TEOLOGIE

DOGMATIC

CURS 08

15.04.2013

eshatologia universala

Eshatologia universala inseamna a doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos, invierea de obste, transfigurarea lumii.

1. Inaintarea creatiei spre sfarsit

Din nefericire, eshatologia astazi, in cultura extraeclesiala dar si in spiritualitatea extraeclesiala este foarte gresit inteleasa. El este sinonim cu distrugerea. Apocalipsa este descoperirea evenimentelor care vor urma dupa a doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos. Cand vorbim despre sfarsitul lumii trebuie sa folosim expresia sfarsitul chipului actual al lumii (pr Dumitru Staniloae). Teologia ortodoxa nu poate accepta aceasta conceptie referitoare la distrugere. Dumnezeu nu poate sa distruga creatia pentru ca s-ar contrazice pe El Insusi. Ar recunoaste implicit ca cele pe care le-a facut sunt proaste. Eshatologia da sens existentei. Incepand din momentul creatiei, aceasta are un traseu care culmineaza in eshatologie, cand va fi acest moment al judecatii nimeni nu stie. Stim ca invariabil creatia inainteaza spre acest moment, noi suntem intr-o astfel de etapa. Momentul precis al chipului acestei lumi nu il stie nimeni. In confesiunile protestante intalnim frecvent ideea precizarii momentului in care va veni sfarsitul lumii. Caderea este iremediabila pentru ei, are efecte catastrofale, abisale pentru ei, omul nu poate face nimic pentru a se recupera. Sfarsitul lumii este o necesitate impusa de conditia pacatoasa a lumii. Motivatia este atat culturala cat si teologica. O lume rea nu poate avea alta finalitate decat distrugerea.

Sfarsitul chipului actual al lumii este echivalent si cu o evaluare. Subiectul evaluarii este omul. Evaluarea este necesara, doar omul este existenta responsabila pentru ca numai el a primit chipul lui Dumnezeu. Prin facere, Dumnezeu ne-a luat ca asociai i nu renuna la aceasta calitate chiar si atunci cand noi o refuzam. Cand o refuzam ne manifestam responsabilitate care face abstractie de Dumnezeu. Va trebui sa raspundem sau sa evaluam cat de mult am acceptat calitatea de asociati, cat am facut in aceasta calitate, cat am refuzat sa facem. Judecata se face in functie de contributia in implinirea planului lui Dumnezeu referitor la lume. Va fi evident faptul ca trecutul nu este o realitate moarta sau desueta pentru ca istoria intreaga va fi prezenta in fata tuturor. De aceea, judecata particulara este necesar sa fie urmata de judecata universala. Binele si raul facute de noi nu se termina in viata noastra ci se multiplica in progresie geometrica pana la sfarsitul chipului actual al lumii. Fericitul Augustin defineste timpul ca un prezent continuu. Istoria, destinata unui sfarsit si unei judecati este opera comuna a intregii omeniri in care fiecare ins isi are importanta lui. Istoria este alcatuita din faptele fiecarui ins, nu are o structura impersonala. Imaginea de trup extins al umanitatii este foarte plastica si foarte sugestiva. In acest trup comun, fiecare persoana este o celula cu rostul ei bine definit si bine determinat. Cand o parte din trupul comun sufera sufera si intregul.

2. Pareri despre starea lumii in momentul sfarsitului

Nimeni nu stie momentul sfarsitului. Este importam sa traim in istorie in conformitate cu voia lui Dumnezeu. Crestinul autentic sprijina progresul autentic, deci teologia nu poate fi separata de progresul autentic. Teologia este conditia progresului autentic. Omul este o faptura dinamica creata spre asemanarea lui Dumnezeu. Dinamismul interior inseamna progres. Progresul nu trebuie sa fie prezent doar pe linie duhovniceasca. Ne referim la progres in sens general. Teologia nu sustine numai progresul duhovnicesc ci progresul in general. Sensul expresiei a stapani lumea este de a-i descoperi, evidentia si cultiva rationalitatea lucrurilor pe care o face stiinta. Orice forma de progres trebuie sa aiba la baza rationalitatea interna a creatiei pe care nu o da creatia, ci o da Dumnezeu. Cand acest progres este fundamentat pe logica interna a creatiei, ea nu poate face rau nimanui. Teologia sustine progresul si il cultiva. Progresul trebuie sa fie real, nu un fals progres. Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca in contextul sfarsitului chipului actual lumea isi va fi atins finalitatea. Florenski considera ca sfarsitul este cerut de neputinta ulterioara a progresului, de vreme ce Duhul va aparea deplin dupa sfarsitul creatiei in forma actuala. Altii sustin ca lumea va deveni atat de rea incat nu mai are nici un rost sa existe. Teologia ortodoxa spune ca numai Dumnezeu constata cand lumea e coapta pentru sfarsit si poate hotari daca am inaintat spre tinta stabilita de el sau nu. Libertatea noastra se poate manifesta ambivalent. Libertatea ma determina sa accept calitatea de colaborator al lui si tot ea ma poate determina sa refuz aceasta libertate. Sfarsitul chipului actual al lumii este cerut de coacerea ei.

3. Semnele sfarsitului lumii si motivul ei nevazut

Despre semne vorbeste Mantuitorul Iisus Hristos Insusi. Unele semne sunt prea generale (razboaie, vesti de razboaie, foamete, evenimente naturale negative), convertirea iudeilor nu se stie in ce sens trebuie inteleasa, iar unele din asa-zisele semne pot fi socotite ca prezente inainte de a se produce si contestate cand se vor fi produs. Istoria nu va ajunge la sfarsit prin ea insasi ci prin voia lui Dumnezeu atunci cand continuarea ei nu ar mai avea sens. Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca Hristos se zideste si nu va inceta sa se zideasca pana cand va ajunge la masura de crestere a trupului sau pana cand nu va mai lipsi ceva. Se va sfarsi deci atunci cand nu va mai fi posibila o dezvoltare a spiritualitatii concentrate in Hristos. In umanitatea MIH, chipul a ajuns la asemanare. Cand umanitatea ajunge la asemanare, atunci dezvoltarea nu mai are logica pentru ca umanitatea si-a implinit masura ei ontologica, nu mai este un pas dincolo de indumnezeire. Unii vorbesc de o anumita epuizare a istoriei, legea entropiei. Epuizarea istoriei nu va fi nici accidentala, nici silita de providenta ci se va datora unei misterioase convergente a providentei cu libertatea umana. Prin imbinarea acestei cauzalitati se infirma faptul ca epuizarea istorica exprima un esec al lui Dumnezeu. Este imposibil pentru ca omenirea este destinata invierii iar istoria este doar o etapa in acest proces. Dupa istorie urmeaza vesnicia.

4. A doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos cauza prefacerii lumii si a invierii mortilor

Aceste 2 consecinte a celei de-a doua veniri (prefacerea lumii si invierea mortilor) se vor petrece simultan. In II Petru 2, 10 se spune ca stihiile lumii vor arde. Lumea noua este anticipata de descompunerea lumii actuale asa cum si omul trebuie sa moara pentru a invia. Prefacerea isi are cauza in apropierea lui Dumnezeu de lume. Cade chipul invartosat al existentei si este innoit adaptandu-l trupului sau inviat si trupurilor noi (induhovnicite) ale oamenilor. Din aceasta perspectiva, a doua venire va fi o Cincizecime universala pentru ca prefacerea chipului actual al lumii va fi provocata de prezenta Duhului care este in Hristos si care se extinde in mod deplin asupra lumii. Lumea va fi un Tabor generalizat.

Sfantul Grigorie Palama spune ca fara a disparea material lumea va fi atat de scaldata in spiritualitate incat spiritul nu va mai fi vazut prin materie ci materia prin spirit. Aceasta a aratat-o intrarea prin usile incuiate. Si in forma actuala, materia trupurilor noastre este lumina, concentrare de energie. Lumina materiala a trupurilor noastre va fi coplesita de lumina necreata divina. Lumina materiala a trupului meu Il arata de fapt pe Dumnezeu. Ratiunile divine plasticizate sunt cauzate de cele necreate.

Lumea noua si trupul nostru inviat ating un grad maxim de imaterialitate si de spiritualitate prin indumnezeirea dupa har pastrand totusi materialitate si sensibilitatea dupa natura. Materia transfigurata sau in stare de inviere ramane tot materie. Dovada suprema o constituie trupul inviat si inaltat la cer a MIH.

5. Caracterul pnevmatizat al lumii si transparenta lui Hristos prin toate

6. Natura trupurilor inviate

Fata de cei ce spuneau ca oamenii vor fi ca ingerii si nu vor mai primi trupurile, Metodiu de Olimp spune ca Dumnezeu a avut un scop cand a creat pe oameni ca oameni si pe ingeri ca ingeri. Ar fi injurios sa cugetam ca pe urma s-a razgandit pentru ca a constatat ca a gresit. Fiecare segment al existentei isi va tine in veci locul lui, adica nu-si va pierde identitatea in nici un context si nici in eshatologie. Trupul inviat al omului va fi pnevmatizat si transparent.

E greu de determinat natura trupurilor inviate. Apostolul Pavel da 6 determinari ale trupurilor inviate opuse altor 6 actuale (trupurile sunt slabe, materiale, muritoare, pamantesti, naturale psihice, acoperite de necinste). La inviere, trupurile vor fi pline de putere, duhovnicesti, nestricacioase, nemuritoare, ceresti (I Corinteni 15, 42-52). Notiunea de trup duhovnicesc (ingeresc) nu trebuie inteleasa in sensul unui trup care nu mai are decat forma nu si substanta acesteia.

7. Misterul materiei induhovnicite

Misterul trupului inviat si al universului restaurat este misterul materiei induhovnicite. Prin Duhul Sfant se transfigureaza trupul uman al Mantuitorului pe Tabor, anticipand starea lui de dupa inviere si de la a doua venire. Prin Duhul Sfant extins in trupurile inviate, acestea vor fi si ele dupa chipul trupului uman fara a se confunda nici cu el, nici intre ele. Dumnezeu nu va schimba identiatea sexuala a barbatului si a femeii desi sexualitatea nu va mai avea logica la inviere.

8. Trupurile inviate ale pacatosilor

Trupurile inviate ale pacatosilor vor fi incoruptibile dar capabile sa simta chinurile. Ele vor avea si ele o spiritualitate intunecata, o foarte accentuata expresivitate a rautatii si tristetii din sufletele lor insingurate si chinuite de demoni. De ce trupurile pacatosilor inviaza fara a se punea impartasi de slava trupului inviat al Mantuitorului Iisus Hristos ? (examen) Explicatia pe care o da parintele DS este ca toti vom invia datorita unitatii naturii umane cu natura umana a Mantuitorului Iisus Hristos. Rascumpararea este vindecarea naturii umane asumate de Mantuitorul Iisus Hristos. Dovada vindecarii totale si iremediabile este inaltarea la cer a Mantuitorului Iisus Hristos. Nu toti vor invia spre fericire pentru ca fericirea este o problema de decizie personala. Hristos nu are in sine toate persoanele umane ci toata natura umana. Daca ar fi avut in sine toate persoanele umane toate ar fi inviat spre fericire. Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca ratiunea invierii trece asupra tuturor pentru invierea Mantuitorului Iisus Hristos care ridica cu sine toata firea omului, dar nu va folosi cu nimic pe cei iubitori de pacat, caci ei vor fi dusi la iad, primind invierea numai pentru a fi pedepsiti.

9. Judecata universala

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca nu vom cunoaste numai pe cunoscuti acolo ci vom privi si pe cei care nu au ajuns niciodata la vederea noastra. Pr. DS vorbeste de o dezbracare, de o descoperire generala a tuturor in fata tuturor. Nu vor mai fi taine, oamenii se vor privi fata catre fata si vor citi unii in ochii celorlalti reprosurile si durerea revederii dar si fericirea pe care o provoaca revederea. La aceasta judecata va participa chiar si creatia. Si creatia isi va intoarce fata de la cei care i-au facut rau. Aceasta intoarcere a fetei creatiei este exprimata prin expresia intunericul cel mai din afara. Chiar si pentru ingeri va insemna o descoperire a planului lui Dumnezeu cu privire la lume. Ingerii nu sunt atotstiutori, creatia are si pentru ei taine, si pentru ei se vor descoperi toate rationalitatile si intentionalitatile si finalitatile pe care Dumnezeu le pune in structura generala si in structura particulara, este o dezvelire generala a tuturor in fata tuturor. Cum este redat momentul judecatii universale in cult ? (examen) Cuvantul infricosator exprima constiinta noastra vinovata.Vom sta goi in fata nemitarnicului judecator pentru ca nu mai exista nici o taina. Rationalitatea generala a existentei si rationalitatile secventiale vor fi evidente. Adevarul va vorbi din faptele noastre, nici prietenii, nici cunostintele, nici elocintele avocatilor nu vor mai putea aduce argumente. Cartile se vor deschide si faptele se vor vadi. Atostiinta divina inregistreaza si sanctioneaza totul.

Numim aceasta judecata infricosatoare pentru ca aceasta sentinta nu se mai poate face apel.

10. Viata de veci

In viata de veci vom experimenta fizic epectazele Sfantului Grigorie de Nyssa, din urcusuri in alte urcusuri care nu vor avea sfarsit. Daca urci din slava in slava si nu ajungi la capat nu poate aparea sentimentul disperarii (revoltei) ? Nici plictiseala, nici revolta nu sunt posibile pentru ca urcusul este provocat de iubire, iar iubirea nu plictiseste niciodata, din ce iubesti simti nevoia sa iubesti mai mult. Ziua a 8-a, foarte frecvent folosita in spiritualitatea ortodoxa defineste participarea la eternitatea lui Dumnezeu. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca in viata de veci nu va mai fi nici un interval (diastaza) intre faptura si creator. Daca faptura se misca la infinit in Dumnezeu, aceasta miscare este stabila, fiind o experienta a infinitatii care intretine vointa de o si mai deplina prindere a lui Dumnezeu. Tot Sfantul Maxim spune ca firea este supusa miscarii transformatoare atata vreme cat traieste in timp dar ajunsa in Dumnezeu va avea o stabilitate mereu in miscare si o identica miscare stabila savarsita etern in jurul aceluiasi unu si singurul. In teologie, incepand cu Origen, atunci cand se vorbeste de viata de veci, s-a vorbit si de apocatastaza. Apocatastaza este refuzata de Biserica pentru ca Dumnezeu respecta libertatea omului. Eternitatea iadului nu este voita, iadul si eternitatea lui sunt optiuni personale pe care le respecta Dumnezeu.

34