora[. Ai fost vreodat` la

Toulouse?– |nc` nu. Sper s` ajung \ntr-o bun` zi [i acolo.– E un ora[ foarte frumos, cu multe case vechi, de c`r`mid` roz.

La apusul soarelui, arat` \ncânt`tor.Dup` cin`, André \i chem` un taxi, iar Grentha, \n timp ce-[i lua

r`mas-bun de la el, cu mul]umirile cuvenite, se \ntreb` de ce venisela Montori, care se afla destul de departe de Sorrento, unde locuiael. Totu[i, era posibil s` aib` prieteni \n ora[, sau s` fi vrut doar s`mai schimbe aerul.

* * *

100 JUDITH SMITH

|n urm`toarele trei-patru zile, Grentha lucr` cu sârguin]`,mul]umit` de ritmul \n care progresa cu volumele inventarului.Localizase majoritatea pieselor, iar pentru unele dintre articolelelips` trebuia s` a[tepte pân` se \ntorcea Oriella, care putea s`-[iaminteasc` dac` le v`zuse.

O nedumerea un incident. |ntr-o sear`, se afla pe un coridor dela etaj, verificând unele miniaturi ag`]ate pe pere]i, când se uitase\ntâmpl`tor pe fereastr` [i-l v`zuse pe Rolando stând de vorb` cuun tân`r cam de-o seam` cu el – probabil unul dintre gr`dinariicontesei. Dup` câteva minute, gr`dinarul \[i relu` munca, iarRolando disp`ru, pentru a ap`rea din nou dincolo de ni[te arbu[ti[i tufe de oleandru.

|nainte de cin`, Grentha se hot`r\ s` fac` o plimbare pringr`din`, pentru a explora zona respectiv`. Ajunse la zidul de piatr`care desp`r]ea gr`dina de cea a vecinilor, \nalt de aproape doi metri,dar nu prea dificil de escaladat pentru un tân`r ca Rolando. |ntr-unloc g`si o sp`rtur` care-i confirm` [i mai clar c` Rolando putea veni[i pleca prin gr`dina vecinilor, \n voie, f`r` cuno[tin]a contesei.

Dup` cin`, \l \ntreb` pe Edmondo dac` avea vreo hart` aora[ului Montori. V`zuse mai multe \n biblioteca vilei, dar aveanevoie de una la scar` mai mare.

Edmondo \i spuse c` exista un plan al vilei [i al gr`dinilor [i o con-duse la un dulap din bibliotec` de unde scoase mai multe planuri.

– |n]elege]i, signorina, \i explic` el, c` \n urm` cu ani de zile vilaa avut o gr`din` mult mai mare, dar proprietarul dinaintea luiSignor Stratton a vândut o parte – aceasta... ar`t` el pe plan. Apoi,aici a fost construit` o vil` mai mic`.

– {i unde e vila lui Signor Rolando? \ntreb` ea.– Aici.– Aha... Pe drum, distan]a e destul de mare, dar se poate scurta

mult prin gr`din`.

MANDOLINELE DIN MONTORI 101

– Nu e posibil, declar` Edmondo. Vede]i, \ntre gr`dina celeilaltevile [i a noastr` este un zid.

– Da, desigur. {i a cui e proprietatea vecin`?Edmondo oft`.– A unei doamne care locuie[te la Roma. Din p`cate, nu vine

des aici, iar casa st` \nchis` aproape tot anul. Uneori vine pentrucâte o lun`, dou`, vara, dar atâta tot.

– {i servitorii \ngrijesc bine casa?– A, da! N-o neglijeaz` nici un moment.Grentha \i mul]umi lui Edmondo, punând planurile la loc \n

dulap. |ncepea s` \ntrez`reasc` un sistem foarte abil de sustragerea obiectelor din vil`. Totu[i, nu avea nici o dovad` c` Rolandofurase un singur articol.

A doua zi, Mervyn \i telefon`, anun]ând-o c` se \ntâlnise la Romacu contesa [i Oriella, care aveau s` se \ntoarc` peste o zi la Montori.

– Eu mai stau aici câteva zile, \i spuse el. Am de rezolvat uneleprobleme complicate.

– Totul merge bine?– Cum nu se poate mai bine! r`spunse Mervyn cu un entuziasm

susprinz`tor, \ntrebând-o apoi dac` se mai [i distrase, pe lâng`munc`, \n lipsa lui.

– Da, am fost la Paestum. Locul pe care arzi de ner`bdare s`-lexcavezi.

– Aha...!|n glasul lui se sim]ea dezam`girea.– A[ fi vrut s` te duc eu acolo. Cu cine-ai fost? Dac` nu sunt

indiscret, desigur.Grentha râse.– Craig m-a invitat, cu iahtul.– Trebuia s` m` a[tept. Ei bine, când m` \ntorc va trebui s`

mergem cu to]ii la Pompei.

102 JUDITH SMITH

Când \nchise telefonul, Grentha era \ngândurat`. Oare Mervyn\[i programase anume vizitele la Neapole [i la Roma astfel \ncât s`coincid` cu planurile Oriellei [i ale contesei? P`rea de neconceputca Mervyn s` se fi \ndr`gostit de Oriella, sau ca un asemenea senti-ment s` fie reciproc. Oriella \l declarase deja prea b`trân pentru ea[i prea tân`r pentru mama ei, chiar dac` ar fi existat sentimentelecuvenite.

Dar Mervyn? N-avea nici o [ans` de a o cuceri pe fat`, f`r` acor-dul contesei.

* * *

La \ntoarcere, primul lucru pe care-l f`cu Oriella fu s-o \ntrebepe Grentha:

– Ai flirtat cu Craig \n lipsa mea?Grentha râse.– Dac-am flirtat? Nu sunt sigur` c` a[ fi avut ocazia.– Prostii! V-a]i \ntâlnit [i ai fost cu iahtul lui, o zi \ntreag`!– Deci, ai aflat? De la cine?– De la spionii mei, desigur, replic` Oriella.Grentha b`nuia c` printre „spioni“ era inclus [i Mervyn, care

f`r` \ndoial` \i transmisese aceast` informa]ie.– Atunci, spionii t`i [tiu [i c` m-am \ntâlnit cu Craig numai o

dat`. M-a dus la Paestum, ca s` v`d templele grece[ti.– |nseamn` c` trebuie s` facem câteva excursii, ca s` v`d [i eu

ce-am pierdut.– La Pompei, de exemplu? Am uitat s`-]i spun... ba nu, [tii deja,

cu siguran]`, de la spionii t`i.

MANDOLINELE DIN MONTORI 103

– {tiu, oare? se \ntreb` Oriella. {i cu cine-ai mai fost? Of, nu pots` pleci din Montori nici dou` zile, f`r` ca tu s` mi-i sufli pe to]i!

– De parc` te-ar fi interesat pe tine b`rba]ii de-aici, \n timp cedansai nop]i \ntregi cu to]i tinerii din Roma!

Oriella se strâmb` dezgustat`.– Majoritatea tinerilor pe care-i cunosc eu la Roma sunt ni[te

plictico[i. M` uit la câte unul [i m` \ntreb: „M-a[ putea\ndr`gosti de tine?“ Dar nu m` pot vedea ca mireas` a nici unuiadintre ei.

– O, biata Oriella! coment` ironic Grentha. Un cap atât de\n]elept, pe ni[te umeri atât de tineri!

– Atunci, spune-mi imediat cine a fost cel`lalt b`rbat care separe c` a f`cut dragoste cu tine? vru s` [tie Oriella.

– N-a f`cut deloc dragoste cu mine, te asigur. M-a invitat la cin`.Ne-am \ntâlnit la Marco.

– Rolando, bine\n]eles, gemu Oriella. El se duce foarte des pela Marco.

Grentha chicoti.– Z`u c` ai avea nevoie de o re]ea nou` de spioni. Nu, n-a fost

Rolando. De parc` a[ primi s` iau cina cu el! Cu siguran]`, ar\ncerca s`-mi vând` ceva la pre] angro.

Oriella o privi lung, cu admira]ie.– |nseamn` c` ]i-ai f`cut ni[te prieteni secre]i \n Montori. Am

s`-i spun lui Mervyn c` nu e[ti demn` de \ncredere.– De ce? |n lipsa lui, am muncit pe brânci.– Da, exact, \n croaziere [i la cin` cu... cine-ai zis c` a fost?– N-am zis – dar a fost André, colegul francez al lui Craig.Fa]a Oriellei se destinse \ntr-un zâmbet.– A, André! Da, e absolut fermec`tor. {i ce f`cea aici, \n

Montori?

104 JUDITH SMITH

– Nu prea [tiu, m`rturisi Grentha.– Poate spera s` te vad`.– Nu, ne-am \ntâlnit absolut \ntâmpl`tor. Dar i-ar pl`cea s` fie

invitat aici, la vil`. |l intereseaz` \ndeosebi mobila fran]uzeasc`veche, a[a c` ai un pretex ideal pentru a-i cere mamei tale s`-linvite.

– Mobil` fran]uzeasc` veche! exclam` Oriella. |]i imaginezi c-ams`-l las tot timpul cu tine, s` se uite la mese [i birouri? A, nu, tre-buie s`-mi iau [i eu partea mea!

– Din câte v`d, bietul André va fi sfâ[iat \n dou`. Dar e[tibinevenit`, Oriella. S-ar putea chiar s`-i fac` pl`cere s` fiemonopolizat de tine.

* * *

Peste câteva zile, când se \ntoarse Mervyn, Grentha observ` c`era foarte surescitat. |l \ntreb` dac` problemele de afaceri serezolvaser` cu bine, iar el r`spunse scurt c` totul reu[ise deminune. Imediat dup` aceea schimb` subiectul, \mpiedicând-o s`-imai pun` alte \ntreb`ri.

Apoi, la vil` sosi un nou vizitator – avocatul contesei, SignorRametta, un b`rbat spilcuit, de vârst` medie.

Pe Signor Rametta \l interesa cum progresa inventarul [i petrecuo dup`-amiaz` \ntreag` cu Grentha, confruntând articolele cu chi-tan]ele [i notele de vânzare.

– I-ai f`cut impresie bun` lui Signor Rametta, o tachin` Oriella,dup` cin`. Vorbe[te foarte frumos despre calit`]ile tale.

– Serios?– Zice c` e[ti exact genul de domni[oar` englezoaic` potrivit`

pentru a se achita cu bine de toate sarcinile. Nu ca mine, bun` denimic.

MANDOLINELE DIN MONTORI 105

– A[a ]i-a spus? Trebuie s` fi ad`ugat c`, de[i bun` de nimic, e[tim`car decorativ`.

Oriella râse cu bun`voin]`.– Pe tine mi-e imposibil s` te \nfurii [i, evident, n-am vrut s`

spun c`, dac` e[ti realizat` profesional, n-ai fi [i atr`g`toare. E[tifoarte dr`gu]`, atunci când nu-]i strângi p`rul [i nu-]i pui ochelarii`ia cu rame de baga.

– Credeam c`, a[a, ar`t mai serioas` [i distins`.Oriella o m`sur` cu privirea.– Poate, dar b`rba]ilor nu le plac piept`n`turile serioase. Lor le

place s` avem p`rul despletit, ca s`-l poat` r`sfira cu degetele.Grentha râse.– Mul]umesc pentru informa]ie. M` \ntreb cine arde de

mer`bdare s`-mi r`sfire p`rul cu degetele.– Dac` l-ai purta mai des l`sat pe umeri, s-ar putea s` afli,

replic` Oriella cu o expresie [treng`reasc`.|nainte ca Grentha s` g`seasc` un r`spuns potrivit, Oriella se

\ndep`rt`.Nu peste mult, Mervyn lu` ini]iativa de a organiza vizita la

Pompei.– M-am consultat cu Craig [i Joseph, care m-au asigurat c` luna

va fi al`turi de noi, dac` mergem la \nceputul s`pt`mânii viitoare.– André nu vine?– A, nu [tiam c` vrei s`-l chem`m [i pe el.– M` rog, dac` stau s` m` gândesc, s-ar putea s` n-aib` chef

s`-[i viziteze propriul loc de munc`.|n acela[i timp, \ns`, Grentha se hot`r\ s`-l anun]e. Dac` \l

interesa \ntr-adev`r s-o re\ntâlneasc` pe Oriella, avea acum ocazia.Stabilir` ca Mervyn, Oriella [i Grentha s` se duc` la Sorrento, iar

Craig [i ceilal]i s`-i conduc` la Pompei, pentru a vedea mai \ntâiruinele la lumina zilei. Apoi urmau s` ia masa \n Sorrento [i s` se\ntoarc` dup` r`s`ritul lunii.

106 JUDITH SMITH

Mervyn propuse s` le ia pe cele dou` fete cu vasul lui, iarGrentha \[i d`du seama c` nu-l \ncânta deloc ideea de a conducema[ina pe drumul de coast`.

– |n fond, am \nchiriat nava ca s-o pot folosi, se plânse el, cândOriella spuse c`, pe mare, drumul putea s` dureze prea mult.

– Am putea porni mai devreme, interveni Grentha.Mervyn \nc` nu era un navigator expert, dar ajunser` la

Sorrento f`r` nici o problem`, cu excep]ia Oriellei, c`reia \i c`zu osanda din picior când debarc` pe dig.

– Of, asta aduce ghinion! exclam` ea, privind sandaua alb` carese scufunda spre fundul apei.

|n cel mai apropiat magazin, spre disperarea Grenthei, Oriella\ncepu s` \ncerce nenum`rate perechi de sandale.

– Alege-]i unele simple, cu toc plat, \i recomand` ea. |ntr-un locca Pompei, tocurile \nalte nu-s prea indicate!

Nu peste mult sosi [i Craig, cu ma[ina – singur.– Joseph sper` s`-l scuza]i, dar are ceva important de lucru,

acas`.Grentha vru s` \ntrebe despre André, pe care-l informase \ntre

timp, dar prefer` s` n-o fac` de fa]` cu Oriella, care ar fi putut credec` ardea de ner`bdare s`-l revad`.

|ntâmpl`tor, cea care se interes` despre André [i Theo fu chiarOriella.

– André regret` c` nu poate veni \n dup`-amiaza asta, r`spunseCraig, dar ne va a[tepta acas`, cu una dintre faimoasele lui cine.Theo e \n concediu, pe care [i-l petrece la Vene]ia.

Soarele de dup`-amiaz` sc`lda \n lumin` aurie coloaneleTemplului lui Apollo, aruncând umbre vine]ii prelungi pe str`zile\nc` br`zdate de urmele carelor. Nu era greu s`-[i imagineze cum seplimbaser` cândva cet`]enii pe-acolo, salutându-se, trecând pe subarcada por]ii sau oprindu-se s`-[i cumpere cele necesare din pia]`.

MANDOLINELE DIN MONTORI 107

– S` mergem acum la muzeu, dac` vre]i, propuse Craig, c`cidisear` va fi \nchis.

Oriella se strâmb`.– Eu nu, mul]umesc. Nu-mi face nici o pl`cere s` v`d trupurile

de gips ale mor]ilor.Totu[i, Grentha [i Mervyn vizitar` micul muzeu [i cump`rar`

ilustrate [i reproduceri ale decora]iunilor din Casa Vertii, cu pro-cesiunea lui Bacchus.

Când Grentha se apropie de Mervyn, v`zu c` ]inea \n mân` ocamee cu lan] sub]ire de argint.

– Cum \]i place? o \ntreb` el.– E foarte frumoas` [i elegant`. Cine e, o zei]`?– Cred c` da. M` bucur c`-]i place.|i oferi cutia.– Pentru tine am luat-o, spuse el zâmbind.– O, Mervyn! |]i mul]umesc.– Nu m` prea pricep la f`cut cadouri.Grentha ridic` medalionul, studiind profilul \n montur` oval`

cu filigran.– E o zei]` foarte frumoas`. Venus, poate.Craig \i conduse \napoi la Sorrento, iar Grentha \i ar`t` Oriellei

pandantivul.– De la Mervyn? Ce fermec`tor!Apoi, Oriella f`cu o mutr` am`rât`.– Mie nu mi-a oferit decât o cutie cu ciocolat`, a[a c`, \n ceea ce

te prive[te, semnele sunt excelente.– Ce vrei s` spui?Oriella \i arunc` o privire piezi[`, ne\ncrez`toare.– E[ti tu dr`gu]`, dar proast` nu e[ti. Doar [tii cât de mult te

place Mervyn.

108 JUDITH SMITH

Se privi \n oglind`, \ncepând s`-[i \mprosp`teze rimelul de pe gene.– |ntr-o vreme, \mi spuneam c` poate mi-ar pl`cea s` m` m`rit

cu el. Nu mi se p`rea b`trân, numai matur, \n]elept [i bun. Daracum \mi dau seama c` e mai potrivit pentru tine. |l iube[ti, m`carpu]in?

Grentha râse \ncet.– La \ntrebarea asta nu pot r`spunde. Nu mi-am pus-o

niciodat`.– Atunci, ai nevoie de timp. Dar Mervyn ar fi un so] bun pentru

tine.– Acum câtva timp, ai spus c` e prea b`trân pentru mine sau

tine, [i prea tân`r pentru mama ta. Pari hot`rât` s`-l \nsori cu unadintre noi. De unde [tii c` n-are deja o so]ie, \n America sau \n alt`parte?

– N-a[ crede. Arat`...O \ntrerupse \ns` un strig`t de afar`, Craig anun]ând c` deli-

cioasa cin` a lui André le a[tepta.– Am terminat! r`spunse Oriella, ie[ind. Murim de foame [i sun-

tem gata pentru orice.Sprâncenele lui André se \n`l]ar` cu dispre].– Pentru „orice“? \ntreb` el, {i la ce v` a[tepta]i? La o farfurie de

spaghetti? La un ou fiert? Nu-mi merita]i risotto-ul cu fic`]ei de pui,nici ciupercile coapte \n foi de vi]`!

– Of, André, te rog! Cu umilin]` \mi prezint scuzele, \l implor`Oriella s-o ierte.

– Hai, André, interveni [i Joseph. Specialit`]ile tale nu vordeveni mai bune dac` \ntârziem acum cu certuri!

Spre sfâr[itul mesei, când André servi cl`tite cu felii de m`r,Oriella scoase o exclama]ie sonor`.

– Ce e? \ntreb` el. Te-au otr`vit cl`titele mele?Oriella râse.

MANDOLINELE DIN MONTORI 109

– Auzi acolo! Sunt delicioase. Dar uit`-te la noi! Grentha [i cumine suntem \ntr-o cas` plin` de b`rba]i, ne\nso]ite. Dac` ar [ti, pemama ar lovi-o apoplexia!

Cei patru b`rba]i izbucnir` \n râs. Apoi Mervyn spuse:– Joseph, aci de fa]`, e destul de b`trân ca s` v` supravegheze

cu ochiul lui patern.– {i s`-i \mpiedice pe ni[te arm`sari foco[i ca André [i ca mine

s` v` r`peasc`, ad`ug` Craig. Tu ce e[ti, Mervyn, ap`r`tor sauatacant?

|nainte ca Mervyn s` r`spund`, André interveni:– Poate n-ar trebui s`-l l`s`m s` duc` fetele acas` cu nava lui.

Contesa [tie c` va naviga pe mare \n toiul nop]ii?– Z`u a[a, vorbi]i de parc` excursia asta la Pompei ar fi o aven-

tur` \n jungla brazilian` sau o croazier` prin Pacificul de Sud,observ` \ncet Grentha.

B`rba]ii \ntoarser` capetele spre ea, iar Oriella se gr`bi s`schimbe subiectul:

– Ia privi]i ce medalion fermec`tor poart` Grentha! L-a primit \ndar.

Grentha observ` privirea plin` de interes a lui Craig. Ro[indpu]in, se \ntoarse spre Joseph.

– Absolut \ncânt`tor, \l auzi ea pe Craig murmurând pe un tonamuzat.

Când cina lu` sfâr[it [i se preg`teau s` plece la Pompei, apari]ianea[teptat` a unei fete brunete \i surprinse pe to]i, iar pe André \lstupefie de-a binelea.

– Am sunat de mai multe ori, explic` ea vorbind repede, \nitalian`, dar nu mi-a r`spuns nimeni, a[a c` am intrat.

– Bun`, Nicola, o salut` Craig.André p`ru s`-[i reg`seasc` st`pânirea de sine [i le-o prezent`

celorlal]i.

110 JUDITH SMITH

– Ai uitat, poate...? \ncepu ea, adresându-i-se lui André.– Mai târziu, nu acum, se r`sti acesta.Cu tact, Grentha [i Oriella ie[ir`, coborând scara ca s`-i a[tepte

jos pe ceilal]i.Craig porni primul, luându-le pe fete [i pe Mervyn \n ma[ina lui,

pentru ca André s`-i urmeze.Incidentul p`rea s`-l amuze.– André ar trebui s` fie mai atent cu \ntâlnirile lui, spuse el. Nu-i

prima oar` când uit` c` are \ntâlnire cu o fat` [i iese cu alta.– Li se poate \ntâmpla [i celor mai aten]i oameni, coment`

Mervyn.Craig \l privi t`ios.– Vorbe[ti de parc` ai avea experien]`.– E mult de-atunci, murmur` americanul.– André va mai putea veni la Pompei? \ntreb` Oriella.– Te intereseaz` dac` vine sau nu? i-o \ntoarse Craig.– Da, r`spunse ea scurt. Merit` s` se relaxeze [i el, dup` ce s-a

deranjat s` ne preg`teasc` o cin` atât de bun`.– {i de unde [tii c` n-o s` se relaxeze \n compania fermec`toarei

Nicola?Când grupul ajunse la Pompei, Craig le ceru paznicilor permi-

siunea de a face un tur, fiind clar c` vizitele la lumina lunii nuerau \ncurajate decât cu ocazii deosebite, când ruinele erauluminate.

|ntr-un fel, Grentha se bucura mai mult s` vad` coloanele, tem-plele [i arcadele \n lumina natural` a lunii decât \n eclerajul artifi-cial al reflectoarelor electrice.

Când \i spuse, Mervyn fu [i el de acord.– |ntr-adev`r, f`r` reflectoare arat` mai romantic.Craig [i Oriella se aflau la mic` distan]` de ei, iar André cu

Nicola \i ajunser` [i ei din urm`. Apoi, ca din \ntâmplare, perechile

MANDOLINELE DIN MONTORI 111

se schimbar` \ntre ele. Grentha se pomeni \nso]it` de Craig, Andréera cu Oriella, a[a c` lui Mervyn \i r`mase s-o conduc` pe Nicolapeste dalele de pavaj inegale.

Când ajunser` la templul lui Apollo, cu frumoasa statuie a zeu-lui atât de plin` de vitalitate \ncât p`rea gata s` coboare de pesoclu, Grentha se sprijini de o coloan` frânt` ca s` priveasc` \n voietoat` scena, cu coloanele argintate de lun` [i umbrele negre [imisterioase.

– Are o anumit` vraj`, murmur` ea. }i-i po]i imagina u[or peoamenii din Pompei mergând pe-aici noaptea, t`if`suind \n tavernesau furi[ându-se cu \ns`rcin`ri secrete.

Craig se rezem` [i el de o coloan`, privind-o. Apoi \ntinse mâna[i ridic` medalionul \ntre degete.

– Deci, Mervyn are obiceiul de a-]i face cadouri? se interes` el.– Nu tocmai. ~sta a fost primul.– Vrea s` te ia de so]ie?|ntrebarea fu atât de nea[teptat`, \ncât Grentha nu g`si imediat

un r`spuns.– Nu [tiu, spuse ea dup` o pauz`. De ce nu-l \ntrebi mai bine

pe el?Craig râse, \ncet, ca un morm`it.– De ce s`-i dau idei?– Nu-l crezi capabil s` aib` singur asemenea idei?– Sunt convins c` este – nu sugerez c` ar avea nevoie s` fie

\mboldit.Insulta voalat` din ultimele câteva cuvinte o indign` pe

Grentha.– Vrei s` spui c` eu sunt cea care-l \mbolde[te? El, m`car, n-are nevoie

de imbolduri ca s`-mi fac` mici cadouri pe care s` mi le ag`] la gât.Craig o privi lung, cu buzele arcuite \ntr-un u[or zâmbet, f`r` s`

r`spund`.

112 JUDITH SMITH

– Desigur, continu` ea, [i darul t`u mi-a pl`cut, dar din altemotive. Tuturor prietenelor tale le d`ruie[ti m`g`ru[i de por]elan,ca s` le ar`]i ce p`rere ai despre ele?

Chipul lui se lumin` de amuzament.– M`g`ru[a mea scump` [i prostu]`! N-ai pic de umor!|i apuc` \n mân` o [uvi]` de p`r, [i deodat` Grentha se pomeni

cu fa]a lâng` a lui [i gura ap`sat` ferm de buzele lui. Fu prea sur-prins` ca s` r`spund`.

– E[ti o vr`jitoare, [opti Craig prelung, cu glas vibrant. Hai s`plec`m de la templul lui Apollo pân` nu-i cad victim`.

„Cui s`-i cazi victim`?“ ar fi vrut Grentha s`-l \ntrebe, de[icuno[tea r`spunsul.

Când sosi vremea s` plece acas`, Craig porni cu ma[ina pe dru-mul de munte care traversa peninsula. Un timp, Mervyn nuobserv`.

– Ce facem cu vasul meu? \ntreb` el \n cele din urm`. L-am l`satla Sorrento.

– Nici o problem`, r`spunse Craig. Am s` v`d eu ce-i cu el,mâine diminea]`.

– Dar voiam s`...– S` te-ntorci cu el acas`? Sfinte Cerule, omule! Trebuie s` fii un

navigator expert ca s` evi]i toate stâncile alea, pe \ntuneric!|n sfâr[it, ajunser` \n vârful crestei, iar Craig porni \n jos pe dru-

mul [erpuitor spre coast`. Când sosir` la vil`, Oriella era foarte\ngrijorat`, c`ci acum Craig trebuia s` se \ntoarc` la Salerno peacela[i drum.

– Ai putea r`mâne aici, suger` ea. Avem multe dormitoare, iar ocamerist` ]i-ar putea preg`ti imediat unul.

Craig p`ru s` ezite.– Nu, mai bine m` \ntorc \n noaptea asta. E[ti foarte amabil` c`

m` invi]i dar, \n orice caz, trebuie s`-l consolez pe André pentru c`[i-a \ncurcat \ntâlnirile.

MANDOLINELE DIN MONTORI 113

– André nu va avea nevoie de ajutorul t`u, declar` Oriella. Dars`-i aminte[ti, \n caz c` a uitat, c` l-am invitat la mas` poimâine.

– I-auzi! exclam` ironic Craig. {i sunt invitat [i eu la festinul`sta?

– Po]i s` vii, dac` n-ai altceva mai bun de f`cut, replic` Oriella,cu pref`cut` indignare.

– Bine. Voi veni cu André, [i-mi voi petrece restul dup`-amieziicu Grentha, ajutând-o la inventar.

– Numai dac` vom avea vânt din spate, coment` sarcasticGrentha.

– Haide]i, e timpul s` intr`m \n cas` [i s`-l l`s`m pe Craig s`plece, interveni Mervyn.

Grentha nu auzi ma[ina lui Craig plecând, dar \[i spuse c` acestaavea grij` s` nu trezeasc` din somn toat` casa, \ntrucât era trecut deora dou` noaptea.

|n timp ce-[i scotea de la gât medalionul pe care i-l d`ruiseMervyn, Grentha nu se gândi la el, ci la cel`lalt, cel care se folosisede acel pretext pentru a o iscodi, care glumise pe tema m`g`ru[uluide por]elan [i apoi o s`rutase cu un aer aproape absent. S`rutul luiCraig nu \nsemna nimic pentru ea; mai mult, ar fi fost \ntr-adev`rproast` ca o m`g`ri]` dac` se repezea s`-l interpreteze ca mai multdecât o cochet`rie oarecare.

114 JUDITH SMITH

Capitolul 8

A doua zi, Oriella intr` \n bibliotec`, unde lucra Grentha.– Suntem pedepsite, anun]` ea. Amândou`.– Ce-am mai f`cut? se interes` Grentha.– Am sup`rat-o pe mama \ntârziind atât de mult asear`,

ne\nso]ite, \n compania unor tineri.– |l aveam pe Mervyn cu noi. Nu era acceptabil?– Nu prea. Mama e convins` c` tu [i Mervyn v`... pl`ce]i foarte

mult, mai ales acum, când a \nceput s`-]i fac` [i unele cadouri.Grentha râse.– Vai de mine! Ce poate \nsemna un mic medalion? Bine m`car

c`-i o camee, nu un pandantiv cu capac \n care i-a[ putea ascundefotografia sau o [uvi]` de p`r.

– A[a c` de-acum st`m acas`. S-a zis cu distrac]iile!– Nu m` deranjeaz`. Am mult de lucru [i trebuie s` recuperez.– Dar mama a spus c` putem totu[i s`-i invit`m pe Craig [i

André la prânz. Vrea s`-l cunoasc` mai bine pe André, l-a v`zutnumai o dat`.

Grentha ridic` privirea, observând expresia mali]ioas` din ochiinegri ai fetei.

– Ce tr`dare mai pl`nuie[ti acum? o \ntreb` ea.– Eu? Nici o tr`dare. M` gândesc doar c` e foarte pl`cut s`

alerge dup` mine doi tineri.– Doi? L-oi fi având tu pe Craig la degetul cel mic, dar André are

deja o prieten` – pe Nicola.Oriella pufni, ca [i cum ar fi suflat un fulg.– Pe Nicola? A, nu. Pe ea a cunoscut-o acas` la un prieten [i a

invitat-o la dans doar de dou` ori.– Deci, vrei s` i-l r`pe[ti? Bine, \]i doresc succes.– Evident! se r`sti Oriella. Chiar dac`-l placi pe Mervyn, ]i-ar

conveni s`-l cuceresc pe André, pentru ca pe urm` Craig s` alergela tine [i s`-]i plâng` pe um`r. Las-c` v-am v`zut eu azi-noapte, lalumina lunii!

– Z`u? f`cu Grentha, dornic` s` afle ce anume v`zuse Oriella.– St`tea]i atât de aproape, \ncât p`rea gata s` te s`rute – p`cat

c` tocmai atunci am venit eu cu André [i v-am deranjat!Grentha râse, sperând s` nu i se simt` u[urarea.– Neaten]ilor! Poate c` mi-ar fi f`cut pl`cere s` m` s`rute Craig.Privirea Oriellei nu p`rea prea convins`. Mai spuse doar atât:– Acum plec. Nu trebuie s` te \ntrerup prea mult din lucru.Când veni Mervyn, [i discutar` despre problemele privitoare la

proprietatea Stratton, Grentha \[i aminti s`-i spun` despre ziuacând \l v`zuse pe Ronaldo \n gr`din`.

– Având \n vedere felul cum se \nvecineaz` cele trei propriet`]i,i-ar fi foarte u[or s` duc` tot felul de lucruri de-aici pân` la vila lui.

Mervyn c`zu pe gânduri.– Pare foarte posibil. O s` arunc`m o privire la sp`rtura din zid.Pentru a nu atrage aten]ia celorlal]i, Grentha [i Mervyn aleser`

ora dinaintea cinei pentru a se plimba prin acea parte mai pu]infrecventat` a gr`dinii, unde gr`dinarii \[i terminaser` treaba pe ziua\n curs.

Cu acel prilej, Grentha \i spuse lui Mervyn [i despre planul pecare i-l ar`tase Edmondo.

116 JUDITH SMITH

– Edmondo mi-a spus c` vila asta dintre cele dou` e foarte rarocupat`. E de ajuns ca Ronaldo s` fie \n termeni buni cu cinevade-aici [i cu un angajat de-al contesei, [i nu-i mai lipse[te nimic.

– Problema e c` n-avem nici o dovad`, observ` Mervyn.– |ntr-adev`r, dar dac` am putea g`si un singur obiect care a

ajuns \n posesia lui Ronaldo dup` moartea b`trânului, atunci s-arputea s` facem unele progrese.

– M` \ntreb dac` merit` s`-i spunem lui Signor Rametta toateastea.

– Poate o s` ne dea unele sfaturi, suger` Grentha.Ajunseser` \ntr-un loc ferit, unde se afla o banc` format` dintr-o

lespede de marmur` rezemat` pe dou` sfere de piatr`.– Avocatul italian m-a ajutat mult. Mi-a f`cut anumite reco-

mand`ri, [i...Mervyn se \ntrerupse.– Vreau s`-]i spun ceva, Grentha. Cred c` e bine s` [tii.Grentha se a[ezase pe banca de marmur`, \n fa]a unei statui a

lui Hercule \nconjurat` de azalee. Mervyn alesese bine locul, c`cinu riscau s` fie deranja]i, dac` aveau de discutat ceva important.

– Dup` cum [tii, \ncepu el, am f`cut câteva vizite la Neapole [ila Roma. Am \ncercat s-o g`sesc pe... so]ia mea.

Grentha intr` imeiat \n alert`.– So]ia ta? repet` ea \ncet.– Da. Nu ]i-am spus niciodat`, nici ]ie [i nici altora, c` am fost

c`s`torit. De fapt, pân` acum nici n-am fost sigur dac` mai eramc`s`torit, sau v`duv, sau \n cine [tie ce alt` situa]ie...

Se a[ez` lâng` ea.– Am venit aici acum peste nou` ani. La Neapole, vreau s` spun.

F`ceam un tur al Europei [i m-am hot`rât s` stau un timp laNeapole. Aveam dou`zeci [i patru de ani, tocmai absolvisem, iarp`rin]ii mei aveau posibilitatea de a-mi finan]a toate rela]iile inter-na]ionale de care consideram c` aveam nevoie. A[a c` mi-am luat o

MANDOLINELE DIN MONTORI 117

camer` la Neapole [i am \nceput s`-mi petrec timpul prin muzee [iprin cafenele, cu al]i americani [i diver[i prieteni italieni. A[a amcunoscut-o pe Lucia.

F`cu o pauz`, dus de gânduri.– Da? \l \ndemn` Grentha.– Era extrem de frumoas`, cu o piele ca petalele de camelii [i

p`rul ca un nor negru delicat. M-am \ndr`gostit. Nu m` mai puteamgândi decât la fa]a ei, la zâmbetul ei, la vocea ei...

Chicoti amar.– Prietenii mei [i-au dat seama curând c`-mi pierdusem capul

dup` ea. Au \ncercat s` m` tempereze. Mi-au spus c` nu era nevoies` ne c`s`torim. O aventur` scurt`, iar pe urm`, când vraja se risi-pea, nici o obliga]ie. Mie, \ns`, nu-mi convenea numai atât. Voiams` m` \nsor cu ea [i s-o iubesc ve[nic. Lucia mi-a spus c` era orfan`[i muncea \ntr-o croitorie din Neapole. Am \ndeplinit toate for-malit`]ile necesare [i ne-am instalat \ntr-un mic apartament pe caremi l-a g`sit un prieten american.

Mervyn se l`s` pu]in pe spate, oftând.– La \nceput, am fost cum nu se putea mai ferici]i. Apoi, peste

câteva s`pt`mâni, ea s-a l`sat de slujb`. Eu nu voiam s` le mai cerbani p`rin]ilor, \nc` nu le spusesem despre c`s`torie, iar Lucia \[iputuse cheltui pu]inii bani câ[tiga]i pentru propriile ei nevoi, haine[i altele.

– {i pe urm`?– Mi-a declarat c` \ncepea s` fie geloas`. |n timp ce ea muncea

zilnic, eu eram liber. La \nceput am râs, asigurând-o c` nu existanici o alt` femeie \n via]a mea. Ea, \ns`, nu s-a l`sat convins`. Au\nceput certurile. Când m` duceam la muzee sau la biblioteci, erasigur` c` m` \ntâlneam \n secret cu altele. A devenit foarte extrava-gant`, \[i cump`ra haine scumpe, bijuterii, bibelouri... Am \ncercats`-i spun c` banii mei nu ajungeau, dar ea râdea mereu, r`spun-zând c` to]i americanii sunt boga]i. Apoi izbucnea \n plâns [i-mirepro[a c` nici m`car aceste mici pl`ceri nu i le acceptam. Dup`

118 JUDITH SMITH

[ase luni, am ajuns la cap`tul r`bd`rii. Continuam s-o iubesc ca unnebun, dar eram nefericit. A[a c`, \ntr-o sear`, i-am spus c` m`hot`râsem s` m` \ntorc \n America. A[ fi luat-o cu mine, dar trebuias` se poarte frumos [i s` nu ne distrug` vie]ile cu gelozia ei ne\nte-meiat`. |ns` n-a ie[it a[a.

Mervyn se opri din povestit [i, \n pauza aceea lung`, Grentha \[iimagin` c`-i auzea glasul calm \ncercând s` discute rezonabil cuintempestiva Lucia.

– Nu peste mult, \n timp ce eu \ncercam s` preg`tesc c`l`toria\n State, Lucia mi-a spus c` a[tepta un copil. La \nceput m-am bucu-rat, dar apoi mi-a declarat c` nu putea face un drum atât de lung.Vorbea de parc` ar fi durat [apte, opt luni... Am propus s` iau biletede avion, dar se temea s` zboare. Nu, trebuia s` r`mân` la Neapole[i s` nasc`. Apoi aveam s` vedem [i de c`l`toria \n America.

– Cred c` te-ai sim]it foarte frustrat, interveni Grentha.– M` obi[nuisem s` cedez de fiecare dat`, r`spunse trist Mervyn.

Acum, \ns`, am pus piciorul \n prag. Fie venea cu mine, fie plecamacas` singur. Pentru câteva zile, s-a lini[tit. Apoi, \ntr-o dup`-amiaz`,venind acas`, am g`sit o scrisoare. |mi spunea c`, pentru c`-mi p`saatât de pu]in de ea, se ducea la alt b`rbat, care avea s-o iubeasc` a[acum eu niciodat` n-o iubisem. N-am mai g`sit-o nic`ieri. Nu [tiamnimic despre rudele sau prietenii ei. Colegele de la croitorie nu mi-auputut da nici ele vreun iniciu. A[a c` m-am hot`rât s` m` \ntorc \nAmerica. N-am putut decât s` las o sum` de bani la un prieten dinNeapole, ca s-o ajute dac` avea greut`]i. Timp de trei ani, i-am scrisacelui prieten lun` de lun`, cerând ve[ti, dar n-am primit nici una.Lucia p`rea s` fi disp`rut f`r` urm`. Am p`strat leg`tura cu consululamerican, \ns` nici de la el n-am aflat nimic.

– Iar acum i-ai dat de urm`? se interes` Grentha.– |]i dai seama, \n fine, de ce doream atât de mult s` lucrez la

acest proiect pentru universitate. M-am gândit c` \n sfâr[it aveamocazia s-o g`sesc din nou pe Lucia. Trebuia s` aflu dac` tr`ia [i dac`mai eram c`s`tori]i. Iar acum, gra]ie lui Stefano Rametta, am putut afla

MANDOLINELE DIN MONTORI 119

câte ceva despre trista poveste a Luciei. B`rbatul acela la care s-a duscând m-a p`r`sit pe mine fusese amantul ei \nainte de c`s`torie.Lucia a n`scut copilul, dar peste doi ani a murit. Individul l-a dat laorfelinat. A fost foarte dificil, dar \n cele din urm` mi-am g`sit fiul.

– M`car atâta lucru tot ai reu[it.Mervyn zâmbi trist.– Are opt ani [i trebuie s` m` hot`r`sc dac`-l voi lua de la orfe-

linat, sau dac` s`-l las acolo, f`r` s` [tie nimic despre p`rin]ii lui.– E o alegere grea, Mervyn.– Nici m`car nu pot fi sigur dac` e cu adev`rat fiul meu, dar

l-am v`zut [i cred c`-i sunt dator Luciei s`-l iau \n primire [i s` facpentru el tot ce pot.

Grentha t`cu mult timp. |n sfâr[it, anumite laturi ale caracteru-lui lui Mervyn se limpezeau. |i acoperi u[or mâna cu a ei.

– |]i mul]umesc c` mi-ai spus toate astea. Ultimii câ]iva ani tre-buie s` fi fost foarte neferici]i pentru tine.

– Ei, am \ncercat s` nu m` gândesc la problemele personale.M-am cufundat \n munc` [i am \nchis u[a trecutului. Tat`l meu amurit acum trei ani, iar mama locuie[te la Philadelphia. Când i-amspus despre afacerea Stratton, m-a \ndemnat s` primesc\ns`rcinarea, ca s` pot l`muri unele dintre detaliile nerezolvateprivitoare la Lucia. Ar vrea s` m` vad` c`s`torit, a[ezat la casa mea,\n America, [i \[i dore[te nepo]i.

– Acum are un nepot, zâmbi Grentha. I-ai spus?– |nc` nu. Mai \ntâi trebuie s` v`d dac` sunt \n stare s`-l iau \n

primire. Dup` ce a tr`it atâ]ia ani la orfelinat, i-ar putea fi dificil s`se adapteze \ntr-o familie. Am \ntrebat-o pe contes` dac`-l potaduce aici pentru un timp, trei-patru luni, eventual.

– {i a acceptat?– F`r` discu]ie. Leonora are toanele ei, dar e o femeie foarte

caritabil`. De asemenea, \ntrucât avocatul ei ac]iona \n interesulmeu, m-am considerat dator s`-i spun toat` povestea. Iar acum,Grentha, am nevoie de ajutorul t`u.

120 JUDITH SMITH

– |n ce fel?– Peste câteva zile urmeaz` s` m` duc la Neapole ca s` aduc

b`iatul aici. A[ dori s` m` \nso]e[ti.– Sigur c` am s` vin, dac` te ajut` cu ceva.– M` va ajuta cu siguran]`. |nc` nu [tie c` sunt tat`l lui, a[a c`

la \nceput nu voi fi decât o persoan` cu autoritate. Dac` vii cu minela orfelinat, \[i va da seama c` \n cas` exist` [i tineri. Pentru el, va fica un transfer dintr-o institu]ie \n alta.

Grentha \n]elegea ce voia s` spun`. Transferul unui b`iat de optani \ntr-o cas` ca vila Stratton putea fi o experien]` tulbur`toare.

– Spune-mi când e[ti gata, \i r`spunse ea, [i vin cu pl`cere. Cumse nume[te b`iatul?

– Benedetto, dar i se spune Benno.Mervyn se ridic`.– {i-acum, s` mergem la cin`, propuse el.– |nc` un lucru. Oriella [tie despre c`snicia ta, [i despre b`iat?– {tie pu]in. I-am povestit \n linii mari.– Bine. Atunci, voi [ti ce s` spun, dac` vine vorba.

* * *

Oriella era intrigat` [i totu[i \n]eleg`toare fa]` de dezv`luirile luiMervyn.

– De-asta e a[a de... \nchis \n sine, coment` ea. Evident, se temes` nu fac` o a doua gre[eal`.

– Evident.– Dar, cu tine, ar fi... \n siguran]`, declar` Oriella, pe un ton

judicios.– |n siguran]`? repet` Grentha. Nu sunt sigur` c` a[ vrea s` fiu

un fel de liman salvator pentru so]ul meu.– Nu asta voiam s` spun. Tu e[ti calm`. Nu te-apuc` furiile, ca

pe mama – [i pe mine, când mi se r`zvr`te[te jum`tatea italian`.Grentha zâmbi.

MANDOLINELE DIN MONTORI 121

– Cine [tie ce autocontrol a[ putea s` am eu! Poate c`, pedin`untru, clocotesc ca focurile infernului, numai c` nu ar`t.

– M` \ntreb dac` [i Craig are un temperament n`r`va[, medit`Oriella.

– |ncearc` s`-l superi [i vei afla.– A, nu. E prea periculos. Pe când André... ei, el e alftel... Poate

exploda ca o petard`, [i \l \n]eleg.– Dou` temperamente latine, coment` Grentha.Când Craig [i André venir` la mas`, contesa fu gra]ia

\ntruchipat`, mai ales cu André, pe care \l antren` \ntr-o lung` con-versa]ie, dup`-amiaz`.

– Mama \l \ntreab` pe André despre familia lui, [opti Oriella cusatisfac]ie, \n timp ce trecea prin dreptul ferestrei deschise a uneicamere unde Grentha examina ni[te piese de sticl` vene]ian`. {i oface atât de abil, \ncât André nici nu-[i va da seama c`-i examineaz`trecutul ca s` afle dac` ar putea fi un so] potrivit pentru mine – maiales c` am o zestre atât de s`r`c`cioas`...

– Cât de mult \]i pas` dac`-l va g`si potrivit sau nu? o \ntreb`Grentha.

Oriella ridic` din umeri.– André e fermec`tor, dar \i plac prea multe fete... Acum m`

duc s`-l caut pe Craig, ca s` juc`m tenis. Oricum, o c`s`torie ne ede-ajuns pentru moment.

Dup` plecarea ei, Grentha se \ntreb` la a cui c`s`torie sereferise. La a lui Mervyn? Dar aceea era o poveste veche. Atunci, acontesei? Poate c` rudele de la Roma se preg`teau pentru oc`s`torie, iar Oriella se referise la aceea.

* * *

Abia a doua zi, Oriella \i dezv`lui c` Signor Stefano Ramettaurma s` fie tat`l ei vitreg.

122 JUDITH SMITH

– M` bucur atât de mult pentru mama! anun]` ea cu sincer`pl`cere. Va fi fericit` cu Stefano [i are mare noroc c` se va puteaocupa [i de problemele ei legale!

– Le doresc numai bine, r`spunse Grentha.Contesa \i d`du [i ea vestea, \n cursul zilei.– Ne cunoa[tem de ani de zile, \i explic` ea, a[a c` nu-i o

hot`râre chiar atât de nea[teptat`.|n aceea[i sear`, pe când se \mbr`ca pentru cin`, Grentha auzi

sunetul unei mandoline de undeva din curte. Nu-l mai auzise pecânt`re] de câteva zile. Acum repeta celebra Torna a Surriento, cân-tecul atât de cunoscut ca invita]ie de a reveni la Sorrento \ncât \l[tia, cu siguran]`, orice cânt`re] la mandolin`.

Dup` cin`, Mervyn se retr`sese \n camera lui, ca s` citeasc` \nlini[te, când \n salonul privat al contesei intr` o servitoare,anun]ând c` o c`uta Signor Ronaldo.

– Ronaldo! exclam` furioas` Leonora. Spune-i s` plece! Nuvreau s`-l primesc! N-are nici un drept s` intre \n casa mea.

– E prea târziu ca s` m` dai afar`, veri[oar` drag`!Ronaldo ap`ruse \n u[`, zâmbitor, f`când o plec`ciune.Contesa \l privi cu r`ceal`, apoi \i spuse servitoarei:– Trimite-l aici pe Edmondo, [i spune-i s` mai aduc` doi oameni.Ronaldo \naint` spre ea.– A, nu. Ar fi mult mai bine s` m` ascul]i, \n loc de a le ordona

servitorilor s` m` dea afar`.Oriella se ridic`.– N-ai dretul c` dai buzna aici ca un... ca un ho]! Te rog s`-i

prezin]i imediat scuze mamei mele! {i pe urm`, s` pleci!Grentha se ridic` [i ea.– Eu v` las, dar a]i dori cumva s`-l trimit pe Mervyn? o \ntreb`

ea pe contes`.– Nu. Stai aici [i noteaz` tot ce are de spus acest... acest tân`r.– Nu cred c` e necesar ca Grentha s` r`mân`, interveni

Ronaldo.

MANDOLINELE DIN MONTORI 123

– Ba va r`mâne, va asculta [i va fi martor`, declar` contesa. {i-acum,stai jos. |]i acord zece minute, nu mai mult.

Ronaldo se a[ez` pe locul eliberat de Oriella, iar Grentha sea[ez` [i ea, dup` ce-[i lu` câteva coli de hârtie de pe birou.

– Am venit aici \n seara asta, \ncepu Ronaldo, ca s`-]i spun ceinten]ii am. {tiu c` nu stai bine cu finan]ele...

– Mul]umit` ]ie! se r`sti contesa.– Te rog s` nu m` \ntrerupi.Ronaldo vorbea pe un ton rug`tor, parc` implorând s` fie ascul-

tat cu \n]elegere.– {tiu c` Oriella are foarte pu]in` zestre, dar asta nu conteaz`,

\ntrucât doresc din toat` inima s` m` \nsor cu ea.– S` te \nsori cu mine! ]ip` ascu]it Oriella, nevenindu-i s`

cread`.– Te rog s` m` ascul]i pân` la cap`t! Dac` primesc

consim]`mântul t`u, nu ve]i mai avea probleme financiare, c`ci \]ivoi d`rui, draga mea veri[oar`, i se adres` Ronaldo contesei, pro-pria mea vil`, unde vei putea tr`i \n condi]ii confortabile, iar dinaceast` vil`, cu toate defectele ei, voi face o cas` splendid` pentruOriella.

Contesa trase prelung aer \n piept, stupefiat` de \ndr`zneala lui.– Ai avea neobr`zarea de a te \nsura cu fiica mea, pentru ca apoi

s` m` dai afar` din propria mea cas`? Ai \nnebunit de-a binelea?Apoi izbucni \n râs.– Habar n-ai de nimic, Ronaldo. Dac`-]i \nchipui c` m` po]i juca

pe degete la fel cum ai f`cut cu tat`l so]ului meu, te \n[eli amarnic!– Iar eu voi fi aruncat` de la un b`rbat la altul ca o minge de

tenis? \ntreb` [i Oriella. Mai sunt [i al]i b`rba]i \n via]a mea!Grentha nu [tia ce s` fac`. Vru s` se retrag` din nou, dar contesa

\i f`cu semn s` r`mân`.– Str`ini! se strâmb` Ronaldo.– Str`ini care au mai mult` minte decât tine! {i mai mult

bun-sim]! N-ar intra cu for]a \n casa mamei mele!

124 JUDITH SMITH

– Casa asta nu i se cuvine mamei tale! afirm` Ronaldo.– Vrei s` spui c` nu am dreptul la mo[tenirea propriului meu

so]? se revolt` contesa.– So]ul t`u, Frederick, a murit \nainte de tat`l lui. Prin urmare,

casa, cu tot ce con]ine, trebuie s` r`mân` \n posesia familiei. Tu e[ti\nrudit` doar prin c`s`torie.

– Dar fiica mea este nepoata lui Simon. Tu nu e[ti decât fiul celmai tân`r al surorii lui Simon, a[a c` ea are mai multe drepturidecât tine!

Pân` atunci, duelul verbal de desf`[urase \n englez`, cu câte ofraz` italian` pe alocuri, dar acum combatan]ii abandonar` completengleza, \n favoarea limbii lor materne. Italiana Grenthei progre-sase considerabil de când se afla la Montori, dar \nc` nu-i era deajuns ca s` \n]eleag` toate invectivele aruncate \ncoace [i-ncolo, a[ac` se ridic` [i ie[i \n fug`, convins` c` nici m`car nu-i observaser`dispari]ia.

Pe culoar \l \ntâlni pe Mervyn care se apropia gr`bit, urmat de oservitoare.

– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` el repede. Cine omoar` pe cine?– Pân` acum, to]i trei sunt \nc` vii, r`spunse Grentha, dar i-am

l`sat s` se bat` \ntre ei.Mervyn deschise u[a salonului tocmai la timp pentru a-l prinde

\n bra]e pe Ronaldo, care ie[ea \n fug`. Acesta \[i pierdu echilibrul[i c`zu la picioarele lui Mervyn.

– Acolo e locul t`u, Ronaldo! ]ip` contesa. Pe jos! {i-acum, ie[i!Mervyn a[tept` \n timp ce Ronaldo se aduna pe picioare, \ncer-

când apoi s` se \ntoarc` \n salon. |l apuc` de bra].– Mai bine du-te. Ai auzit ce-a spus contesa.Ronaldo ezit` un moment, dar \n spatele lui Mervyn mai

ap`rur` Edmondo [i un servitor.– Nu e nevoie s` m` \mbrânci]i afar` cu for]a, morm`i Ronaldo.Apoi se \ntoarse spre contes` [i Oriella, care st`teau \mpreun`

lâng` u[`.

MANDOLINELE DIN MONTORI 125

– S` nu v` \nchipui]i c` a]i câ[tigat! N-o s` câ[tiga]i niciodat`,oricât v-ar ajuta avocatul `la rânjit de la Roma!

Buzele contesei se sub]iar`, \n timp ce \n ochi \i ap`rea o lucireamenin]`toare.

– Avocatul `la rânjit va fi \n curând so]ul meu, Ronaldo, [i vomlocui \n casa asta f`r` ca tu s` ne mai deranjezi.

Aceast` dezv`luire avu asupra lui Ronaldo un efect imediat [iaproape paralizant. La auzul cuvintelor, \i c`zu fa]a.

– Ai... ai s` te rec`s`tore[ti...? abia reu[i el s` bâiguie.– Nu mi-o interzice nici o lege. Te tulbur` cu ceva vestea asta?

zâmbi triumf`tor contesa. Atunci, ai grij` ca pe viitor s` nu ne maisuperi, altfel s-ar putea s` pierzi vila aia mic` despre care spui c` ea ta [i mai spui c` ]i-a d`ruit-o unchiul t`u.

– Mai bine pleac`, Ronaldo, \l sf`tui Mervyn, conducându-l sprecoridorul unde a[tepta Edmondo.

Contesa se a[ez` pe un scaun [i \ncepu s`-[i fac` vânt cu obatist`.

Mervyn era gânditor.– Nu sunt convins c` Ronaldo se va da b`tut atât de u[or. Pe de

alt` parte, cu ajutorul lui Signor Rametta, cred c` ve]i putea luam`suri.

– Stefano va [ti ce se poate face cu ajutorul legii, spuse\nver[unat` contesa. Deocamdat`, vom l`sa totul \n seama lui.

* * *

A doua zi, \n mintea Grenthei se contur` o idee, pe care \n celedin urm` i-o \mp`rt`[i lui Mervyn.

– Ronaldo ne-a invitat adesea la vila lui. Ce-ar fi s` mergemacolo, numai noi doi, [i s` ne uit`m pu]in prin cas`? Poate vomvedea vreun obiect care [tim c` n-are ce s` caute acolo.

– Iar Leonora ce-o s` zic`? Nu va crede c` fraterniz`m cuinamicul?

126 JUDITH SMITH

– Nu e nevoie s` [tie dinainte, \l asigur` Grentha.Chiar \n timp ce rostea aceste cuvinte, Grentha \[i aminti de

misteriosul cânt`re] la mandolin`. Oare \ntâmpl`tor se f`cea auzitnumai când erau de transmis ve[ti? Despre plecarea contesei [i aOriellei, de exemplu? Ronaldo o vizitase pe Grentha dup` numaicâteva ore. Iar \n ajun, Signor Rametta plecase de la vil` dediminea]`, [i imediat \ncepuser` s` se aud` acordurile mandolinei.iar \n aceea[i sear` \[i f`cuse apari]ia Ronaldo.

Pân` la urm`, Grentha \l convinse pe Mervyn s-o \nso]easc`acas` la Ronaldo a doua zi.

Acesta p`ru \ncântat s`-i vad`, de[i avea o atitudine prudent`.– A, a]i venit s` m` comp`timi]i. Contesa s-a purtat foarte aspru

cu mine.Grentha [i Mervyn r`spunser` cu ni[te sunete evazive.– Ve]i sta la mas`, desigur, \i invit` Ronaldo. Dac` m` scuza]i, \i

voi spune Mariei c` avem oaspe]i.De cum disp`ru, Grentha \ncepu s` se plimbe prin salon. Acesta

era mobilat confortabil, dar nu tocmai ticsit de valori. Pe pere]i erauag`]ate numai trei tablouri, ale c`rora rame p`reau mai valoroasedecât reproducerile pe care le \ncadrau. Câteva vaze [i bibelouri desticl`, dar nimic care s` trezeasc` b`nuieli.

Dup` câteva minute de conversa]ie la un pahar cu vin, Grenthaspuse c` i-ar fi pl`cut s` vad` [i restul vilei, dac` Ronaldo nu aveanici o obiec]ie.

– Desigur!|n timp ce-[i escorta vizitatorii prin camere, Ronaldo spuse c`

vila ar fi fost o cas` excelent` pentru contes`, chiar [i dup` ce sem`rita cu avocatul de la Roma.

– Nu e mic`, dar nici atât de mare pentru ca \ntre]inerea s`coste prea scump.

Grentha se uita atent` dup` orice obiect asem`n`tor cu celedisp`rute, dar Ronaldo fusese destul de prudent ca s` nu leexpun`.

MANDOLINELE DIN MONTORI 127

Dup` prânz se a[ezar` to]i trei pe mica teras` cu vedere spre gr`din`.– Frumoas` priveli[te, coment` Grentha. Vila de-acolo e cea mai

apropiat`?– Da, dar de obicei st` goal`, cu excep]ia câtorva s`pt`mâni \n

iulie sau august.– Vila Stratton se vede de-aici? continu` ea.– Nu tocmai. E \n direc]ia aceea, se ridic` Ronaldo s`-i arate. I

se z`re[te doar acoperi[ul, peste copaci.Grentha \[i formase o idee destul de exact` despre topografia

gr`dinii lui Ronaldo. Acum problema era s` g`seasc` o ocazie de ada târcoale vilei când Ronaldo era ocupat \n alt` parte.

Apoi, \ntâmpl`tor sau cu inten]ie, Mervyn propuse ca Ronaldos` le arate din nou statuetele de bronz din sufragerie.

– Sunt doar ni[te cópii, desigur, recunoscu Ronaldo, con-ducându-i.

– Evident, \i d`du dreptate Mervyn. Doar nu ne-am a[tepta s` ]iioriginalele aici, cum n-ai putea ]ine nici originalul „Faunului caredanseaz`“. Dar sunt ni[te cópii foarte reu[ite.

Grentha nu mai a[tept`. Se \ndep`rt` tiptil pe un coridor [itrecu printr-o camer` mic`, folosit` drept cabinet. Arunc` o privire\n jur [i tocmai se preg`tea s` plece, când z`ri o caset` – cu intar-sii de sidef [i filde[. Cu siguran]`, era perechea celei din vilaStratton! O lu` \n mân`, apoi o puse gr`bit` la loc pe pervaz, cândauzi glasurile b`rba]ilor \n dreptul u[ii.

– A, aici erai!Ronaldo intr`, urmat \ndeaproape de Mervyn.– Ne \ntrebam unde-ai disp`rut.– M` plimbam. Ai o vil` \ncânt`toare! declar` ea cu un entuzi-

asm cam ostentativ.|ncerc` s`-i fac` lui Mervyn un semn discret, cu sensul de: „Ia-l

de-aici [i distrage-i aten]ia!“, dar nu fu sigur` c` o \n]elesese. Totu[i,Mervyn trecu dintr-o dat` \n alt` camer`, spunând:

128 JUDITH SMITH

– Ai \n salon un tablou pe care a[ vrea s`-l mai v`d.De cum r`mase singur`, Grentha lu` caseta, apoi \[i scoase

jacheta roz pal [i [i-o puse pe bra], ca s-o ascund`. |n sfâr[it, \ireg`si pe cei doi \n curte.

– Acum trebuie s` plec`m, Ronaldo, spuse ea cu sufletul la gur`.|]i mul]umesc pentru diminea]a pl`cut` [i prânzul excelent.

{i \i \ntinse mâna dreapt`, sperând s` nu scape caseta din mânastâng`.

Ronaldo \i conduse la ma[in`, iar Grentha reu[i s` pun` jacheta[i cutia pe bancheta din spate.

Imediat ce Mervyn demar`, Grentha oft` adânc.– Acum [tiu ce \nseamn` s` ]ii asupra ta bunuri furate. Caseta

aia era de-a dreptul fierbinte!– Vrei s` spui c` ai g`sit ceva?– E doar un fleac, dar face parte dintr-o pereche de casete.Mervyn se \ncrunt`.– Dac`-i descoper` lipsa, va fi avertizat s` le ascund` pe toate

celelalte din cas`.– {tiu, oft` Grentha. A[ fi preferat s` g`sesc ceva mai important.

Acum trebuie s` descoperim unde-[i depoziteaz` valorile.– |i vom spune contesei despre escapad`?– Tu ce p`rere ai? A[ zice c` \nc` nu. Sunt sigur` c` cineva din

personalul ei \l ajut` pe Ronaldo cu informa]ii, iar \n momentulcând Leonora va afla c` am recuperat caseta, Ronaldo va avea con-firmarea.

|n seara aceea, Grentha \nsemn` articolul de inventar ca fiindcorect: „Pereche de casete, cu intrasii de filde[...“ [i le puse peamândou` \ntr-o vitrin` separat`.

Nu [tia dac` „furti[agul“ sau recuperarea ei era un triumf, sauavea s` duc` la alte dispari]ii din vila Stratton.

MANDOLINELE DIN MONTORI 129

Capitolul 9

La câteva zile dup` vizita la Ronaldo, Craig intr` \n salonul undelucra Grentha. Nu era deloc bine-dispus.

– Am auzit c` acum câteva zile a avut loc o ceart` cumplit` \ntreRonaldo [i contes`.

– |ntr-adev`r.Nu era treaba ei s`-i dea am`nunte despre incidentele din cas`.– Iar tu [i Mervyn v-a]i dus peste vreo dou` zile s`-l consola]i pe

Ronaldo.– Nu tocmai. Am fost acolo \ntr-un alt scop.Craig se \ntoarse spre ea.– Ca s` v` \ncerca]i mâna la furti[aguri m`runte?Grentha ridic` imediat privirea.– Numai Mervyn putea s`-]i spun`. Contesa [tie?– De la mine, nu, ridic` el din umeri. Ce alte planuri de pr`dat

mai ai?– Nu [tiu dac` ar fi discret s` le discut cu tine – sau \n camera asta.– Atunci, vino afar`, s` facem o plimbare la aer, unde nu poate

trage nimeni cu urechea.Grentha ezit`. Craig [i André veniser` la mas`, iar Oriella

str`lucea toat`, jonglând cu amândoi.

– Unde-s ceilal]i? \ntreb` ea.– Oriella [i André au jucat tenis vreo or`, iar acum sunt \n

piscin`, unde el \i d` lec]ii de \not. Mervyn cite[te un tom detehnica arheologiei, iar contesa \nc` n-a ap`rut dup` siest`.

A[adar, Craig era prost dispus fiindc` André o monopolizase peOriella, iar el nu mai avea loc.

– Bine, consim]i ea, vin, din moment ce Oriella nu e disponi-bil`. Mai \ntâi trebuie s` \ncui registrele [i hârtiile astea.

– Te-a[tept.Pornir` pe c`rarea care ducea la ie[irea din gr`din`, spre satul

Montori, dar la o bifurca]ie Craig o conduse spre stânga, pe opotec` \n pant`, care trecea peste culmea colinei, dup` care cobora\n valea al`turat`.

– Erai preg`tit` pentru vestea lui Mervyn, c` a fost c`s`torit [iare un fiu? o \ntreb` el.

– Nu, r`spunse \ncet Oriella. De[i sim]eam c` voia s` stea câtmai mult \n Italia, chiar [i dup` ce-[i termina munca.

Craig se a[ez` pe un trunchi de copac.– {i are vreo importan]` pentru tine? C` e v`duv, vreau s` spun.– Ce importan]` ar putea s` aib`? Desigur, \l \n]eleg [i voi merge

cu el s` lu`m b`iatul de la Neapole. Pare convins c` asta-i va prindebine copilului.

Câteva momente, Craig t`cu. Apoi o \ntreb`:– Ai s` te m`ri]i cu el?– Cu cine, cu Mervyn? râse Grentha cam tremur`tor. Nici nu

m-a cerut.– Nu \nc`, replic` el pe un ton mai dur. Iar când o va face, care

va fi r`spunsul?Unde voia s` ajung`? se \ntreb` Grentha. Reu[i s` afi[eze un

zâmbet rece.– Atunci voi afla [i eu r`spunsul, [i-am s` te-anun] [i pe tine.– Destul de cinstit, d`du Craig din cap. {i-acum, vorbe[te-mi

despre planurile alea ale voastre de a sparge vila lui Ronaldo.

MANDOLINELE DIN MONTORI 131

– Nu e vorba de nici o spargere. Alea au loc noaptea. Intrarea \ntimpul zilei se nume[te p`trundere prin efrac]ie.

– Oricum, ve]i umfla de-acolo tot ce pute]i.– Nici asta nu-i adev`rat. Numai articole despre care cred c` le-a

sustras f`r` drept. Ceea ce \nseamn` recent, dup` moartea b`trânu-lui Stratton. Toate celelalte obiecte sunt supuse litigiilor.

– Cum pofte[ti, draga mea Portia. Dar cum ve]i transportabunurile din vila lui pân` la a voastr`?

– Cu ajutorul lui Mervyn, la fel cum le-a dus [i Ronaldo: prin gr`dini.{i \i povesti despre scurt`tura pe care o descoperise.– Tare-a[ mai vrea s` fiu [i eu de fa]`, s` v` v`d cum duce]i

sticl`ria [i por]elanurile nepre]uite cu roaba! coment` sarcastic Craig.– Mul]umesc pentru idee, replic` Grentha. O roab` ne-ar fi de

mare folos.Craig se ridic` pe nea[teptate, \ntinzându-i [i ei mâinile ca s-o

ajute. P`rea inevitabil s-o strâng` \n bra]e; totu[i, n-o s`rut`. O ]inudoar strâns la piept, zâmbind. Grentha ar fi vrut s` \nchid` ochii,s`-i simt` buzele pe ale ei, autoritare [i posesive, dar r`mase rigid.

– M`g`ru[` dulce...! [opti el. O fat` care nu [tie s` trag` m`garulde coad`, cum nu [tie nici care-i prova [i care pupa.

– A, iar ne-am \ntors la povestea aia? reu[i ea s` murmure. N-arstrica s`-mi explici clar: care-i cap`tul ascu]it [i care cel rotunjit.

Craig râse, \ndep`rtând-o u[or de el:– Ambele capete ale limbii tale de [arpe sunt la fel de veninoase,

[i cel ascu]it, [i cel bont. Dar te voi duce cu iahtul meu [i te voi\nv`]a s` navighezi. Când s` fie? Poimâine?

Vrând s` braveze, Grentha accept` imediat:– Da!Craig [i André r`maser` [i la cin`, dar Grentha nu mai avu nici

o ocazie de a r`mâne singur` cu Craig. Poate c` era mai bine a[a,\[i spuse ea mai târziu, \n timp ce se dezbr`ca de rochia pe care abiaacum \[i d`dea seama c` o alesese anume pentru el – de satinturcoaz, cu broderie de perle [i cristal pe corsaj.

132 JUDITH SMITH

* * *

|n ziua stabilit`, \ns`, Craig \i d`du telefon de diminea]`, pentrua-i spune c` trebuia s` amâne \ntâlnirea.

– S-a ivit o problem` urgent` [i trebuie s` r`mân aici [i s-orezolv, \i explic` el. Mâine e bine?

Grentha accept`, iar Craig \nchise imediat.Dar nu avea noroc nici a[a, c`ci a doua zi, dup` micul dejun, \l

g`si pe Mervyn a[teptând-o \n hol.– Azi m` duc la Neapole s`-l iau pe Benno. |n]eleg c` vii [i tu cu

mine, da?Dup` o scurt` pauz`, Grentha r`spunse:– Da, am s` vin.– N-aveai alt program, nu-i a[a?– Nu... Nimic important, trebuie doar s` dau un telefon.Sun` la num`rul lui Craig din Sorrento, dar nu-l g`si acas` decât

pe Theo.– |i po]i transmite lui Craig un mesaj?– A plecat. Nu [tiu unde.– Dac` trece pe-acas`, spune-i c` nu pot veni la \ntâlnire, a[a

cum ne-am \n]eles.– Bine. Cred c` n-o s` se \ntoarc` pân` disear`, r`spunse Theo.Nu mai avea ce face, dar \i trecu prin minte c` poate era mai

bine a[a: un concurs de \mprejur`ri aparent defavorabil o \mpiedicas` se fac` de râs.

Totu[i, când v`zu c` Mervyn se preg`tea s` plece cu Falcone, segândi c` avea [ansa de a-l \ntâlni pe Craig \n port, ca s`-i explice.

– M` gândeam s` plec`m cât mai devreme, \i spuse Mervyn.Chiar acum, dac` e[ti gata.

Speran]ele i se risipir`. Avea \ntâlnire cu Craig la oraunsprezece, \n portul Montori, iar acum era abia nou`.

Se urc` la bord, Mervyn desprinse parâma, iar motorul \ncepuimediat s` duduie.

MANDOLINELE DIN MONTORI 133

– E prima oar` când plec atât de u[or, remarc` el pe un ton deconversa]ie. Cred c` e de bun augur.

De bun augur. Pentru b`iatul care urma s` locuiasc` temporarcu un tat` pe care nu-l cunoscuse niciodat`? Grentha zâmbi vag \ndirec]ia lui Mervyn.

Dup` un timp, Grentha cobor\ \n salon s` fac` o cafea. Când \iaduse lui Mervyn o cea[c`, observ` c` vântul se \nte]ise. Nava se\nclin`, iar o parte din cafea se v`rs` \n farfurioar`.

– Bea-o pe aia care-a mai r`mase [i-]i mai aduc una, spuse ea.– |n partea asta a peninsulei, vântul e \ntotdeauna mai puternic!

strig` Mervyn.|n timp ce-i umplea din nou cea[ca, \l auzi strigând la cineva.

Probabil o cuno[tin]` din Montori.– Ce ciudat! exclam` Mervyn, când Grentha reveni pe punte.

Tocmai a trecut Craig pe lâng` noi – uite-l!Grentha v`zu iahtul, ajuns deja la o oarecare distan]`, cu velele

umflate \n vânt.– Craig! strig` ea. Craig!– Degeaba-l strigi. Nu aude, din cauza vântului. {i când am tre-

cut unul pe lâng` altul, abia ne-am auzit. M` \ntreb unde s-o fiducând.

– La Montori, poate, suger` Grentha.Mervyn chicoti.– |ncearc` s-o prind` pe Oriella singur, când nu e [i André s` se

bage \ntre ei.– Posibil.– A p`rut surprins c` m` duceam de unul singur tocmai la Neapole.

dar i-am spus c` am mai fost acolo [i, oricum, te am ca echipaj, iar tun-ai risca o asemenea c`l`torie dac` n-ai avea \ncredere \n mine.

Grentha se \ndep`rt`. Deci, chiar dac` nu ap`ruse pe punteanavei, Craig aflase c`-l \nso]ea pe Mervyn.

La sosire, Mervyn o invit` s` ia prânzul la un restaurant de peVia Partenope, de unde se vedea toat` panorama Golfului Neapole.

134 JUDITH SMITH

– B`iatul a stat tot timpul \n orfelinatul `sta de la Neapole?\ntreb` Grentha.

– Nu. Se pare c` a fost trimis la Roma. De-asta mi-a fost atât degreu s`-i dau de urm` [i, f`r` avocatul Leonorei, m` \ndoiesc c` a[fi reu[it. Dar acum i-am ob]inut transferul la Neapole.

Orfelinatul se afla \ntr-o cl`dire frumoas`, pe o colin` de dea-supra ora[ului. |i \ntâmpin` o c`lug`ri]`, care-i conduse \n sala dea[teptare.

Nu peste mult, o u[` se deschise [i alt` c`lug`ri]`, \mbr`cat` \nalb, aduse un b`ie]el \mbr`cat \n salopeta alb` de nylon care\nlocuia acum tradi]ionala uniform` de satin negru a majorit`]iielevilor italieni.

– Iat`-l pe Benedetto.C`lug`ri]a i-l prezent` lui Mervyn, care se l`s` imediat pe vine,

ca s` ajung` cu ochii la acela[i nivel cu ai b`iatului.– |]i aminte[ti de mine? \l \ntreb` el \n italian`.– Si, signore.Grentha \i observ` ochii negri [i \ntuneco[i, chipul m`sliniu

palid [i o anume pruden]`, ca [i cum s-ar fi temut s`-[i exprime sen-timentele.

– V` las s` sta]i de vorb` \n lini[te, \i spuse c`lug`ri]a lui Mervyn.{i, \ntr-un fo[net de robe scrobite, plec`.Mervyn lu` b`iatul de mân` [i \ncepur` s` se plimbe \ncet prin

porticul mân`stirii. Se vedea clar c`-i era greu s`-i explice rela]iadintre ei, iar Grentha fu cuprins` de compasiune. Poate c` nu eranici locul [i nici momentul potrivit.

|l \ntreb` \ncet, \n englez`:– Trebuie s`-i spui acum? De ce nu l-ai lua la Montori, \ntr-o

vacan]`?Mervyn cl`tin` din cap.– Nu. Acum trebuie s`-i spun.|n acel moment, Grentha [tiu c`, dac` Mervyn nu-i dezv`luia

b`iatului adev`rul chiar atunci, n-avea s-o mai fac` niciodat`.

MANDOLINELE DIN MONTORI 135

Dar revela]ia nu avu un efect prea senza]ional asupra luiBenedetto. B`iatul r`mase netulburat. La \nceput, nu prea \n]elesetermenul „p`rinte“, confundându-l cu cel adresat preo]ilor.

Cu grij`, Mervyn \i explic`, iar copilul d`du din cap. Apoi se\ntoarse spre Grentha.

– Ea este mama?Grentha zâmbi.– Nu, Benno, nu sunt mama. O prieten`.V`zu c` Mervyn se \nro[ise de jen`, a[a c` se \ntoarse din nou

spre b`iat.– Sper c-ai s` m` simpatizezi. O s` ne distr`m bine \mpreun`.Mervyn \[i [terse fruntea de sudoare.– Scuz`-m`, Grentha, murmur` el \n englez`. Ar fi trebuit s` m`

a[tept la \ntrebarea asta penibil`.– Nu face nimic, \l asigur` ea. Era firesc s` \ntrebe.|n taxiul care-i a[tepta afar`, Benno se a[ez` \ntre Mervyn [i

Grentha. Puse doar o singur` \ntrebare, \n timp ce ma[ina pornea,iar câteva c`lug`ri]e \i f`ceau cu mâna.

– Am s` m` mai \ntorc?– Numai dac` vrei cu adev`rat, r`spunse Mervyn.Ajun[i \n port, Benno se temu s` urce la bordul navei. |i spuse

lui Mervyn c` nu mai c`l`torise niciodat` pe ap`.Grentha \ncerc` s`-l conving`, dar b`iatul se ag`]` de mâna ei,

r`mânând pe loc.– Stai o clip`, spuse ea [i disp`ru pe chei.Reveni peste câteva momente, cu un cornet de \nghe]at`.– Vino cu mine, Benno, \l \mbie. Hai s` ne a[ez`m \n barc` [i s`-mi

ar`]i cât de repede po]i mânca \nghe]ata asta.Urc` la bord [i \ntinse bra]ele, când Mervyn ridic` b`iatul peste

parapet.|n timpul c`l`toriei, Grentha st`tu lâng` Benno, r`spunzându-i la

\ntreb`ri, pân` când \l sim]i rezemându-se de ea [i, v`zându-i paloareafe]ei, \n]elese c` avea r`u de mare. N-ar fi trebuit s`-i dea \nghe]at`.

136 JUDITH SMITH

– Aproape am ajuns, \l lini[ti ea. Mai avem doar câteva minute.Se bucur` când Mervyn intr` \n portul Montori, unde cobor\ pe

mal cu Benno \n bra]e. B`iatul, \ns`, se \ntoarse imediat spreGrentha, ag`]ându-se iar de mâna ei.

Când intrar` pe poarta vilei, Grentha suger` c` ar fi fost maibine ca Benno s` primeasc` ceva u[or de mâncare [i s` se culce,f`r` a trebui s` mai cunoasc` [i alte persoane din prima zi.

– Nu v` sim]i]i ofensat`, nu-i a[a? o \ntreb` ea pe contes`.B`iatul e frânt de oboseal` [i a avut r`u de mare. |l ve]i vedea mâinediminea]`, da?

– Desigur, se \nvoi Leonora. Mâine trebuie s` fie dus la maga-zine [i s` i se cumpere haine noi. L-am v`zut de la fereastr`. Obuc`]ic` de om, cu pantaloni scur]i de bumbac [i jachet` prea mic`pentru el.

* * *

Urm`toarele câteva zile fur` petrecute preg`tindu-l pe Bennopentru o via]` mai flexibil` decât cunoscuse la orfelinat. Mervyn [iGrentha \l duser` pe la diverse magazine din Montori, \i cump`rar`haine [i juc`rii, iar Grentha \i d`rui [i un costum de baie.

– Benno trebuie s` \nve]e s` \noate, declar` ea. Mai \ntâi \nbazinul vilei, apoi [i \n mare.

Grentha era o instructoare blând` [i r`bd`toare, iar \ntr-odiminea]`, tocmai când \i d`dea lec]ia zilnic`, fu surprins` deapari]ia nea[teptat` a lui Craig.

– Ocupat`? se interes` el.– Dup` cum vezi.– Norocul lui. Sau, poate, ar trebui s` adaug [i: „norocul lui

Mervyn“.Grentha se r`suci spre el.– Chiar te intereseaz` preferin]ele mele?Fulger`tor, Grentha \[i schimb` atitudinea.

MANDOLINELE DIN MONTORI 137

– Las`-te de fente cu mine, Grentha!O apuc` de \ncheietura mâinii, strâns.– De ce nu te hot`r`[ti odat`? M`rit`-te cu Mervyn [i f`-l fericit

pe via]`. M`car asta ar fi o ac]iune clar`. {i-n plus, ai fi o mam`adoptiv` excelent` pentru b`iat.

Grentha \l privi cu gura c`scat`. De ce era atât de furios, devehement, dac` nu din gelozie?

– Am s`-]i spun de ce nu m` m`rit cu Mervyn, f`cu ea un eforts`-[i p`streze calmul. Nu m-a cerut \n c`s`torie – [i, dac` m-ar cere,i-a[ r`spunde c` e imposibil, fiindc`... nu-l iubesc.

– Asta-i tot? }ii neap`rat s` te m`ri]i din dragoste?– Poate c` da. Poate c` a[a ceva n-ar putea s` intre niciodat` \n

calculele tale, ad`ug` ea cu voce aspr`.– De unde [tii tu ce intr` \n calculele mele [i ce nu?– Pot s` ghicesc.Dup` un moment de t`cere, ad`ug`:– {i tu, ce ce nu te \nsori cu Oriella?– Te-ar ofensa?Nu se a[teptase la o asemenea \ntrebare.– Da, cred c` m-ar ofensa. Oriella e o fat` prea bun` pentru...– Pentru unul ca mine? arunc` el cuvintele cu un aer de amuza-

ment mali]ios.– Ia-o cum vrei, \ncerc` Grentha s` par` indiferent`.– Poate ar merita s`-mi \ntind antenele. Când voi primi r`spun-

sul Oriellei, iar tu \l vei avea pe al lui Mervyn, putem face schimbde impresii. Atunci vom putea s` ne felicit`m sau s` ne lingem unulaltuia r`nile.

– Vino, Benno, \l chem` ea pe b`iat. E timpul s` mergem \ncas`.

{i, f`r` o vorb` spre Craig, strânse prosoapele [i celelalteobiecte [i porni spre vil`. Pentru nimic \n lume n-ar fi \ntors capulca s` vad` dac` se uita dup` ea, dar sim]ea c` r`m`sese \n aceea[ipozi]ie, pe marginea piscinei.

138 JUDITH SMITH

Capitolul 10

|ncurajat` de succesul recuper`rii micii casete cu intarsii,Grentha \ncepuse s` fac` cercet`ri [i \n leg`tur` cu alte articoledisp`rute.

– |]i aminte[ti de oglinda vene]ian`? o \ntreb` ea pe Oriella \ntr-odiminea]`. A mai fost aici, \n vil`, [i dup` moartea bunicului t`u?

– Sunt aproape sigur` c` da. }i-am spus c` ]in minte c` m-amuitat \n ea.

– Atunci, dac` putem dovedi asta, \nseamn` c` oglinda n-aputut s`-i fie d`ruit` lui Ronaldo, spuse Grentha.

– Craig a zis c`, dac` afl`m unde [i-a depozitat Ronaldo valorilesau ce expert de art` a consultat, l-am putea obliga s` dea \napoitoate lucrurile furate.

– Un expert de art`? repet` Grentha.– Da, se \ncrunt` pu]in Oriella. Edmondo ar putea s`-l

cunoasc`...Edmondo fu extrem de \ndatoritor. |i spuse Grenthei c`

Ronaldo adusese adesea un expert de la Neapole, pentru a evaluaunele dintre diversele colec]ii care-i apar]ineau lui Simon HartfordStratton.

– {tii [i cum \l cheam`? \ntreb` Oriella.– Da, dar nu-i cunosc adresa.– Bine, r`spunse Grentha. Tot am mai f`cut un pas. |]i

mul]umesc, Edmondo. Ne-ai ajutat mult.Adresa expertului nu fu greu de g`sit, \n cartea de telefon.

Grentha propuse s`-l sune ea, \ntrucât nu f`cea parte din familiaStratton, [i s`-i cear` p`rerea despre un tablou sau o pies` depor]elan.

– Dac` iei vreun obiect din vil`, l-ar putea recunoa[te, sublinieOriella.

– Adev`rat. Am s` m` gândesc la altceva.Pân` la urm` se hot`r\ s`-i trimit` o scrisoare, \ntrebând dac`

[tia despre o anumit` pies` de vânzare, folosind numele lui Joseph.Mervyn nu avu nici o obiec]ie [i \i telefon` prietenului s`u, laSorrento.

– V` ajut bucuros, se \nvoi Joseph. Am auzit de la Craig c` s-arputea s` fi]i pe urmele cuiva care a f`cut o sl`b`ciune pentrudiverse obiecte din vila Stratton.

– Nici o vorb` mai mult! \l \ntrerupse Grentha, râzând. Totultrebuie s` r`mân` secret!

Peste vreo dou` zile, Anna vorbi surescitat` despre festivalulcare se apropia [i competi]ia forma]iilor de mandoline ce urma s`aib` loc la Montori.

– Particip` [i Piero! anun]` ea, mândr`.– Cine e Piero? Prietenul t`u?– Da. E gr`dinar la vila din vecini. Uneori, repet` la mandolin`

când ar trebui s` lucreze, ad`ug` ea chicotind.– {i cânt` \n forma]ia din port?– A, da. Dar n-a cântat mult` vreme, a[a c` se bucur` foarte mult

c` l-au ales pentru concurs.– Sper s` câ[tige forma]ia din Montori, spuse Grentha. Vom

veni cu to]ii la festival, \n ziua concursului.

140 JUDITH SMITH

Dup` ce fata trecu \n alt` camer`, Grentha râse r`ut`cios.A[adar, b`nuiala ei c` un cânt`re] la mandolin` \i transmitea mesajelui Ronaldo, fusese doar un rod al imagina]iei. Pesemne citise preamulte romane de spionaj.

Apoi, peste alte câteva zile, Anna \i aduse o mandolin`.– Piero are acum un instrument nou [i m-am gândit c` pe asta

i-o putem da lui Benno.– Dar sunt sigur` c` e prea bun` pentru ca Benno s` \nve]e cu

ajutorul ei, protest` Grentha.– Nu, Benno e un copil cuminte. N-o s-o strice.– Bine. |]i mul]umesc foarte mult, Anna. {i ureaz`-i succes pri-

etenului t`u.Grentha se hot`r\ ca, la momentul potrivit, s-o \ntrebe pe Anna

dac` Piero i-ar fi dat lui Benno lec]ii de mandolin`.Un telefon de la Joseph \i aduse ve[ti despre o posibil`

oglind` vene]ian`. Expertul d`duse detalii, iar Craig [i Andréurmau s` aduc` scrisoarea \n aceea[i sear`. Grentha \i mul]umilui Joseph pentru ajutor, iar dup` ce \ncheie convorbirea izbucni\n râs. Era nevoie s` vin` doi b`rba]i \n putere, tocmai de laSorrento, doar ca s` aduc` o scrisoare? Se \ntreb` care era scopullor adev`rat.

Când cei doi sosir`, pe \nserat, Grentha [i Oriella jucau tenis.– Ni s-a spus c` v` g`sim aici, anun]` Craig.– Sper c` a]i reu[it s` aduce]i ditamai greutatea, unindu-v`

for]ele, \i ironiz` Grentha.Scrisoarea era \n italian`, iar autorul spunea c` avea o oglind`

\n stoc [i [tia de unde ar mai fi putut ob]ine \nc` dou`. Propunea ovizit` la galeria lui din Neapole, unde puteau fi v`zute oglinzile.

Grentha era \ncântat`.– |]i dai seama, spuse Craig, c` s-ar putea ca nici una s` nu fie

cea pe care o cau]i.

MANDOLINELE DIN MONTORI 141

– Da, \ns` vizitarea acelei galerii ar putea fi pasul cel maiimportant. De unde [tim ce alte trofee se mai g`sesc acolo, articoledin inventar disp`rute, despre care nu s-a dat nici o explica]iesatisf`c`toare?

– {i cine se va duce cu tine \n cuibul `sta de ho]i? \ntreb` el.Mervyn?

– Da, [i Signor Rametta, avocatul, dac` putem stabili o \ntâlnire.{i tu, dac` vrei s` vii, ad`ug` ea cu \ntârziere.

– |]i mul]umesc c` nu m-ai uitat.– Benno a primit o mandolin`, spuse \n continuare Grentha.

Crezi c` André ar vrea s`-i arunce o privire ca s` vad` dac` nu e preavaloroas` pentru un copil?

– Deci crezi c` eu nu m` pricep s` judec?– Te pricepi?Craig râse.– Nu. Mie mi-ar sta mai bine b`tând toba. Nu asta e p`rerea ta?Grentha prefer` s` nu r`spund` la provocare.– O aduc acum. Vezi dac`-l po]i g`si pe André.– Am s-o caut pe Oriella, r`spunse cu sub\n]eles Craig.Când Grentha reveni, cu mandolina \n cutie, Craig disp`ruse,

dar dup` ce str`b`tu câteva c`r`ri din gr`din` auzi vocea Oriellei.André inspecta mandolina, \nvârtind-o \n mâini [i ciupind u[or

corzile.– Nu e acordat`, coment` el [i \ncepu s` strâng` cele patru

perechi de corzi.– Acum trebuie s` ne cân]i o serenad`! ceru Grentha dup` ce

André termin` de acordat mandolina. Cânt`-ne „|ntoarce-te laSorrento“.

André tocmai ajunsese la a doua repetare a refrenului, când pec`rare se auzir` pa[i [i deodat` ap`ru Rolando. Clipi din ochinedumerit la vederea celor patru fe]e \ntoarse spre el.

142 JUDITH SMITH

– Bun` seara, Rolando, \l salut` Craig. Nu ne a[teptam s` teg`sim...

– Pleac` imediat de-aici! exclam` Oriella. Nu-]i permitem s` maivii \n casa [i-n gr`dina asta!

– Iera]i-m`, credeam c`...Rolando nu-[i duse explica]ia pân` la cap`t, ci se \ntoarse [i

plec` gr`bit printre tufi[uri, urmat de Craig.– Ciudat, remarc` acesta peste câteva momente, când se

\ntoarse. A s`rit printr-o sp`rtur` a zidului, \n curtea vecin`.Grentha zâmbi, dar nu le d`du nici o explica]ie.

* * *

Oriella dorea foarte mult s`-i \nso]easc` pe Grentha [i Mervyn \nvizita la comerciantul de art` din Neapole, dar fu refuzat`.

– Faci parte din familia Stratton, \i aminti Grentha. Omul nu tre-buie s` b`nuiasc` nimic.

Stabiliser` ca Grentha [i Mervyn s` se prezinte ca poten]ialicump`r`tori. Signor Rametta urma s` se plimbe prin galerie ca [icum ar fi fost un alt client oarecare.

Prima oglind` care le fu ar`tat` era prelung`, iar Grentha cl`tin`din cap. A doua era \ntr-o stare proast`, iar a treia, de[i octogonal`,avea sticla tulbure [i ornamentele ciobite [i cârpite stângaci.

– Altele nu mai ave]i? \ntreb` Mervyn, care vorbea italiana maibine decât Grentha.

Comerciantul \[i ]uguie buzele, dând din cap.– Mai am una. Veni]i pe-aici.|i conduse la etaj, \ntr-o camer` plin` cu mobil`, sculpturi,

por]elanuri [i mii de alte m`run]i[uri.Grentha schimb` o privire cu Mervyn.

MANDOLINELE DIN MONTORI 143

– Oglinda aceasta, \ncepu comerciantul, p`[ind peste untaburet pentru tapiserie. Aceasta e superb`.

Era \nvelit` \ntr-o hus`, iar Grentha abia \[i st`pâni o exclama]iecând v`zu originalul piesei schi]ate \ntre Stratton [i vânz`tor.

– Cât face? \ntreb` ea.– {apte sute cincizeci de mii de lire, r`spunse prompt omul.Grentha \n`l]` sprâncenele. Stratton pl`tise numai dou` sute de

lire sterline, iar aceast` sum` era mai mult decât dubl`. Era clar c`Rolando ob]inea pre]uri bune.

– Ce p`rere ai? \l \ntreb` ea pe Mervyn.– La pre]ul `sta, trebuie s` m` mai gândesc, r`spunse el. E

destul de scump.– Dar, la un asemenea pre]...! E unic`! exclam` comerciantul.Grentha se bucur` c` avea aceast` p`rere. Nu voia s` se \ncurce

cu duplicate.– A]i primi [ase sute de mii de lire? oferi Mervyn, ca preambul

al negocierilor.Comerciantul cl`tin` din cap.– Prea pu]in. Proprietarul nici n-ar sta la discu]ii.Deci, stabiliser` c` nu comerciantul era proprietarul, ci doar un

intermediar.– Evident, trebuie s` \ncerc`m s`-i ob]inem cel mai bun pre]...Mervyn scoase un sunet evaziv.– M-hmmm... S` ne mai gândim. {ase cincizeci?– {apte sute! se r`sti cel`lalt.– Nici a[a, nici a[a. {ase sute [aptezeci [i cinci.O lung` pauz`. Apoi comerciantul d`du din cap.Grentha oft` prelung.– Mai ave]i [i alte articole pe care ar dori s` le vând` acela[i

proprietar?

144 JUDITH SMITH

– Desigur. Aproape tot con]inutul acestei camere \i apar]ine luiSignor... dumnealui. S-ar bucura s` scape de multe articole.

Regretând c` eticheta profesional` \l oprise la timp s` dezv`luienumele lui Rolando, Grentha porni cu grij` printre mobilele\nghesuite, uitându-se atent` dup` articole pe care putea s` le iden-tifice ca lipsind din inventar.

Câteva statui de bronz, inclusiv o copie a „Faunului caredanseaz`“ de la Pompei; un birou de scris, remarcabil deasem`n`tor cu unul aflat \nc` \n vil`; vaze de por]elan care puteaus` fac` parte sau nu din colec]ie.

– Da, sunt multe obiecte interesante, spuse ea apropiindu-se deu[`. Trebuie s` venim alt` dat` ca s` le inspect`m \n am`nunt.

Arunc` o privire spre Mervyn:– Lu`m oglinda?– V-o pot trimite, se oferi comerciantul.– Nu, e prea valoroas`. O lu`m cu ma[ina mea, hot`r\ Mervyn.La parter, comerciantul scrise chitan]a, iar Mervyn \[i scoase car-

netul de cecuri.– {ase sute [aptezeci [i cinci de mii de lire, cred c` am spus,

murmur` el.– Corect.– P`cat, signore, c` avem de-a face cu un bun furat.Comerciantul s`ri \n picioare, alarmat.– Furat?! Nu se poate! Oglinda... mi-a fost adus` de...– Da? \l \ncuraj` Mervyn. Continua]i. De Signor Camerino?– Dar cum... Nu \n]eleg...Omul se f`cuse p`mântiu la fa]`.– Aceast` oglind`, [i majoritatea lucrurilor pe care ni le-a]i

ar`tat \n camera de sus, au fost sustrase f`r` permisiune din vilaStratton de la Montori.

MANDOLINELE DIN MONTORI 145

– Ave]i dovezi?Comerciantul \ncepuse s`-[i revin` din spaim`.Grentha scoase copia notei de vânzare a oglinzii.– Iat` descrierea: heruvimii, arabescurile aurite, smal]ul albas-

tru. Vre]i s` vede]i [i schi]a?– Dar e numai un articol, obiect` comerciantul.– |ntr-adev`r, \ns` noi avem detalii despre multe dintre

obiectele disp`rute, continu` Grentha, ar`tându-i un teanc dehârtii.

– |l pute]i \ntreba pe Signor Camerino cum a intrat \n posesiaacestor obiecte, \i suger` Mervyn. Va avea r`spunsul gata preg`tit. Ile-a d`ruit unchiul lui, celebrul Simon Hartford Stratton. E remar-cabil c` atât de multe piese au disp`rut dup` moartea b`trânului.

|n acel moment li se al`tur` [i Signor Rametta care, prezentân-du-se ca avocat al contesei Stratton, \i aminti comerciantului ceprevedea legea pentru oferirea bunurilor furate la vânzare.

– Dar nu [tiam...– {ti]i acum! i-o retez` avocatul.– Nu [tiu nimic! E vorba de cuvântul dumneavoastr`, contra...– Signore, \ncepu cu blânde]e Signor Rametta, la vil` exist`

inventarul detaliat al \ntregii colec]ii Stratton.– {i ce trebuie s` fac? \ntreb` omul.– Am adus cu mine un document legal care v` \mpiedic` s` mai

vinde]i orice obiect care apar]ine, sau se presupune c` ar apar]ine,lui Signor Rolando Camerino, \i r`spunse Signor Rametta. Bunurilenu trebuie s` fie mutate \n alt loc pân` nu v` dau eu permisiunea.

– Oglinda o lu`m cu noi, hot`r\ Mervyn, [i iat` aici chitan]a,semnat` de mine [i de Signor Rametta.

|n drum spre cas`, Grentha se \ntreb` de ce nu venise [i Craig.|i spusese data, ora [i locul, dar el nu-[i f`cuse apari]ia.

146 JUDITH SMITH

Stefano Rameta \i \nso]i pe Mervyn [i Grentha pân` la Montori,iar când sosir` la vila Stratton, o g`sir` pe Oriella a[teptându-iner`bd`toare.

– A]i reu[it? \ntreb` ea \n [oapt`.– Par]ial, recunoscu Mervyn. Avem oglinda, dar s-ar putea s`-l fi

l`sat pe Rolando s` ne scape printre degete. Cu siguran]`, comer-ciantul i-a dat telefon ca s`-l avertizeze c` se anun]` mari probleme.

– Nu, nu! Rolando e aici!– Aici? \ntreb` Grentha. De cât timp?– De câteva ore. Craig a convins-o pe mama s`-i telefoneze lui

Rolando [i s`-l cheme aici pentru a discuta o \ncheiere amiabil` aprocesului. La \nceput, nici n-a vrut s` aud`...

Se \ntrerupse, chicotind.– Sunt pe teras`! Dar apoi a acceptat [i i-a spus c` vine [i avo-

catul ei, Stefano, [i vor ajunge la o \n]elegere.Grentha era uimit` de aceast` manevr` abil` din partea lui

Craig. Deci, de-asta nu se \ntâlnise cu ei la Neapole!Dup` ce Oriella o inform` pe mama ei c` venise Stefano, se

adunar` cu to]ii \n bibliotec`, unde lucrau de obicei Mervyn [iGrentha.

La \nceput, Rolando obiect` fa]` de prezen]a Grenthei, a luiMervyn [i a lui Craig, sus]inând c` disputa era numai o problem`de familie.

Stefano zâmbi binevoitor.– S-ar putea s` aib` [i dumnealor ceva de ad`ugat. Mai \ntâi, tre-

buie s` v` spunem c` azi am recuperat o oglind` vene]ian` care afost sustras` din aceast` vil` dup` moartea lui Signor Stratton.Oriella, arat`-i te rog lui Rolando oglinda.

Oriella o despachet`.– Asta e. Mi-o amintesc.|n ochii lui Rolando ap`ru o expresie de panic`. Apoi spuse agitat:

MANDOLINELE DIN MONTORI 147

– Sigur c` asta e! Unchiul meu mi-a dat-o.– Imposibil, \l contrazise Oriella. Am locuit aici dup` moartea

bunicului, iar oglinda era \nc` pe coridor.Rolando era preg`tit s` scape din strâmtoare printr-un bluff.– Poate, dar tot aici mai erau [i multe alte articole pe care mi le

promisese.– }i le promisese, repet` Stefano. Atunci, de ce aceste promi-

siuni nu apar \n testamentul unchiului dumitale?– Mi-a spus doar oral. Nu pot fi acuzat c` am luat lucrurile care-mi

erau destinate, numai fiindc` el murise \ntre timp.Grentha \i f`cu semn lui Stefano c` voia s` vorbeasc`.– Unchiul t`u ]i-a promis câte o singur` moned` din fiecare

colec]ie a lui, \ntotdeauna piesa cea mai valoroas`, moneda spe-cial` care completa seria?

|nainte ca Rolando s` r`spund`, Stefano suger`:– Poate inten]ionai s` i le vinzi \napoi contesei, la un pre] mai

mare?– Nu m-am atins niciodat` de monede, morm`i el.– Dar etichetele au fost modificate, iar monedele erau puse \n

alte locuri [i nu se mai potriveau, aminti Grentha.Rolando o privi \ncruntat.– Dac` unchiul t`u ]i-a d`ruit sau ]i-a promis atâtea obiecte de

valoare, \ncepu Mervyn, de ce nu sunt expuse \n vila ta?– Fiindc`... m` temeam s` nu fie...– Furate? Dar dac`-]i apar]ineau de drept, le-ai fi asigurat, nu-i

a[a?|ncurcat, Rolando prefer` s` nu r`spund`.– {i nu le-ai asigurat, afirm` Mervyn. Poli]ele de asigurare

includeau multe obiecte disp`rute din aceast` vil`, iar acum depuse\ntr-un magazin din Neapole care apar]ine prietenului t`u,comerciantul de art`.

148 JUDITH SMITH

– {tiam eu c` e o capcan`!Rolando se ridic` gr`bit, repezindu-se spre u[`.– Stai jos, Rolando! \l opri cu severitate contesa. Vei asculta ceea

ce-]i propunem. Ai c`zut \n cursa pe care singur ai \ntins-o. Acumavem dovezile [i te-am putea trimite la \nchisoare, dar nu vom fiatât de nemilo[i cu tine. Stefano, spune care sunt termenii.

Avocatul d`du din cap.– Toate obiectele depuse la Neapole \i vor fi restituite contesei.

Po]i locui \n continuare \n vila cea mic`, de[i nu ai dreptul, pentruc` titlurile de proprietate nu sunt pe numele t`u, iar acea propri-etate \i apar]ine \n continuare contesei. Dac`, \n viitor, dore[te s`intre \n posesia ei, \]i vei g`si alt` locuin]`.

Rolando se uit` de la unul la altul.– Totul e foarte clar, spuse el \n cele din urm`, dar exist` multe

lucruri pe care nu le ve]i primi niciodat` \napoi, pentru c` le-amvândut.

Stefano d`du din cap:– {tim. Po]i p`stra banii pe care i-ai \ncasat pentru ele, dar al]ii

nu vei mai primi.– Nu e drept! strig` Rolando, b`tând cu pumnul \n mas`. {i eu

am dreptul la partea mea, la fel ca to]i ceilal]i! Sunt fiul suroriib`trânului!

– Desigur, r`spunse contesa. Dar mama ta a primit jum`tate dinproprietatea tat`lui ei. O parte din aceea ]i-a revenit ]ie. Cei doi fra]imai mari ai t`i [i-au f`cut câte o carier`, pentru ei [i familiile lor.Trebuie s` munce[ti [i tu, nu s` a[tep]i s`-]i pice banii de la al]ii.

– Suntem foarte genero[i cu tine, interveni [i Oriella.– Iar francezul va fi la fel de generos cu tine cum a[ fi fost eu?

replic` Rolando.Oriella se \nro[i la fa]` [i \ntoarse capul. Grentha risipi t`cerea

care se l`sase.

MANDOLINELE DIN MONTORI 149

– Vom avea nevoie de acele monede, indiferent dac` sunt \n vilata sau \n alt` parte.

Rolando o privi lung.– Voi ve]i avea nevoie de ele? Atunci, g`si]i-le, pe unde-or fi.Ie[i din camer`, iar de ast` dat` nu-l mai opri nimeni.– Stefano! exclam` contesa. L-ai l`sat s` plece [i nici m`car n-a

semnat hârtiile!– Nu e nevoie. Trebuie s` le semneze \n fa]a notarului, iar asta

se va face mai târziu.Dup` cin`, Grentha \i spuse lui Craig:– M` \ntrebasem de ce n-ai venit la Neapole. Ai fost foarte inspi-

rat s`-l atragi pe Rolando aici. M` \ntrebam cum l-am fi putut con-tacta f`r` a-l face s`-[i ia t`lp`[i]a.

Craig o privi cu o lucire t`ioas` ca o]elul \n ochi.– Ce pl`cere, s` m` aud l`udat pe un ton atât de binevoitor!– Voi avea grij` s` nu \ntrec niciodat` m`sura, ripost` ea.– Vino cu mine \n port.Grentha ar fi vrut s` refuze, dar acum \i era imposibil.Craig \[i lu` r`mas bun de la contes` [i, dup` ce-i [opti câteva

cuvinte Oriellei, Grentha \l \nso]i cu ma[ina pân` \n port. Cafeneaualui Marco era luminat` ca de obicei, iar mandolinele cântau.

– Uitasem c` e miercuri seara, spuse ea.– Nu e miercuri. E joi. Dar cânt`re]ii trebuie s` repete \n draci

pân` la festivalul de s`pt`mâna viitoare.Craig t`cu un timp, apoi se ridic`.– Hai s` facem o plimbare pe malul m`rii.Trecur` prin dreptul hotelurilor, prin fa]a cafenelelor [i a

magazinelor cu arcade, unde ultimele b`rci ale pescarilor se\ntorceau din larg. |n cap`t, unde r`m`[i]ele unei vechi fort`re]ebarau drumul, cu excep]ia unei c`r`ri \nguste pe lâng` mare. Craigo lu` de mân`, conducând-o pe la baza unui turn d`râmat.

150 JUDITH SMITH

|ntr-o parte a turnului nu mai r`m`sese decât o gr`mad` debolovani, iar Craig se a[ez`, tr`gând-o [i pe Grentha lâng` el.

|n t`cerea lung` care se l`s`, Grentha auzi crâmpeie de muzic`interpretat` la mandolin`, aduse de briz`; \n dep`rtare, lumini]eledin Salerno m`rgineau marea ca un [irag de stele, iar din gr`dinilede pe falez` plutea mireasma florilor.

– N-ar fi mai bine s` \ncepi, Craig? \ntreb` ea \n cele din urm`.E clar c` m-ai adus aici ca s`-mi spui ceva.

Craig st`tea aplecat, cu coatele pe genunchi [i mâinile\ncle[tate.

– Nu [tiam c` va fi atât de greu. Adev`rul e c` plec.– Pleci? repet` ea, cu un efort de a-[i p`stra calmul. Definitiv?– Nu [tiu dac` va fi spre binele cuiva, al t`u sau al meu. Simt c`

mi-am pierdut direc]ia \n via]`. Nu, mint, se corect` el gr`bit.Direc]ia \n care vreau s` pornesc nu mi-este destinat`.

– Unde te duci?– |n Creta, cu o echip` de excava]ii. Dup` aceea, s-ar putea s`

plec \n Persia.Grentha avu senza]ia c` o mân` de ghea]` \i strângea inima.– |]i urez succes, spuse ea \ncet.Dup` o scurt` pauz`, ad`ug`:– Deci, a[a ia sfâr[it o frumoas` prietenie. Oriellei o s`-i par` r`u

c` pleci.Craig râse \ncet.– N-o s`-mi simt` lipsa. Ea [i André sunt \ndr`gosti]i pân` peste

cap. Am auzit c` \n curând o va duce \n vizit` la p`rin]ii lui, iar peei \i va chema s-o cunoasc` pe contes`.

Grentha primise r`spunsul. Deci, o dat` ce era clar c` Oriella \lprefera pe André, Craig nu mai suporta s` r`mân`. Se ridic` \npicioare.

MANDOLINELE DIN MONTORI 151

– Vântul sufl` rece [i mi-e frig.– Iart`-m`. Mergem.Urcar` treptele de piatr` ale fostei fort`re]e pân` pe o str`du]`

l`turalnic`. La umbra unui zid, Craig o \ntoarse dintr-o dat` cu fa]aspre el, strângând-o la piept, dar Grentha se feri, astfel \ncât s`rutul\i ajunse pe obraz. Nu voia s` fie o \nlocuitoare pentru Oriella.Craig \i sim]i imediat reticen]a, iar bra]ele \i c`zur` pe lâng` trup.

|n apropiere se opri un taxi, iar pasagerii intrar` \ntr-un hotel.– Am s` m` \ntorc la vil` cu taxiul `sta, spuse Grentha.Craig \l chem` pe [ofer [i-i d`du adresa.– Noapte bun`, Craig, \i mai ur` ea – dar cuvintele i se pierdur`,

retezate de portiera trântit`. |l mai v`zu doar o clip`, stând \n cer-cul de lumin` din fa]a hotelului, pe când taxiul se \ndep`rta cuvitez`.

* * *

Grentha era recunosc`toare c` \n urm`toarele câteva zile muncao absorbise mai mult decât de obicei. |ntr-o dup`-amiaz`, pe cândexamina por]elanurile dintr-o vitrin`, v`zu pe un raft perechea decasete dintre care pe una o „furase“ din vila lui Ronaldo.

Mângâie intarsiile netede, \n timp ce lua casetele ca s` ajung` lao vaz`, [i deodat` \[i d`du seama c` una dintre ele era mult maigrea decât cealalt`. Dup` ce c`ut` câteva momente, g`si arculascuns care ac]iona capacul. Caseta con]inea un pache]el. Grenthadesf`cu cu grij` [erve]elele [i sim]i un fior de emo]ie la vedereacâtorva monede de aur.

– Uite, Mervyn! \i ar`t` ea, ducându-i caseta. |n ziua aceea, amsustras din vila lui Ronaldo nu numai caseta, ci [i monedele!

– Le ascunsese bine, coment` Mervyn. |l vom l`sa s` le cautepân`-l trec toate n`du[elile, \nainte de a-i spune c` tu luase[i caseta.

152 JUDITH SMITH

|n ultimele câteva zile, Oriella \[i petrecuse aproape tot timpulcu André, care-[i luase dou` s`pt`mâni de concediu.

– Mâine mergem la Paestum, o inform` ea pe Grentha, \n timpce-[i f`ceau siesta pe marginea piscinei. André mi-a promis ca, la\ntoarcere, s` m` duc` prin Vietri.

– A, da. E foarte frumos acolo, fu Grentha de acord.Ochii negri ai Oriellei scânteiar`.– |ntr-adev`r, dar el are un scop anume. Poate ai v`zut c` \n

Vietri se vând m`g`ru[i de por]elan?– Am v`zut.– E un obicei de-ale noastre, de pe-aici, continu` \ncântat`

Oriella. Exist` multe suveniruri obi[nuite, dar m`g`ru[ul depor]elan e deosebit, aduce noroc. |l cumperi pentru câte un mem-bru al familiei sau un prieten aparte, iar dac` un b`rbat i-l ofer`unei fete, \nseamn` c`-i d`ruie[te [i inima lui.

Grentha fu cât pe ce s` se \nece, \n`bu[indu-[i exclama]ia desurprindere.

– Sper ca André s`-mi cumpere [i mie unul, \ncheie Oriella cuseme]ie.

De cum ajunse \n camera ei, Grentha scoase dintr-un sertarm`g`ru[ul de por]elan de la Craig. Of, de ce nu aflase mai din timpdespre obiceiul acela? Acum degeaba \[i regreta nes`buin]a. Privipozi]ia \nclinat` a capului caraghios, privirea pozna[` din ochi [igura rânjind [treng`re[te. Aproape c`-i amintea de Craig, când voias-o tachineze.

Când Mervyn suger` c` o plimbare cu Falcone i-ar fi ajutat s` serelaxeze dup` zilele lungi de munc`, Grentha accept` cu pl`cere.Benno nu se mai temea atâta de ambarca]iuni [i de mare, dar totu[i\ncerc` s` se aga]e de Grentha \n timp ce nava pornea.

– S` mergem la Capri, bine? propuse Mervyn.– Perfect, accept` Grentha.Adusese de mâncare, ca s` g`teasc` o mas` simpl`, la bord.

MANDOLINELE DIN MONTORI 153

– Grentha, vreau s`-]i spun ceva, \ncepu Mervyn, când nava se\ndep`rt` de mal.

– Da...? \ntreb` ea prudent`.– Acum, când se anun]` nou` nun]i \n preajma noastr`, vreau

s` [tii cât de mult m-ai ajutat de când am \nceput s` lucr`m \mpre-un`. Sper c` [i ]ie ]i-a pl`cut.

– Sigur c` mi-a pl`cut!Mervyn privea spre orizont.– Mi-ai dat putere \n cele mai negre momente de disperare,

când \mi c`utam... fiul [i trecutul.Grentha se \ntreb` dac` nu cumva \ncerca s`-i spun` c` munca

se terminase [i nu mai avea nevoie de ajutorul ei.– Recunosc, au existat momente când mi-am f`cut anumite idei

\n leg`tur` cu tine, \ntrebându-m` dac` nu ne-am putea asocia...pentru totdeauna... dar cred c` tu nu gânde[ti la fel [i, sincer \]ispun, Grentha, nu sunt preg`tit pentru o nou` c`s`torie. S-ar puteaca, la un moment dat, s` g`sesc o femeie pe care s-o pot face fericit`– dar pân` atunci, vreau s` m` ocup numai de Benno.

Grentha \l privi cu recuno[tin]`. Sinceritatea [i cinstea luiMervyn f`ceau ca orice prietenie cu el s` merite.

– Poate c` [i tu m-ai ajutat, spuse ea. Lucrând cu tine, am reu[its` privesc lucrurile \n perspectiv`.

– Iar aceast` perspectiv` \l include acum [i pe Craig? \ntreb` elcu un zâmbet cald.

Grentha c`zuse \n propria-i capcan`.– S` zicem c`, pe moment, viitorul e cam neclar, temporiz` ea.

Acum m` duc jos, ca s` preg`tesc masa.Benno insist` s` coboare cu ea \n salon. Grentha aprinse cele

dou` ochiuri ale ma[inii de g`tit cu parafin`, punând o crati]` cusup` pe unul [i o tigaie pe cel`lalt. |n timp ce b`tea omleta,convers` cu b`iatul, mai mult \n italian`, cu expresii engleze[tiintercalate pe ici, pe colo.

154 JUDITH SMITH

Tocmai pusese \n tigaie feliile de vi]el cu ardei [i lua farfuriile depe un raft când, f`r` veste, nava se smuci at`t de tare \ncât Grenthafu aruncat` prin salon, vasele se \mpr`[tiar` peste tot, iar Bennoscoase un ]ip`t.

Când se ridic`, Grentha v`zu o p`l`laie de fl`c`ri ridicându-sedeasupra ma[inii de g`tit r`sturnate. |nainte de a se gândi cum s-osting`, observ` c` Benno disp`ruse.

Mervyn vâr\ capul pe u[`.– O, Doamne! exclam` el.– Unde-i Benno? strig` Grentha.– A ie[it de-aici ca din pu[c`...Mervyn \nghi]i \n sec.– ...Peste bord!– Vezi ce faci cu aia! se r`sti Grentha, ar`tând spre flac`r`.

Arunc-o \n ap`!Se repezi pe punte, uitându-se disperat` dup` Benno. Apoi \i

v`zu capul brunet ie[ind la suprafa]`. Aruncându-[i sandalele dinpicioare, s`ri peste parapet. Noroc c` marea era calm`.

– Benno, vin acum! strig` ea.Din câteva mi[c`ri, ajunse la el [i reu[i s`-l apuce de c`ma[`.

Porni \napoi, \notând mai greu, c`ci Benno se ]inea strâns de gâtulei.

Nava plutea \n deriv`, apropiindu-se periculos de mal.– Mervyn! r`cni Grentha|i r`spunse un glas \n italian`:– Eccoci! Eccoci! Aici suntem!|n apropiere se ivi o barc` având doi oameni la bord. Unul \l

scoase pe Benno din ap`, apoi o ajut` [i pe Grentha. Aceasta \i\ndrum` prin semne spre Falcone, fiind prea sufocat` ca s` vor-beasc`. |n acel moment, pe punte ap`ru Mervyn, care arunc` pestebord ma[ina de g`tit \nnegrit` [i fumegând`.

MANDOLINELE DIN MONTORI 155

– Fere[te malul! ]ip` Grentha la el.Mervyn alerg` la cârm`.Barcagiii \l urmatr` [i, peste câteva minute, Benno [i Grentha

ajunser` cu bine la bord. Le mul]umir` celor doi pentru ajutor, iarMervyn le oferi câteva mii de lire [i un pahar de coniac.

F`r` s` piard` vremea, Mervyn porni spre Positano [i, imediat ceacost`, lu` un taxi, pornind \n c`utarea unui medic.

– Nimic grav, declar` acesta, recomandând totu[i ca Benno [iGrentha s` fie du[i acas` [i s` stea dou`zeci [i patru de ore la pat.

La vil`, contesa lu` toate m`surile necesare, iar spre sear`Grentha f`cu un du[ cald, se \mbr`c` [i cobor\ pe teras`, unde-lg`si pe Mervyn, cu o expresie grav` [i sp`[it`.

– Era s` v` omor pe amândoi, spuse el.– Un accident, atâta tot, \l lini[ti Grentha.|n clipa aceea, din vil` se auzi un glas furios [i imediat ap`ru

Craig.– Unde-i \mpotmolitul `la?!Apoi \l v`zu pe Mervyn.– N-a fost de-ajuns c-ai dat cu nava peste-o stânc`, a mai trebuit

[i s`-i dai foc [i s`-]i pierzi pasagerii \n mare! Mai bine ia-]i o b`rcu]`de plastic [i joac`-te cu ea \n cada de la baie!

Mervyn ridic` din umeri, neputincios.– Am s`-mi prezint scuzele mai târziu, Craig.{i intr` \n cas`.Grentha \i zâmbi lui Craig, care o privea amenin]`tor.– N-am p`]it nimic. Nici Benno, atâta doar c`...– N-ai p`]it nimic! repet` indignat Craig. Era s` fac zece

infarcturi, pe drum pân-aici!– Cum ai aflat de accident?– Mi-a telefonat Oriella. Noroc c` eram acas`, am venit imediat.– |]i mul]umesc, Craig. Foarte frumos din partea ta.Craig o ridic` din [ezlong.

156 JUDITH SMITH

– Hai s` mergem undeva [i s` st`m de vorb`. Am impresia c`Oriella [i mama ei ne pot asculta [i nu vreau s` aud` când recunoscce prost sunt.

– Atunci, cine va auzi m`rturisirea asta surprinz`toare?Craig o conducea deja pe o c`rare \ntortocheat`, printre tufe

de oleandru. Se opri, o apuc` de umeri [i o \ntoarse cu fa]a spreel.

– Dac` nu [tii r`spunsul, \nseamn` c` e[ti o proast` [i mai maredecât mine!

Grentha ar fi trebuit s` fie lezat`, dar expresia din ochii lui odezarm` complet.

– M` \ntreb dac` nu cumva pot s`-l ghicesc, replic` ea.O zgâl]âi de umeri.– Ce s` m` fac eu cu tine, Grentha? Niciodat` nu-mi dai r`spun-

suri clare.– Dac` niciodat` nu-mi pui \ntreb`ri clare...– Ai dreptate. Mult timp mi-am f`cut iluzii c` voi avea curajul s`

plec [i s` te las \n pace, dar acum [tiu c` pierdusem \nc` de la\nceput. M-ai lovit drept unde m` doare, Grentha.

– Eu? Erai blindat \n armura ta [i toate \n]ep`turile mele nuaveau nici cel mai mic efect. Parc-ai fi fost un cuirasat!

– Las` c` mi-ai str`puns plato[ele trecând ca prin brânz`! Eramo cârp` \n mâinile tale.

|[i reluar` mersul, pân` ajunser` \ntr-un golfule] dominat de ostatuie gra]ioas` a lui Apollo.

– M-ai ajutat s`-mi g`sesc direc]ia, dar am \ncercat s` n-o iau\ntr-acolo. Am o via]` r`t`citoare, mergând \ncotro m` duce munca– pân` va sosi momentul s` m` a[ez [i eu la vreun birou, \n cine[tie ce muzeu.

Imaginea era ridicol`, dar Grentha nu-l \ntrerupse. Voia s` aud`tot ce avea de spus.

MANDOLINELE DIN MONTORI 157

– {i ce te-a f`cut s` te r`zgânde[ti? \ntreb` ea, v`zând c` nu maicontinua.

– Tu, r`spunse Craig. Crezi c-a[ putea s` plec, l`sându-te ladiscre]ia iresponsabilului `luia? N-a[ avea un moment delini[te!

– Mmm, murmur` Grentha. Se pare c` a trebuit s` sar \n mareca s` aud asta.

– A, nu. |n ziua aceea când ne-am dus la Paestum, am [tiutc`-mi d`duse[i peste cap toate planurile. F`r` tine, nu pot avea niciun viitor.

O cuprinse cu bra]ul, ridicându-i b`rbia cu mâna cealalt`.– Deci, acum vezi ce mi-ai f`cut, [opti el. Dac`-mi ceri s` plec,

am s` m` duc, dar te voi a[tepta \ntotdeauna.– |nc` mai crezi c` vei avea de a[teptat?– Iubito!Strâns` \n bra]ele lui, s`rutat` de buzele lui, pe gur`, pe obraji,

pe pleoape, Grentha sim]i c` p`mântul se \nmuia sub picioareleei.

– Mai ]ii minte c` mi-ai cump`rat un m`g`ru[ de por]elan?\ntreb` ea.

– Sigur c` da. Nici o fat` n-a mai primit a[a ceva de la mine.Grentha râse.– N-am [tiut ce \nsemna, pân` recent, când mi-a spus Oriella.

Pe-atunci, am fost atât de ofensat`, crezând c` asta era p`rerea tadepre mine...

– {i ce-ai f`cut? L-ai spart?Grentha chicoti.– Am fost tentat`, dar l-am ascuns \ntr-un loc unde nimeni s` nu

vad` ce credea un anumit b`rbat despre mine.– Iar acum [tii c` b`rbatul acela te iube[te?Cu un oftat exagerat, Grentha \ntreb`:

158 JUDITH SMITH

– {tii c` acum aud prima oar` asta de la tine?– Da, dar nu [i ultima!Craig \i desprindea deja p`rul strâns \ntr-un coc, l`sându-i

[uvi]ele lungi s` cad` \mprejurul umerilor. O \ntreb`, pe un tonaprig:

– {i de ce n-am face schimb? Un mic „te iubesc, Craig“, cred c`ar fi de ajuns.

– Primesc cu pl`cere provocarea! Te iubesc, Craig!De undeva, de pe mal poate, sau dintr-o gr`din` \nvecinat`, se

auzi un sunet de mandolin`. Dar acum nu mai avea nici un \n]elesascuns...

– Hai s` ne \ntoarcem [i s` bem pentru Montori [i mandolinelede-aici! propuse Grentha.

Craig zâmbi, dând din cap.– Pentru Montori!Dar cele care aveau s` r`mân` \ntip`rite pentru totdeauna \n

memoria Grenthei erau mandolinele. Ori de câte ori auzea sunetullor, urma s`-[i aduc` aminte de Montori, locul unde ea [i Craigfuseser` cât pe ce s` se piard`, dar \n cele din urm` descoperiser`c` drumurile lor erau sortite s` se uneasc` pentru totdeauna.

Sfâr[it

MANDOLINELE DIN MONTORI 159