CULTURA OPORULUI Prim-redactor: CONST. CEHAN-RACOVIŢA , IREDACŢIA: Str. Nicolae lorga 6 1 еЧшшШ І І п ѵ м І п л д е а Ы U „ „ 1 I B 4 ШШѢ&а& I AlMtlJNlSTß.: Str. Шсоіае lorga 6 I

TELEFON No. 10/70 | ^ " l j , U U m l U e C a , » J L U g U S I 1 » S S b | TELEFON No. 1в/7§ | ANUL VL No. 166

TELEFON No. 10/70 | Apare în fiecare Duminecă

Să dăm uşurare ce lor suferinzi! — C h e m a r e a A.. 8 . R . P r i n c i p e s e i I l e a n a a R o m â n i e i , c ă t r e t o a t e s u f l e t e l e m i l o a s e —

Mi-e sufletul plin de bucurie că la apelulmeu, mi-s'a răspuns din toată inima de cei cărora până acum m'am adresat şi le mulţumesc cu recuno­ştinţă.

Nu m'am îndoit niciodată că ro­mânul are un suflet milos şi că ştie ta vreme de nevoie să ajute pe a-Proapele lui.

Ajutaţi-mă însă şi mai departe 8ă-mi îndeplinesc dorinţa, căci deşi a m adunat în ziua de Vineri, 18 Iu­

nie, suma de un milion lei, şi Sâm­bătă, 19 Iunie, cinci sute de mii lei, totuş îmi trebuie încă ajutorul vo­stru.

Ajutaţi-mă să dăm uşurare celor bolnavi din spitalul militar, prin construirea unui pavilion, unde să-şi poată găsi vindecarea.

Ascultaţi glasul meu, prin care vorbesc miile de suferinzi.

Ei ne vor binecuvânta pe toţi. ileana

Principesă a României — Sumele ce se vor dona, se vor trimite pe numele meii, la palatul Cotroceni.

SCRISORI DIN LONDRA L o c u r i l e de s e a m ă a l e L o n d r e i .

P r i n W e s t m i n s t e r A b b e y . D-lui Prof. V. Pârvan în semn de admiraţie şi afeoţie.

I. Ca să înţelegi şi simţi ce este

Westminster Abbey, trebue să cer­cetezi bătrânul lăcaş de închinăciu­ne de numeroase ori.

Prima întipărire: o biserică de o neobişnuită mărime în ascuţitul stil gotic, aproape prea încărcată de monumente funerare ce-i căptuşesc pereţii, şi lespezi de morminte pre­sărate pe jos; un grandios osuariu ce te apasă la gândul veacurilor în­mormântate acolo.

Dar dacă citeşti istoria acestui unic lăcaş al Domnului şi revezi lo­cul din timp în timp; dacă te laşi pătruns de şoaptele din umbra col­ţurilor ce-au păstrat aerul vremuri­lor cronicăreşti, ce-şi amintesc că pasul tău calcă deasupra cenuşii vreunui ales, dacă îngădui închipui-rei să-ţi reconstruească timpurile ri­guroase ce-au înfiripat secol de se­col această clădire de închinăciune pe malul pe care Tamisa îl inu ridea­ză cu reci ceţuri nordice, atunci înţelegi rostul simbolic al lui West­minster Abbey.

să nu amintim svonul legendelor as­cultate cu atâta drag aicea, în ţara tradiţiilor — că această piatră a fost „perina" pe care a odihnit ca­pul lui Iacob când a visat scara pe care îngerii suiau spre înaltul ceru­lui . . .

„The Stone of Scone", adusă din Scoţia la 1297 a fost pusă sub Scau­nul încoronării pentru ca „Regii Angliei să fie unşi pe piatra pe care se încununau pe vremuri Domnii Scoţiei".

Nu departe de Scaun e mormân­tul lui Eduard I cu inscripţia pe ca­re şi-a dorit-o: „Malleus Scotorum" (Ciocanul scoţienilor).

O! sunt multe morminte regale sub bolţile ascuţite şi întunecoase ale lui Westminster Abbey.

Iată Elisabeta întinsă pe sarcofa­gul ei: un aer de linişte se amestecă cu şiretenie pe faţa ei. Şi cum pri­vesc chipul ce zace aici de mai bine de trei sute de ani, în umbra fune­rară a locului, figura culcată ţeapăn pare că se ridică şi preface în fe-meea tânără, gătită cu roata de

f Simioii T. Kir i l eanu

Vestitul teatru aniic din Pompei. In

Tradiţia glăsueşte de un templu al lui Apollo prin meleagul acesta foarte mlăştinos pe vremea Roma­nilor, prin locul unde azi orga uria­şă întovărăşită de sute de voci en­gleze umple bolţile răsunătoare de imnuri protestante.

Alte svonuri de mai bine de o mie de ani vorbesc de o biserică ridicată între anii 605 şi 610 delà Cristos.

Cine ar putea spune cât adevăr şi cât neadevăr stă în spusa de mult rostită şi stinsă a veacurilor.

Dar ceeace se ştie e, că în 1050, Eduard „Confesorul" a pornit ridi­carea unei măreţe biserici „în for­mă de cruce" şi că această clădire a fost adăogită şi împodobită de ur­maşii întemeietorului.

Ştim că începând cu Wilhelm Cuceritorul (Insulei), — cel prin fapta răsboinică a căruia atâta sân­ge francez avea să intre în trupul naţiei şi graiului englez — începând cu el toţi regii Angliei — cu excep­ţia lui Eduard V. — s'au încoronat aicea.

Printre multele sarcofoge în care zace pulberea celor înfăţişaţi cul­caţi deasupra lor — în straie regale, c a perina de metal sau piatră sub cap — ochiul întâlneşte Scaunul în­coronării:

Un scaun simplu cu răzimătoarea sfârşind triunghiu. Alături spada şi scutul de lemn al lui Eduard III.

Piatra de desubtul lui e „Piatra Destinului"; pe ea se încununau

r e g i i celtici ai Scoţiei în timpuri vechi.

, Tradiţia spune — şi s'ar putea

fund se vede Vezuvul fumegând.

horbote a timpului în jurul gâtului, roata pe care o vedem pe pânzele maeştrilor Ţărilor de jos.

Şi mi-o închipuesc aşa cum a în­făţişat-o un artist în grupul expus la „Galeria Täte":

Elisabeta jucând „şah" cu vrăşma­şul ei spaniol, cu Filip II. Tabla de şah e dreptunghiulară şi înfăţişea­ză oglinda de apă a mărilor. In lo­cul obişnuitelor figuri — fugari, cai, turnuri ş. altele — cei doi regali ju­cători pun pe tablă corăbioare. Filip,, concentrat şi sever, cu un aer de Iesuit subtil şi fanatic, faţa pre­lungă şi fin intelectuală, barba as­cuţită mefistofelică. El a pus pe tablă o nouă corăbioară şi aşteaptă ca regina să răspundă printr'o „miş­care". Ea ţine două corăbioare în mână şi ascunde altele alături de tablă.

Fiecare pândeşte jocul şi gândul ascuns al celuilalt. Fiecare se stră-dueşte să ascundă partenerului nu­mărul vaselor cu cari ei luptă în acest joc de şah, care, în secolul XVI a fost, aşa de real şi tragic, lupta navală a Angliei Elisabetane împotriva marei „Armada Invenci-ble" lui Filip al Doilea. Şi în ace­laşi timp lupta protestantismului cu Spania inquisiţional Catolică.

Femeia ce odihneşte de mai bine de 300 ani în Westminister Abbey, ea a câştigat jocul:

„La Armada Invencible" a fost învinsă şi odată cu acea înfrângere stăpânirea mărilor trece tot mai mult în puterea Angliei.

I. Olimpiu Stefanovici-Svensk

După pierderea dureroasă a va­lorosului folklorist român, institu­torul Şt. St. Tuţescu, întâmplată la 0 Martie 1926, ne soseşte o altă şti­re tot atât de jalnică, că Simion T. Kirileanu, unul din harnicii cule­gători a comorilor sufleteşti ale po- :

porului, ne-a lăsat, mai adăogând la ranele durerilor noastre nevindeca­te delà perderea lui Tuţescu, stră-mutându-se în înălţimile azurului, la ceilalţi prieteni dragi: Tudor Pamfile, Mihaiu Lupescu, C. Rădu-lescu-Codin şi Şt. St. Tuţescu . . .

Născut în Holda, com. Broşteni jud. Suceava, fu elevul regr. M. Lu­pescu, în apropierea căruia i s'a deşteptat dragostea de culegerile şi scrierile poporale.

A dat la iveală culegeri folklo-ristice în revistele: Gazeta Săteanu­lui, Şezătoarea, Albina, Ion Crean­gă, Floarea Darurilor, Răvaşul Po­porului şi Vestitorul.

A tipărit: Ştefan cel Mare şi Sfânt (cântece şi istorisiri populare) Foc­şani 1904; Poveşti morale, Fălti­ceni 1919. Cântece voiniceşti şi o-stăşeşti (în tovărăşie cu alţii) şi Fră-mântături de limbă (Păcălituri) tot în tovărăşie; Cuza Vodă (poezii şi istorisiri populare) în tovărăşie.

A alcătuit antologii şi cristomaţii pentru tineretul nostru.

Are în manuscrise: Poveşti cu pilde şi poveţe; Poezii

populare într'ales; Poveşti basara-bene, ce s'au tipărit; Adâncurile po­

porului (cuget!... scoase din întrea­ga poezie populară); Proverbe agri­cole ş. a. A scris pentru popor: Ca­lendarul sătenilor peste 14 ani. A dat la iveală: Regele Carol I (cân­tece şi istorisiri din popor); Pilde şi Poveţe (schiţe din popor); Cântece populare potrivnice beţiei; Badea Cârţan (povestiri) ş. a. Ca ostaş a luat parte la campaniile 1913 şi 1916—1918; a fost rănit la cotul manei drepte. Ajunse la rangul,de căpitan.*)

Se strâng rând pe rând iubitorii literaturii poporane. Şi noi, mai ră mânem în urma lor, cu un duios sus­pin pe buze, cu ochii aţintiţi la cer spre golul în care s'au ridicat gin­gaşele suflete ale lor . . . Şi ne gân­dim . . . că şi noi vom merge.

„N'o să treacă multă vreme" . . . dar mai avem de purtat, câte clipe ne-o fi dat, povara acestei glii.

Dunga de lumină şi calea ce-:iu brăzdat-o scumpii noştri răpausaţi însă, avem s'o urmăm, dacă nu eu r.tâta râvnă şi ideal ca dânşii, ba­rem cu acele forţe ce ne permit su­fletele noastre.

Lacrima ce-o vărsăm fiecare, ia care ne-a fost drag Simion Teodo-rescu- Kirileanu, dorim a-i fi o uşu­rare dincolo de pragul vieţii, iar trupului rămas noi îi scriem:

Sit tibi terra levis. Simeon Rusu-Câmp.

* Biografia din „Folklorista noştrir' de Şt. St. Tuţescu 1923.

Delà băile Covasna la cheresteaua Comando In primăvara blajină, apare baia

Covasna aşezată într'un buchet de arbori înfloriţi, tăiată de râul ce se leagănă pe prundişul întins, între şiraguri de sălcii împletite.

Căsuţele curăţele cu boschetele de liliac, în preajma zaplazului, fac cheu pe latura rîului, ce murmură ici şi colo cu micile sale cascade.

Tot pământul este îmbibat de mi­neralii, de ape gazoase şi acid car­bonic, ce emană necaptat prin piv-niţi şi curţi. Câte-un stabiliment pri­mitiv îngăduie celor suferinzi, bai uscate de acid carbonic.

In bazinele reci feruginoase să vede clocoteala acestui accid. Mai multe fântâni de o gustoasă şi plă­cută apă minerală, ne îndeamnă la răcoreală, fiind totodată folositoare sănătăţii.

Pe o suprafaţă întinsă despărţită de populaţia maghiară se anină cul­cat în brădet, satul Voineşti, unde românii s'au strâns în trecut, sub scutul bisericei lor, iar astăzi presă­rat de vile frumoase, care adăpo­steşte distinşii oaspeţi de vară, în­floreşte în vremuri de oblăduire ro­mânească.

Apropierea munţilor, cu pădurile la Fecioreşti, au dat prilej exploa­tării şi industriei lemnului. Chere­steaua grandioasă „Comando", aşe­zată pe culmea muntelui la 1020 m. deasupra mărei, este interesantă de văzut.

Excursiunea delà Covasna se fa­ce cu trenul pe o cale îngustă, ce pleacă din gara Covasna.

După o jumătate oră, ne găsim în faţa unei stăvili; muntele cu pan­ta repede stă în calea noastră şi pe care îl urcăm cu funicularul, ce funcţionează neîncetat înălţând şi coborând platformele, care debarcă enormele exploatări de păduri pen­tru transport.

Ajungem sus pe o pajişte cu o gară mică, delà care pornim iarăşi cu trenul pe cale îngustă, de-alun-gul muntelui, pe coastă cotită şi on­dulată, de unde se deschid orizon­turi încântătoare, cu privelişti de­părtate.

De laturea muntelui, trecem prin păduri de brad, ca şi prin lumini­şuri de povârnişe presărate cu ar­bori trunchiaţi ce ne dă impresia de cimitirele pădurei.

Trenul şerpueşte mereu şi ajun­gem cu încetul pe un şes întins, pe care păşunesc turme de oi, păzite de ciobanii lor.

f Episcopul Teofil Hihaile$cu

Un rîuleţ limpede trece pe acea­sta pajişte înălţată şi se grăbeşte mereu cu undele sale, pe cari se bat păstrăvii, să coboare de vale pe do­sul muntelui spre vechiul Regat.

Suntem aproape de frontierele vechi, de-o parte abia de 17 km. sunt Nehoiaşii, de altă parte se tre­ce spre Patua, colo Penteleul, ve­chiul străjuitor se scaldă in soarele României mari.

Intrăm în marea colonie ce în-cunjură cheresteaua. Grupuri de vi­le construite în lemn, împrejmuite de grădinuţe, adăpostesc peste 2000 de locuitori.

D-nii directori, între care unul are funcţiunea de primar al acestei co­lonii bine organizate, şi cari veghea­ză de zeci de ani asupra acestei in­dustrii, ne primesc cu o deosebită afabilitate, oferindu-ne o fragedă gustare în cantina locală.

Vedem casele direcţiunii genera­le, casa medicului, casele funcţio­narilor şi ale lucrătorilor, precum şi Casinoul din Comando, ce este în construcţie şi aproape terminat.

In chintesenţa serului de minte cu decorul muntelui ce face cerc în bătaia soarelui, luăm drumul spre cherestea.

Intrăm în largul spaţiu, unde mu­gesc şi ne asurzesc, cele patruspre­zece ferestraie de toate mărimile, care fără nici un răgaz, ziua şi noa­ptea, taie şi mărunţesc cu motoare electrice butucii arborilor în scân­duri de tot felul şi de tot soiul, pâ­nă şi pentru chibrite. Exportul se face în toate părţile lumii; ni-se arată comande pentru Anglia, Alge­ria, Egipet şi altele.

O altă parte a fabricei este meni­tă a transforma tărîţa lemnului în brichete compacte, ce se folosesc pentru încălzitul locomotivelor.

Admirând munca titanică ce o să­vârşeşte omul în luptă cu pădurea, care adeseori ştie să se răzbune, prăvălind copacul vânjos asupra în­drăzneţului vrăjmaş, ne întoarcem pe aleea pacinică, cu cele mai plăcu­te impresii, luând drumul înapoi, ce ne coboară de vale.

Maria Baiulescu

Pe pagina celor dispăruţi dintre noi, iată că trecem astăzi numele unui vrednic ierarh al bisericei noa­stre, acel al arhiereului Teofil Mi-liăilescu Râmniceanu, fost episcop-canonic de Argeş.

Dispărutul ierarh a fost fiu de preot din Dorohoi şi după studiile teologice a intrat în monahism, ur­când cu vrednicie treptele ierarhice. In anul 1912 a fost ales arhiereu vi­car al Metropoliei din Bucureşti sub Mitrop. Roman Arămescu, pe care 1-a ajutat foarte mult în conducerea arhiepiscopiei Ungro - Vlahiei. In 1918 a fost ales episcop de Argeş de către Marele Colegiu electoral întrunit la Iaşi. După plecarea nem­ţilor din teritoriul ocupat, guvernul liberal anulând toate lucrările Par­lamentului marghilomanist (conser­vator), cei doi episcopi aleşi — An­tim Petrescu la Râmnicul-Vâlcii şi Teofil la Argeş—au fost desărcinaţi din episcopatele lor. A fost o măsu­ră absurdă, întrucât alegerea ace­stor episcopi nu fusese făcută nu­mai de Parlamentul guvernului con­servator ci şi de sf. Sinod şi Consi-storiul superior bisericesc. Ori lucră­rile acestor corporaţii bisericeşti nu puteau fi anulate de o dispoziţie lai­că unui guvern, oricare ar fi fost el. Totuş, lucrurile s'au petrecut astfel, şi atunci episcopul Teofil rămâne numai ca membru al sf. Sinod pur­tând titlul de Râmniceanul, adică ca vicar al episcopiei Buzăului; iar episcopul Anthim moare în 1919, răpus de o boală dureroasă (can­cer stomahal) la care se adăugase şi abdicarea sa forţată 'delà scaunul episcopal al Vâlcii. Murind în 1921 episcopul Buzăului, Dionisie Climes-cu, văduvită eparhie este condusă de vicarul său, arh. Teofil, timp de şase luni.

Felul cum a condus treburile eparhiei şi cum s'a comportat în

sericeşti. A candidat şi la alegerea pentru Huşi, dar n'a izbutit.

Intre timp a mai îndeplinit func­ţia de vicar al Mitrop. Ungro-Vla­hiei, în timp сѳ titularul — arh. Platon Ciosu — gira eparhiei Du­nării de jos, şi a candidat şi la ale­gerile la această episcopie dar n'a reuşit.

In urmă s'a liniştit şi trăia retras în Bucureşti în casele din curtea lui Antim, ocupându-se cu studiul şi conducând Institutul Biblic a l sf. Sinod.

Pe tărâmul literar teologic, epis­copul Teofil s'a distins foarte mult. A scris lucrări cu caracter polemic, răsturnând în chip măestrit abera­ţiile ateismului, raţionalismului, li-ber-cugetătorilor preconizaţi de grupul vestit din Iaşi (Tiron, Bujor etc.). In organul sf. Sinod, rev. Bis. ort. rom. cele mai frumoase pagini erau ale P. Sf. Teofil, fiind gustate cu plăcere de cetitori.

Ca om era o fire blândă, împăci­uitoare, cu mult tact şi prudenţă, harnic, conştiincios, smerit, aşa cum îi şade mai bine unui călugăr şi mai ales unui Vlădică. Cu toate aceste nobile şi preţioase calităţi n'a avut parte de o viaţă tihnită ci a fost zbuciumat încât în ultimul timp era îmbătrânit şi slăbit foarte tare. Ve­deam cum puterile îl slăbesc pe zi ce trecea şi mai dăunăzi a fost inter­nat la spitalul Colentina în urma unui acces de arteroscleroză.

Ca să se mai vindece n'a fost cu putinţă, şi-a închis ochii. A fost dus la mănăstirea Cernica unde a fost îngropat în cimitirul în care odih­nesc şi alţi vlădici de samă ca şi el.

Plângem moartea, înainte de vre­me a acestui ierarh în care ne puse­sem multe speranţe într'o vreme când socoteam că răsărise soarele şi pentru el şi anume când fusese ales episcop la Argeş.

Coloséul delà Borna (Italia)

toate împrejurările,- a făcut ca să uimească pe toată lumea, care zi­cea, în capul eparhiei Buzăului a venit un „sfânt".

Făgăduinţele de a fi ales episcop titular au fost numeroase, dar delà a făgădui şi până a îndeplini, trece de mai multe ori timp în care se fac fel de fel de încurcături şi combina­ţii meschine de natură politică. Re­zultatul a fost, că nu ;a fost ales. Pentruce, nu mai discutăm. Demi­sionând în 1924 episcopul Nicodem al Huşilor, a fost trimis ca locţiitor tot arh. Teofil, care şi aici, vreme de 3. luni, n'a manifestat ca un om bun şi cu pricepere în treburile bi-

Par'că-1 văd: zvelt, răzimat cu mamele pe toiagul său, cum discuta voios, pe strada Ştefan cel mare din Iaşi cu un domn, în urma alegerii sale.

M'am dus şi i-am sărutat mâna şi l'am hiritisit, fără să ştie cine sunt nici până în ziua de azi, când îi scriu aceste rânduri în amintirea sa.

Dumnezeu să-1 primească în cea­ta elevilor săi şi să-i facă parte de un locaş de odihnă mai bun decât acel pe care l'a avut aici pe pământ.

Fie-i amintirea în veci neuitată printre noi!

Preotul Corneliu M. Grumăzescu

CÂNTEC Floare albă, tristă floare, Abătută stai în soare, Jocul razelor te doare; Sub căldura lui de foc îţi plângi vitregu-ţi noroc. Prea târziu am prins de veste Că tu suferi, prea târziu,... Că te doare amintirea Doinelor de Olt şi Jiu. Te-am ales Şi te-am cules Din muscele olteneşti: Te-am purtat de-autunci prin lume, Năzuind să-ţi dau alt nume, Nume scump şi nume ra r ; Dar tu floare greu tânjeşti, Rareori de mai zâmbeşti,... Trist zâmbeşti. Te-ai închis în tine. floare, Te-ai închis în tine, Când în slăvi i-atâta soare,

Feerie prin ponoare. Toate de viaţă plinei Dă-mi o lacrimă şi mie Să-ţi mai uşurezi din p lâns ; Unduire argintie In potirul tău s'a s t râns : Şi te-apasă... şi ţi-i greu, Spre pământ tu câţi mereu 1 Dă-mi din plânsul tău şi mie, Cine ştie,... într 'o noapte de Brumar, Noapte-adâneă şi pustie, Ingâna-voi trist şi rar Cântec nou, neauzit, Din norocul tău urzi t : Alţii ou mai mult noroc L-or purta din Ioc in loc... Şi din cântecul tău trist Alte cânturi s'or urzi, Când tu floare n'ai mai fi, Floare albă, tristă floare, j Bobei

ч

Pagina a „ C U L T U R A P O P O R U L U I ' No. 166 -

PREOCUPĂRI ŞCOL.AKE E r a m pregătiţ i pentru a primi nona lege a învăţămân­t u l u i pvimar-normal? — Scoale le cu populaţie e lero-

glotă se pot ţ ine de programul şcolar? Admite că la o şcoală cu 4 posturi Imediat după război, într'un

avânt caracteristic unor vremi ce se numesc „noui", s'a început o în­treagă campanie de refacere şco­lară. Clădiri noui de şcoală, înze­strarea acestora în limitele posi­bilităţii cu material didactic, refa­cerea celor distruse de urgia răz­boiului, etc.

iSate cu 50—60 familii şi-au ridi­cat scoale de ţi-e mai mare dragul. Şi contribuţia a fost după spinarea ţăranului. Dar nu e deajuns numai şcoală, mai trebue învăţător.

Chestiunea recrutării învăţători­lor după război a fost chestiunea grea şi a trebuit mult tact, pentru ca şcoala să-şi merite cel puţin nu­mele. Chestiunea suplinitorilor şi a suplini toarelor, este în memoria noastră încă. Dar această campanie de refacere şcolară, se conducea după vechea lege şcolară, ţinân-du-se în seamă numai cerinţele ei. De exemplu: O şcoală nouă ridicată, era făcută numai cu 4 săli, pentru că se ştia că 4 clase vor să înveţe copiii.

Ori, ce se întâmplă? Abia liniştiţi după campania aceasta de refacere, vine legea nouă a şcoalelor cu ime­diata ei aplicare.

Deci în plus, curs complimentar: cl. V-a, Vl-a şi a Vll-a.

Bine, nimic de zis! Foarte bine. Se va învăţa carte mai multă! Asta înseamnă progres. Dar de unde săli de clase? Cele mai multe şcoli au două saloane de Clasă. Cum va pro­ceda acel învăţător ca să înpace şi varza şi capra? Cursul elementar (cele 4 prime clase) nu poate fi ne­glijat, el fiind baza; dar trebue res­pectată şi legea care spune că pe 1

ziua de 1 Noembrie 1925 iau fiinţă şi clasele complimentare.

Ce te faci tu, învăţător, ca să eşi bine? Vei face cursul pe jumătăţi de zi, dar şi aci cazi în capcană cu noua programă analitică, care dă de fiecare clasă 24 ore săptămânal şi tot atâta materie, care dacă nu va fi făcută, îţi vei primi pedeapsa reg­lementară.

Dar tu diriginte, cum vei împărţi clasele între învăţătorii şcoalei?!

(tip urban) deci cu 4 învăţători, s au înfiinţat şi clasele complimen­tare! Patru învăţători şi şapte cla­se! Vor lua fiecare câte două clase şi vor face pe jumătăţi de oră. Alt­ceva n ai de făcut.

Dar mai poţi tu respecta progra­ma analitică a unei clase, făcând lecţii de 30 minute în loc de o oră? Şi vei continua aşa, fiindcă şi revi­zorul a aprobat. (Altfel n'ai cum face). Natural, dacă eşti conşti­incios vei face o lecţie bună şi o vei repeta dacă n'au înţeles-o elevii, neţinând in seamă nici cele 30 minute, nici ora întreagă.

Dar vine inspecţia! Şi dacă este o inspecţie specială! Inspectorul care citeşte pe lege, va vedea că tu eşti in urmă cu materia, deci, va zice el, a neglijat şcoala învăţătorul! Notă rea pe statul personal urmează. De aceea zic eu, nu prea eram pregă­tiţi să adoptăm legea nouă şcolară. Trebuia mai întâi terenul pregătit şi apoi să vie legea. Când face o lec­ţie ia o clasă, întâi face pregătirea, aduni materialul aperceptiv pentru înţelegerea noului subiect; nu intri direct in tratare.

Sunt chestiuni acestea, cari sunt bine să fie cunoscute delà început spre binele tuturor.

In Dobrogea, Basarabia şi Ardeal, sunt comune numeroase cu o popu­laţie şcolară eteroglotă.- Oricine cu­noaşte meseria de dascăl, îşi dă sea­ma că munca acestui dascăl ce pre­dă la o asemenea şcoală, se dub­lează.

Dar mai este o chestiune: Se poa­te el ţine de litera programei ana­litice, care-i cere acest lucru? Pu­ţini vor ii acei dascăli cari să spuie că da.

Acelora le răspund eu că numai şcoală nu fac! A fi conştiincios în meseria ta, fiind dascăl la o aseme­nea şcoală însemnează a nu te ţine in curent cu elevii români, cari cu­nosc limba şi altfel, de exemplu cu elevii bulgari. Deci scuza acestor învăţători la o eventuală inspecţie este asigurată.

P. Dimitriu-Lipniţa, înv.

Şcoala pr imara la sate LUXUL LA SATE

Regimul în obezitate REGIM ALIMENTAR

Orice individ gras, care vrea să slăbească, trebue să se înarmeze cu i răbdare şi o voinţă mare. Să mă- j iiânce singur sau să se interneze în­tr'un sanatoriu apropiat. Să se cân­tărească la fiecare 8 zile.

Toate regimurile se bazează pe reducerea massei de alimente, pe alegerea alimetelor din punct de vedere calitativ. Acestea sunt regi­murile de foame.

Alimente oprite: carne grasă, so­surile, untul, sardinele, feculentele în purée, patiseriile, ciocolata, ape­ritivele.

Băuturile oprite: berea, lichioru­rile, alcoolul, vinul, şampania, ci-drul.

EXEMPLE DE REGIMURI DIETETICE

A) Indivizi foarte graşi. Repauz în pat. Prima săptămână 3-4 litri de

lapte pe zi şi 1-2 ouă. A doua săptămână 3 litri lapte pe

zi şi ün ou. A treia săptămână: trei litri de

lapte. Bolnavul se va scula din pat. A patra săptămână 2 litri lapte,

câte-va plimbări.

B) Indivizi graşi mijlocii. Dimineaţa: ceai cu zeamă de lă­

mâie/ La prânz: beefsteak, salată cu pu­

ţin unt de lemn, oţet şi zeamă de lămâie, pâine prăjită o felie, o fructă.

Seara: Foarte puţină carne de pui, salată, o fructă, o felie pâine prăjită. Apă când doreşte.

C) Tratamentul diferitelor tipuri de obezi.

a) Obesitate necomplicată. — Se adaogă pe lângă regimurile prescri­se mai sus, plimbări lungi, gimna­stică, înnot, patinaj, etc., băi calde, băi de aburi, masaj, mecanoterapie, gimnastică electrică generalizată Bergonie, 7 ore de somn.

b) Obezitate complicată cu turbu-rări ale inimei. — Mare prudenţă se cere. Cura Oertel.

c) Obezitate complicată cu gută. Regimul alimentar descris la punc­tul b. şi a.

d) Obezitatea complicată cu dia­bet. — Suprimarea zahărului; să nu sc prescrie regimul cu mulţi hidraţi de carbon, exerciţii fizice moderate.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

Oţet (tratare populară), laxative, alcaline, apă de Vichy căldicică di­mineaţa pe nemâncate, iod, extract de trioidă (numai sub supraveghe­rea medicului).

Băi. — Vichy, Marienbad, etc. Dr. A.

ßecete pentru gospodine Dulceaţa de caise. Se iau 20—30 caise mari, coapte

şi tari. Se pun în apă de var în care să stea 20 minute. De aci se scot şi se pun în apă rece curată. Se pun pe un şervet să se svânte de apă, apoi le scoatem sâmburii.

In acest timp curăţim şi legăm ca de regulă un kgr. zahăr în a / 4 kgr. apă. Când zahărul e legat punem' şi caisele, felii subţiri delà o jumătate, lămâie, precum şi o jumătate ba-stonaş de vanilie, tăiat în bucăţi mici, luând spuma în timpul fier-berei şi lăsând să fiarbă până să leagă bine.

înainte ca dulceaţa să fie gata, spargem sâmburii de caise, curăţim pieliţa sâmburilor şi îi punem în dulceaţă. Dulceaţa, gata făcută o scoatem de pe foc, o acoperim cu un şervet ud până a doua zi, când cu o linguriţă de argint, o trecem cu băgare de seamă în borcane.

Sia

Ce este şi ce-a fost şcoala pri­mară in orice timp şi în orice ţară, este o întrebare de mare importanţă pentru orice popor, care tinde către o cultură cât mai vastă şi o civili­zaţie cât mai bună. întrebarea acea­sta a preocupat cândva şi astăzi ciliar, ba încă foarte mult, pe toţi oamenii intelectuali ai lumei. Che­stia şcoalei primare este foarte mult cercetată, conducătorii ei sunt foar­te mult munciţi de gânduri înalte pentru a atinge puncte cât mai îna­intate, în ceeace o priveşte. Se poate ca toate aceste lucruri să mire mtr un grad înalt pe cei mai mulţi dintre cetăţeni, pe acei cari încă n'au ajuns să înţeleagă rostul şcoa­lei primare. Adesea s'au întrebat şi se întreb oamenii delà sate despre a căror şcoală voesc să spun ceva îi* aceste rânduri, adeseaori zic se întreb, cam in felul acesta: „Care-o fi oare rostul „şcoalei" ăştia? Eu nuTiţeleg; dacă copilul meu nu merge mai departe prin străinătăţi, Ia ce să mai înveţe nimicurile astea de aci? Ori ca să piardă şapte ani de pomana ta ti! Las' ce-am fost eu, o să fie şi fi'meu." Se vede dar din aceasta până unde merge neîncre­derea omului delà sate, pentru şcoa-iă. E drept că de după răsboi, lu­crurile s a u mai schimbat, dar asta n a r e mult aface, după cum voi ară­ta mai jos. — Deocamdată!

Şcoala primară, revenind la între­barea de mai sus, este aceea care in limitele celor cinci ani, până alal-tăeri, astăzi în largul celor şapte ani, prevăzuţi de ministerul instruc­ţiunii, purifică copiii de orice in­stincte rele, posedate fiind prin ere­ditate delà tată, mamă sau bunic, fie căpătate delà tovarăşii de joc.

Rousseau a zis că noul născut vine pe lume curat, fără nici-o apu­cătură moştenită; iar dacă ajunge un om rău, apoi asta se datoreşte educaţiei primite delà mamă, delà şcoală şi delà semenii dimprejur! După el, cea mai bună educaţie, era cea făcută in mijlocul naturei. „Du-ce-ţi copii în pădure şi faceţi-le edu­caţia", zicea el. Chiar delà început s'a văzut că aşa ceva nu se putea. Copilul capătă cunoştinţele în cea mai, mare parte prin imitaţie, căci el văzând pe mama, tata sau copiii vecinului făcând un lucru îl face şi el, cercetând totodată. Să ni-1 închi­puim singur, ca'n poveste pe Făt-frunios, in pădure; ar ieşi un bun ins ca fizic şi desvoltare trupească;, dar un slab intelectual şi deci un slab civilizat în schimb un mare săl­batic. Copilul cere tovarăşi; vrea asociaţie, viaţa de mai târziu în mic. In şcoală şi'n sânul familiei are îndeplinită această cerere; oricum el prin contact capătă deprinderi, cultura şi civilizaţia lui, educaţia lui, depinde deci acei cu care vine in contact mai ales când e mic, când îşi capătă primele noţiuni de viaţă.

Familia e în primul rând; e aceea care-i dă primele noţiuni, fie la ţară, fie la oraş, într'un chip oare­cum neregulat, una peste alta.

Şcoala, în al doilea rând; între­geşte pe prima, aranjează cele că­pătate, eliminând instinctele rele, oprind şi asimilându-le pe cele bune. Şcoala primară este factorul princi­pal pot zice, de educaţie, cultură şi bună ordine între fiii unui popor. Şi lucrul acesta se vede şi s'a văzut.

Noi, până mai bine de curând, n am avut o şcoală primară ca lu­mea; şi slavă Domnului, ne-o măr­turiseşte şi Creangă şi Ghica şi toţi oamenii noştri de seamă, cari щ apucat acele timpuri. Ori prin acele timpuri de tristă memorie pentru educaţia poporului nostru, ţara noa­stră era foarte, mult în urmă, vorba lui Caragiale. „Dacă ţara noastră nu merge, apoi stă pe loc." Cartea s'a învăţat la noi cu mare greutate; iar dacă am avut oameni de ştiinţă, mari, apoi o datorăm părinţilor lor, cari cu mari sacrificii i-au făcut s-o poseadă.

Pe timpul lui Ştefan-cel-Mare, Y Iad Ţepeş, Mihai-Viteazul, până mai de curând, cartea nu se învăţa decât în umbra chiliilor şi numai de aceia cari erau destinaţi preoţiei, sau fii de boeri mari.. Veni epoca fanarioţilor, când pe la curţile mari­lor boeri dădeai de câte-un „Das-calos grecos" cari îi învăţa un pic de carte făcându-le o educaţie „a la varga grosa". Când a trecut лаіиі lor, a venit curentul francez până când s'a întărit şi la noi şcoa­

la primară propriu zisă, care obligă pe toţi fiii de cetăţeni delà 7—12 ani să înveţe carte. Frumos! Dar unde? Localurile erau foarte proa­ste; dascăli rău preparaţi; iar pre­ţuirea suna tot „a la varga grosa". lo tuş i mergea. Copiii veneau acum la şcoli. Clasele se populau; învă­ţătorii veneau din ce în ce mai bine preparaţi, in 1916 şcoala se pre­zenta binişor. Cu războiul totul a tost răsturnat. Cursurile nu se mai ţineau regulat; copiii erau ţinuţi acasă la treburi, învăţătorii pe iront; şcoala încercă din nou o că­dere, in sfârşit după răsboi fără să vrea şcoala făcu şi face salturi din ce în ce mai mari. Caută să atingă aceleaş puncte ca şi şcoala dm apus. Rezultatele se văd a fi bune ia oraş; la sate însu nu merge tot aşa.

V edeam scris într'o bucată de d. Cezar Petrescu, anume „Lumina diu fereastră", scris cum se prezintă şcoala primară la sate: „In sat sunt două şcoli. Câte trei dascăli la fie­care; doi din ei fără titlu! Unul şi-a făcut fabrică de frânghie. Altul, vechil. Curs nu se ţine decât în patru clase, celelalte n'au bănci, iutr'una am găsit cinci rânduri de câte trei locuri; cu totul cincispre­zece elevi aşezaţi la pupitre. Cei­lalţi, treizeci, stau in picioare.

— Scriu cu rândul, lămurise diri­gintele.

Frumoasă şcoală! să stai cu rân­dul sa seri cu rândul. La ce te poţi aştepta? fcă inveţi carte cu rândul, asta ar fi rezultatul. Şi mai jos, când iiitreabă pe un copil întâlnit pe şo­sea, roşu de frig:

— Şi de ce nu te-ai dus la şcoa­lă? N'aveţi clasă?

— Păi să v e d e ţ i . . . avem râie, domnule agint!"

Iacă dar şcoala, aşa cum a vă­zu L-O d. Cezar Petrescu, fără bănci, condusa de suplinitori, cu copii plini de râie. Frumos progres. Ono­ratul minister crede că odată dată legea de obligativitate a învăţă­mântului am progresat; educaţia se face în cele mai bune condiţiuni! Departe de a se realiza asemenea visuri cu asemenea realităţi. E drept că dacă nu în toate satele se prezintă in acest fel şcoala primară, apoi în schimb se prezintă şi mai rău. in loc de lipsa băncilor se vede li} sa localului de şcoală; în loc de râie, copiii bolnavi de scarlatină, de pneumonie, de răcială, etc. In ceea­ce priveşte suplinitorii, e o boală care foarte greu se poate alunga. La diplome de învăţători, e cea mai mare stricteţe; strigătul unanim al comisiei este: „Puţini dar buni" re-zs.ltatul este mulţi şi răi; căci de doboară pe acela care are cel puţin avantajul predărei, vine în schimb stiajnicul suplinitor, înarmat cu o solida..... nuea şi cu frumosul dar de a cere ouă delà copii.

Asta nu se mai poate numi o edu­caţie în forma cerută de marii pe­dagogi, cari zi şi noapte caută re­guli de conducere cât mai bună, de o predare cât mai inteligentă. Greu lucru de a căpăta noi aşa ceva, într'o ţară ca a noastră, tâ­nără, cu puteri născânde pentru o viaţă frumoasă şi bună, trebuesc drumuri bune, pe cari să se aVânte, îndrumători, capabili cari să le în-druineze! . . . ,

Ne trebuesc învăţători, ne trebu­esc localuri, în nici un caz asupriri asupra tineretului. Decât să-i adu­cem la o şcoală ca cea de mai sus, spre a-i înapoia părinţilor neoameni, mai bine să-i lăsăm acolo lângă va­tra caldă, la povestea bunicului. Şcoala e şcoală! O educaţie nu se cârpeşte ca o haină veche cu un pe­tec verde, altul roşu şi aşa mai de­parte. Ttrebuesc oameni. La şcolile normale cu foarte mare greutate se intră şi asta prin mituiala. Apoi traiul s'a scumpit de mult încât un bursier mai repede se poate nu­mi solvent.

înlesnirea traiului şi aici este în mare parte un bine pentru progresul şcoalei primare, cum şi buna îngri­jire a tinerilor elevi. învăţătorii eşiţi de un an sau doi, ca- apoi să moară, sunt foarte numeroşi; iar mulţimea de suplinitori, de rele elemente ale învăţământului, e foarte mare.

Atâta timp, cât nu se vor lua mă­suri contra dificultăţilor de mai sus, înlături cu orice speranţe ale înălţărei şcoalei primare la sate.

Gh. Văduva, înv.

Am zis: „Luxul la sate" fiindcă la, oraş era mai de mult. Şi nu este vorba de a scrie un articol într'o foaie, ci este vorba de un rău izvo-rit după război. In timpul războiu­lui era o boală: Tifosul Exantema-tic, după război s'a ivit alta: luxul. Prima distrugea vieţile, a doua di­struge pungile. Luxul la sate, azi constituie încă un rău şi care par'că ar veni în locul altor rele: pe măsu­ră ce analfabetismul ar dispare, da­torita luptei ce se dă azi contra lui, pe aceiaşi măsură, luxul se întinde tocmai în locul lui.

însuşi M. S. Regele Ferdinand, în­tr'un recent discurs, ţinut anul ace­sta muncitorilor, a semnalat acest peticul şi ca un tată ce are grijă de iiii lui, ne-a sfătuit să ne lăsăm de lux.

Pericolul este tocmai aici: luxul ia sate, aduce şi va mai aduce încă un import ţării, mai mare din ce în ce şi un import tocmai cu lucruri nefolositoare nouă şi pe care noi sătenii le-am putea înlocui cu alte lucruri cu mult mai de folos.

Y a zice unul sau una că cu banii lui sau ai ei face ce vrea. Ii voiu răspunde: „Făcând d-ta ce vreai cu banii d-tale, aduci un rău ţării. Ba­nii d-tale sunt câştigaţi de d-ta, dar aceşti bani sunt româneşti şi trebuie să rămână în România noastră, nu să meargă în străinătate pe: mănuşi, fulare, cravate, gulere, inele deşăn­ţate, cercei, mătăsării şi atâtea şi atâtea lucruri ce nu ne ţin nici de foame, nici de vr'un folos. Banii a-ceştia s ă meargă sau în visteria sta­tului nostru care are lipsă de ei, sau să meargă peste hotare să ne aducă maşini agricole, rase bune de vite, sau diferite unelte agricole.

Dacă ai bani mulţi şi nu ştii ce-i de făcut cu ei, cumpăraţi pământ, pune-i la economie, cumpăraţi o car­te sau abonează-te la o foaie folo­sitoare minţii, căci azi nimeni nu pu­ne preţ pe haine ci pe om, nimeni nu pune preţ pe formă ci pe fond, ni­meni nu cumpără vasul pe dinafară ci caută ce este în el.

Nu uita române, portul tău româ­nesc care este cel mai frumos port cu care se mândreşte chiar şi M. S. Regina Maria şi chiar Familia noa­stră Regală; nu uita că „nu se caută iiaina ci ce este într'însa".

Numai munca şi lumina te poate ridica in ochii lumii, nu haina scum­pă.

Cine este luminat cu mintea, cine are o cultură serioasă, cine are bani şi avere multă, cine are slugi şi mo­şii, acela poate fi şi „luxos" căci „îi

dă mâna" cum zice cumintele nostru p o p o r . Un proverb zice: „Ori te îm­bracă cum ţi-i vorba, ori vorbeşte cum ţi-i portul"! Ori noi facem pe dos: ne îmbrăcăm cum nu ni-i vor­ba şi vorbim cum nu ni-i portul.

Luxul la sate mai aduce şi alte rele: „jocuri moderne" (adică străi­ne) cuvinte străine în limba noastră dulce şi frumoasă: „bon jur" — îi loc de „Bună ziua" — „Cadău" ш loc de „dar" şi aşa mai depar­te . . .

Dacă s a r scula din morţi un stră­moş de-ai noştri, cu pletele pe spa­te şi cu ciubota întoarsă (vorbim de răzeşii moldoveni), ce s'ar mai mi' nuna de noi cei cu părul tuns „fran­ţuzeşte", sau cu părul rătezat „1* modă".

Prea multă „modă", prea multă modernizare, prea mult lux şi fe­rească Dumnezeu să ajungem să ve-uem unde ne vor duce toate ace­stea.

— Unde-i doina, unde-i cântecul românesc, unde-i portul naţional?

In locui doinei, auzim azi cânte. :

ce lumeşti şi deşănţate; în locul ho. i rei avem azi valsul şi alte „dansuri ' moderne"; în locul portului roma. nesc avem: pantofi de lac, ciorapi de mătasă „culoarea pielei", costn, '. me siti colorate în roşu, verde, ş. a, • in locul frumoasei cosiţe avem bo-nete albe, roşii, pălării aşezate pe ; pârul rătezat. Nu mai amintesc dţ ;

ieţele smălţuite . . . !

Feciorii noştri şi-au schimbat p i j nă şi numele, ei îşi zic azi: „Cava. ] Ieri" iar fecioarele: „domnişoare", Unde-s azi iţarii sau cioarecii? S a u schimbat pe pantaloni călcaţi :

„la dungă" şi mai au şi bastoane elegante! . . . Apoi manşetele şi gi* ' lerile, cravatele curg. ;

„Şi cum viu cu drum de fier 1

„Toate cântecele pier , „Sboară pasările toate , „Din neagra străinătate". j

Aşa striga Eminescu într'o poezia \ a sa bine cunoscută.

Prea ne înstrăinăm gusturile, obi-ceiurile, portul' şi limba şi vom fi i blestemaţi tot de acel mare poet: '

„Cine a îndrăgit străinii „Mânca-i-ar inima câinii" . . . ţ .

Deci înapoi, Ia ale noastre, înapo la hainele noastre, la limba, cânt» cile şi jocurile noastre româneşti. Sä ne ascuţim mintea, să ne luminăm căci numai atunci vom fi civilizaţi^ numai atunci vom ajunge un popoi vrednic de vremurile mari pe care le trăim.

Scarlat Burghelea, înv.

Trebue »cos preotul la pensie? Ştiut este că funcţionarii sunt

scoşi la pensie la o vârstă anumită deoarece cantitatea de energie sca­de spre bătrâneţe. Preoţia este o funcţie sau o misiune? Nu. Aceasta este o misiune înaltă şi frumoasă, convingerea şi-o poate forma ori­cine cugetând puţin. Altceva, eu cred că un X nu îmbrăţişează acea­stă misiune pentru a-şi căpăta exi­stenţa în viaţă, deoarece sunt func­ţii cari îi pot oferi aşa ceva; ci îm­brăţişează această misiune deoare­ce se simte demn de aşaceva fiind bine pregătit; cu unicul scop şi anume: de-a face ca turma lui Hri-stos să nu umble decât pe acea cale ce îi poate oferi fericirea pămân­tească precum şi pe cea cerească. Acum, dacă acel X îmbrăţişează această misiune cu scopul arătat mai sus şi nicidecum cu scopul de a-şi căpăta, existenţa în viaţă; tre­bue scos preotul la pensie?

E rea măsura luată ca preotul să stea în slujba sfântă până la moar­te? Aşa se zice că e rea sub mo­tivul că el nu mai corespunde vre­murilor de azi, că el nu poate în­frunta ideile sectanţilor.

Preotul cu pletele albite, este cel ce poate să facă ca în turma cu­vântătoare să nu poată pătrunde ideile sectanţilor, căci poporul alear­gă la el şi dm alte parohii, deoarece cuvântul lui are mai multă putere de convingere decât al preotului tânăr care abia îşi începe activi­tatea. Iată dar terenul pe care preo­tul bătrân e sigur de reuşită — fiind conştiincios —. Dar într'un ju­deţ de exemplu, sunt numai preoţi bătrâni? Nu. Acum, dacă preotul tânăr are mai multă cultură teo­logică prin pregătirea ce i-se dă în seminar spre a corespunde timpuri­

lor de azi, îşi are şi el terenul lui de I munca destul de greu şi anume: de ! a sta ia discuţie cu sectanţii şi a le i combate idede arătându-le falsita­tea susţinerilor lor. Dacă fiecare din i ei îşi au terenul lor de muncă ce i mai lipseşte? Armonia, precum şi • zelul din partea fiecăruia, iar reu­şita vine sigur luminând şi deschi­zând calea către mântuire, întocmai cum aureola apare la orizont şi de­scinde frumos calea solară şi tot­odată se vor îndeplini cuvintele Mântuitorului ce zice: „Şi va fi fl turmă şi un păstor." Ioan X-16, Ceva mai mult, eu cred că nu toţi preoţii tineri vor şti să aducă argu­mente puternice contra sectanţilor; totodată adaug că şi preoţii bătrâni vor şti să combată ideile sectanţilor, deoarece nu mă îndoesc că mulţi din ei au studiat Sf. Scriptură, iar re* vistele teologice (ex. Bis. Ort.) nu le-au lăsat nerăsfoite, cari le-au aju­tat la complectarea cunoştinţelor.

Cari preoţi sunt mai mult pătrunşi de sublimitatea fiinţei divine? Bi­serica creştină nu are nevoe de pre­oţi tineri fiziceşte cari mâine vor îmbătrâni; ci de preoţi cari să înti­nerească zi cu zi în credinţă şi în morală cei doi stâlpi puternici зЛ bisericei lui Hristos. Acum iată con­cluzia: Preoţii trebue scoşi la pen­sie în caz de infirmitate fizică, scoşi din slujba sfântă în caz de infirmi­tate morală şi atunci când vor în< cerca să ştirbească Credinţa acestea indiferent de vârstă.

Gheorghe D. CiocO*

No. 166 „ C U L T U R A P O P O R U L U I " Pagina 3.

internaţional de studii psi-chice şi psichologie expe­

rimentală delà Paris Strălucitul succes ştiinţific al

României. In cursul lunei Iunie a. c. a avut

0 c la i a r i s , sub auspiciile Societăţii Raţiunilor, al 4-lea congres interna­tonal de studii psihice şi psihologie 'xperimentala, congres la care a 'articipat 53 state din toate conti-tentele.

Comitetul internaţional de patro­ni a fost compus din: Profesorul ;• Bozzano (öavona); Prof. Dr. 'ûrico Morselli, neurolog (Genua); T°f. Van der iNaillen (San Fran­co) ; prof. Dr. E. Defillo (San Jorningo); Prof. Dr. Paul Joire Paris) ;prof. Dr. J . Ferrua (Tu-

l n ) ; Prof. E. A. Ghavez (.Mexico;. ' a acest mare congres internaţio-a'> România a fost invitată şi re-

lp e «entată prin d. Dr. L. Miraho-lati, delà clinica neurologică din

4 Cu care ocaziune, distinsul nostru

ţ^iic a făcut trei comunicări ştiin-*içe privitoare la a ) radio-vibra-

înt\ea scoarţei cerebrale; b) auto-ţismul centrilor corticali si sub-

"^rficali 'tn stările de sngeatiune; c) Psihozele şi nevrozele faţă de pi-, jjoterapie.

Comunicările ştinţif ice ale delega­tului tării noastre au fost strălucit

.glevate, luându-se hotărîrea de a fi lUblicate pentru toate ţările parti-jparite la congres.

Qu această ocaziune s'au adus ,ari elogii la adresa ţării noastre, areia i-s'a acordat un loc perma-giit în comitetul central internaţio-a l pentru care a fost propus şi ' ' cu unanimitate d-rul L. Mira-orian. jj_sa a mai fost invitat cu acest

rilej, să ţină două conferinţe la hiladelphia. Onoarea ce i-s'a făcut României,

recum şi strălucitul succes al de­datului nostru, în urma căruia jga, a obţinut înalta distincţiune

lind ales membru în comitetul cen-a l internaţional, se resfrânge pe e altă parte, şi cu drept cuvânt supra întregului corp sanitar mi-tar, care are cinstea de a-1 nu-ára' în cadrele lui active la spita-.1 corpului 6 A. putem să ne mândrim de acest

itrălucit succes ştiinţific al ţării oastre, care desigur că va aduce o uternică contribuţiune la ridicarea ,restigiului ei în ochii întregii lumi.

Medicus.

Cronica gălâţeana Asociaţia „Cultura Technică" din

Galaţi, a absolvenţilor Şcoalelor de meserii, a dat în cursul lunei Mai a. c un frumos festival artistic şi cul­tural, al cărui beneficiu va servi pentru clădirea unui lăcaş de cultu­ra al meseriaşilor.

După cuvântul de deschidere ro-siii. ue d-1 M. V. Mârza — preşedin­tele acestei Asociaţii — a urmat frumoasa conferinţă a d-lui ing. Stavri Cunescu, directorul învăţă­mântului din Ministerul Muncii, ca­re a vorbit despre „Educaţia mun-citorimei". 4

D-1 Ştefan Doliş a declamat fru­mos poemul „Muncitorii'', dedicat u-lui ing. V. Mişicu, Inspectorul atelierelor C. F. R.

S a jucat apoi piesa de teatru în versuri „Jean Marie" de Andre ïheriet , în roluri: d-ra Lyda Jos-sai şi d-nii M. Munteanu şi Gogu Vasiliu. Simpaticul artist popular

Ciorob delectat publicul cân­tând o poemă din Ardeal — din frunză — şi din fluer o doină care au plăcut mult publicului.

La urmă s'a jucat drama într'un act „Comoara" de V. Eftimiu, în ro­luri: d-ra T. Nicolau şi d-nii M. Au-neanu şi A. Comarinescu. Publicul a răsplătit cu aplaude binemeritate pe artiştii diletanţi care s'au achitat in mod lăudabil de rolurile lor; de asemeni se cuvine laude şi d-lui M. Mârza, harnicul preşedinte al acestei Asociaţii, care munceşte din răspu­teri, organizând astfel de petreceri culturale, al căror venit este desti­nat ia ridicarea unui Cămin cultu­ral care este ţinta de căpetenie a acestei Asociaţii.

Ioan Dimitriu

I Comuna Golăşeii-Noi — Date istorice —

Comuna Golăşeii-Noi, compusă In satul Golăşeii-Noi, a fost înfiin­ţa în anul 1895 de către Petre

larp, pe atunci prim-ministru. Această comună se află situată 30 km. spre sud de oraşul Brăila,

re o populaţie de 2000 suflete (485 (amilii).

Satul la început a fost clădit de t, zidind locuinţe model tip şi pe

are locuitorii le-au achitat în 15 rllL

Tot în anul 1895 s'a clădit de latre guvernul Petre Carp şi o şcoa-

foarte frumoasă, care funcţionea-;ă din Noembrie 1898.

Delà acea dată şi până azi a fost ondusă de d-1 Diceatu Aftanasie opor, un om energic şi plin de a--nt. La 1898 a început şcoala cu 1 -st şi un număr de 90 elevi, i a r în

•rezent are patru posturi şi un nu­de 412 elevi.

Felicităm pe d-1 Topor pentru Tgia şi munca depusă pentru lu-

iea poporului. Satul desvoltându-se se simţea

іеѵоіа de a avea o biserică, şi în ul 1906 din iniţiativa d-lui A.

opor se strânse capitalul necesar se clădi o biserică destul de fru­

moasă care se sfinţi în ziua de 13 tecemvrie 1906, purtând hramul (Sfinţii Arhangheli".

Ia Aprilie 1923, luă fiinţă co-B t tûa, rar în anul 1924 îşi clădi °шагіа, care poate face cinste ori &rui cetăţean.

Ь comună avem ca instituţii oblice următoarele:

Banca populară „Alexandru Ioan h u " înfiinţată în anul 1906, având 0 membri ş i un capital social de Щ mii lei. Mai are o Cooperativă W o l ă înfiinţată în anul 1923 cu 6 membri şi un capital de 10 mii

lei. Comuna Golăşeii-Noi, poartă nu

•tote'moşiei lui Petre Carp. El a murit, dar comuna ş i şcoala

* vorbi mereu despre el, amintind 4 , 1 generaţie în generaţie cine m Petre Carp. tu... . G. E. Solomon

Din B â r l a d Oraşul Bârlad, oraşul iniţiative­

lor frumoase, dă o nouă dovadă de o frumoasă şi nobilă iniţiativă.

La „Spitalul Bâriad şi Elena Bel diman", preotul capelei spitalului — de curând numit — pr. Iulian Georgeseu, a luat lăudabila iniţia­tivă înfiinţând o bibliotecă, aşa zisă: „Biblioteca bolnavilor din spitalul Bârlad şi Elena Beldiman", a făcut apeluri sorise la societatea bârlă-deană, cum şi la aproape toate in­stitutele de publicitate şi librăriile din întreaga ţară, cari în parte

• până în prezent — au răspuns cu bunăvoinţă, trimiţând gratuit tinerei biblioteci : cărţi morale, li terare, sociale şi patriotice, strân-gându-se astfel cam o mie de vo­lume, cum şi câteva abonamente de reviste gratuite.

Preotul iniţiator, care e şi biblio­tecar, împarte de douăori pe săp­tămână cărţi personalului inferior spre a se cultiva şi bolnavilor, ca prin cetitul lor să li-se ridice mo­ralul, iar timpul pe patul de sufe­rinţă să li-se pară mai scurt. O plăcută impresie face vizitatorului văzând pe bolnavi cu cărţile în mâini, iar pe feţele lor citindu-se o schimbare morală înspre bine şi o bucurie. Ţăranul delà ţară, fost bolnav în spital, pleacă vindecat refăcut sufleteşte, cu gustul cetitu-lui atât de necesar lui şi cu im­presii duioase că se mai găsesc şt pentru dânsul oameni cari se în­grijesc şi de luminarea lui, şi că în fine, în spital a obţinut pe lângă vindecarea trupească şi pe cea su­fletească.

Ar fi de dorit ca biblioteci de felul acesta să se înfiinţeze în fie­care spital, în vedere că suferin­dul are timpul necesar cititului.

Iniţiatorul, cu gusturi americane, intenţionează şi se strădueşte a în­fiinţa şi un mic cinematograf mo­bil pentru distracţia bolnavilor din spital cu filme morale şi patriotice.

Urăm tinerei şi binevenitei bi­blioteci mărire, iniţiatorului curaj şi spor la muncă, iar publicului în­demn în a dona cărţi, încurajând ou modul acesta pe toţi acei ce se dedică binelui public.

G. Nedelea

А В О Л A M 1 Î \ U L Pe un an 250 de lei. Pentru să­

teni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, meseriaşi şi muncitori 200 lei pe an.

Abonamentul se plăteşte înainte; se fac abonamente şi pe o jumătate de an.

Pentru instituţii financiare, bi­blioteci, cluburi şi localuri publice abonamentul este 400 lei. Pentru sprijinitorii foaei minimum 500 lei.

T r e i p r e m i i pentru copii

Pictorul N. N . Tonitza anunţă pe această cale instituirea a trei premii anuale, cari vor fi pe durata de trei ani consecutivi (1926, 1927 şi 1928) pentru cele mai caracteristice de­semne (în negru sau colorate) exe­cutate numai din minte ori numai după natură, de copii cari să nu ii depăşit vârsta de 13 ani. Trimi­terile se fac de pe acum până la 1 Septembrie o., în plicuri reco­mandate, pe adresa N. N. Tonitza, Str. Popa Soore No. 66 Bucureşti. Fiecare copil va putea prezenta, în acelaş plic, chiar zece exemplare de­semnate, purtând tiecare pe contra­pagină în afară de titlul bucăţii, numele şi pronumele concurentului; anul, localitatea şi ţinutul de na­ştere; şcoala, localitatea şi provin­cia unde se află acuma, precum şi profesiunea mamei şi a tatălui. Lu­crările primite se vor cerceta între 1 Sdptemvrie şi 1 Octomvre a. c , de către o comisiune alcătuită din un profesor de pedagogie, un scrii­tor, un cronicar de ană , un sculp­tor, şi un pictor al căror nume se vor publica la timp. Cele m^i iz­butite desemne (mai copilăreşte iz­butite) vor fi reproduse în diferite gazete şi reviste şi premiate după cum urmează:

Premiul I. 1500 Lei Premiul II . HJ0J Lei Premiul III. 5U0 Lei

Odată cu publicarea rezultatului (1 Out. o.) premiaţii vor primi prin mandat postal la adresele arătate, cuvenitele sume.

Concursurile acestea n'au nimic comun cu obicinuitele întreceri de jocuri şi şarade, organizate de nu­meroasele publicaţiuni hărăzite ex­clusiv copiilor. Ele au scop mult mai înalt, anume acela de a aduna cât mai numeroase şi variate docu­mente, cari vor servi ulterior unui stuuiu atent şi amănunţit asupra evoluţiei tehnicei în legătură cu evoluţia suflttească a artistului con­temporan.

In această delicată muncă de selecţionare, pictorul N. Tonitza se bizuie pe sprijinul luminat al pe­dagogilor, artiştilor, scriitorilor, preoţilor, institutorilor, învăţători­lor, părinţilor de pretutindeni, cari sunt deopotrivă preocupaţi de su­fletul copiilor noştri.

Sfaturi pract ice Cum se pot scoate petele de gră-

ssme. — Fă soluţia următoare: Esenţă de terebentină 300 gr.;

Eter 40 gr.; Alcool 30 gr.; Acid ci­tric 1 gr.

Se toarnă câteva picături din această soluţie pe o bucăţică de fla­nelă şi se freacă de mai multeori pata, cave în curând va dispare.

Pete de cerneală. — Oţetul foarte tare are o mare acţiune asupra cer-nelei. Se udă pata cu oţet, se spală apoi cu apă, se freacă şi se usucă. Pata dispare.

Sarea de oxalat de potasiu pre­sărata pe pata de cerneală face să dispară. Distruge însă culoarea sto­lelor.

Curăţirea mănuşilor. — Faceţi următoarea pastă:

Apă de ploaie 100 gr.; Praf de săpun 200 gr.; Apă de javelle 170 gr.; Alcali 10 gr.

Muiaţi un burete din această pa­stă şi frecaţi mănuşile până dispar petele. Sia

ŞTIRILE SĂPTĂMÂNII Ne permitem a aduce la cunoştinţa cititorilor noştri că: Ziarul „CULTURA POPORULUI", care va deveni în curând or­

ganul oficial al Asociaţiunii pentru literatura şi cultura poporului român „Astra" din Sibiu, îşi va înceta apariţia pe oarecare timp mai scurt, până la regularea chestiunilor de fuz une cu Asocia-ţiunea culturală „Astra".

ACADEMIA ROMÂNĂ, în şe-* * dinţa iutimă delà 10 Iunie c , a ales cu unanimitatea voturilor, membri onorari ai ei, pe d-nii: René Cagnat, secretar perpetuu al Academiei de inscripţii din Paris, Eemond Pottier, maestru în archeo­lógia clasică şi reprezentantul Fran­ţei în Uniunea academică interna­ţională. Franz Cumont, celebrul ar­heolog belgian şi membru al In­stitutului Franţei.

In aceeaş şedinţă au fost aleşi membri onorari ai Academiei, pa­storul Roth din Sas Sebeş, cunos­cutul compatriot Dr. C. Levaditti şi d l Petre Missir.

Academia Română a ales cu una­nimitate de voturi în şedinţa delà 12 Iunie curent, membru de onoare pe d-1 Charles Richdt, laureat al premiului Nobel, membru al Insti­tutului Franţei, profesor al facul­tăţii de medicină din Paris, desco­peritorul „Anafilaxiei" unul din creatorii Seroterapiei şi luptător luminat în domeniul Mdtaps hicei.

Д S. R. Principesa Ileana a tri-mis pentru fondul serbării

date de d-1 Ioan Begu, conducăto­rul Căminului „Mihai Popeseu" la Ateneu, suma de 1000 lei.

Beneficiul net al acestei serbări pentru coloniile şsolare este de 15 519 lei care s'a > depus d-lui casier al coloniilor. T P . S. Patriarh Miron, va întoarce

• vizita Patriarhului Ierusalimului, fă ând la 15 Septembrie o călăto­rie la locurile sfinte. C U R S U R I L E universităţii popu-

lare „N. Iorga" din Vălenii de munte, s'au deschis la 15 Iulie şi durează 30 de zile. C ' A U împlinit 37 ani delà moar­

tea poetului M. Emineseu. r \ E C A N al Facultăţii de medicină

din Bucureşti este în prezent profesorul Dr. Ваіазевси. P \ E Ş I profesorul şi savantul no­

stru Dr. V. Babeş, a atins vârsta de limita de profesorat, având în vedere valoarea d-sale, s'a prelungit cu un an profesoratul d-sale.

S'AU împlinit 4 ani delà moartea marelui nostru om politic Take

lonescu. r)TRECŢIUNEA Presei din mi­

nisterul da interne, a publi­cat lista persoanelor pe care M. S. Regele 1-ea primit în audienţă ofi­cială in cursul lunei Iulie :

D-nii N. N. Săveanu, fost mini­stru; P . Papacostea, directorul ge­neral al P . T. T.; general de corp de armată A. Văitoianu, fost pre­şedinte al Consiliului de minişti; N. Crainic, secretar general al mi­nisterului cultelor; N. G. Muzicescu, secretar general al ministerului de interne; Hamed Khouloussi-Bei, în­să cina tul de afaceri al Egiptului; Aurel Vlad, deputat şi fost mini­stru; I. Petrovici, ministru de stat; N. Petrpscu Comnen; Al. Crăsnaru, preşedintele consiliului ad. Venn.; Dr. N. Gane; Dr. St. Minovici.

Serbarea şcolară din Doftana (Bacău)

Duminecă, 20 Iunie a. o., a avut loc la şcoala din comuna noastră serbarea de fine de an. Serbarea a fost deschisă de d-1 N. Verdes, directorul şcolii, citind situaţia şco­lară şi vorbind despre necesitatea şcolii şi despre foloasele cărţii în lume, rugând publicul să aibă mai multă dragoste de şcoală şi să lu­creze alături de şcoală pentru în­lăturarea analfabetismului. S'au re­citat poezii şi anecdote frumoase şi s'au jucat mai multe jocuri naţio­nale de elevele şcolii ca: treico-lorul român, dansul margaretelor, dansul cercurilor, dansul Marioarei, hora ţărănească, etc. S'a jucat „Pa­iaţa satelor" o pitsă mora'ă, care combate pe ceice îşi părăsesc por­tul şi vorba strămoşească, schimo-nosindu-se în toate. Piesa a avut o reuşită remarcabilă, datorită mun-cei şi priceperei d-nei învăţătoare Cioica Munteanu-Muntmarg.

D-na înv. Tiţa Rodoteatu a in­struit foatta bine pe elevele cari au jucat dansurile amintite mai sus, depunând o deosebita muncă. Pu­blicul a vizitat frumoasa expoziţie de cusături naţionale, lucrate de elevele şooalei sub conducerea d-nei înv. Cioica Muntfanu-Muntmarg, care are o deosebită dragoste pen­tru arta naţională. După serbare s'au împărţit premiile şi s'au dat elevilor prezenţi bomboane. Pro­gramul a lăsat o deosebită satis­facţie în sufletele tuturor asistenţilor.

Г \ 1 ministru al lucrărilor publice L^""* primeşte în audienţă Marţea şi Vinerea între 11—1 pe particu­lari; în fiecare zi, Intre 11—12, pe d-nii senatori şi deputaţi. M I N I S T E R U L de finanţe a în-

tocmit o decizie, prin care se prevede că începând delà 1 Iulie a. c , toa e cererile privitoare la cârciumi vor fi soluţionate numai la 1 şi 15 a fiecărei luni. In inter­valul dintre cele două date de mai sus se vor face cercetările necesare şi se vor întocmi referatele pentru cererile privitoare la cârciumi ce se vor depune în acest interval.

S'A aprobat modificarea art. 3, alineat c , din regulamentul

clinicii stomatologice de pe lângă facultatea de medicină şi farmacie din Cluj, în modul următor : Ma­jorarea taxei de 500 lei la 1500 lei, pentru doctorii în medicină şi chi­rurgie cari se special zează în sto­matologie la universitatea din Cluj.

C A T U L Petreşti de lângă Iaşi, a fost aproape complect distrus

de un incendiu.

DIN salina Tg.-Oona au evadat 12 ocnaşi, luând armele şi uni­

formele santinelelor.

M I N I S T E R U L artelor a împru-" * mutat m< zeului asooiaţiunei „Astra" din Sibiu, 25 de tablouri ale diferiţilor pictori români, pen­tru a fi expuse, timp de 6 luni, în secţia plastică a acestui muzeu.

In chipul acesta publicul ardelean va putea cunoaşte artiştii din regat. ТЛ general Мігоевзи, ministrul

de război, a plecat ou ziua de 1 August c , în concediu de o lună. A R T I C O L E L E 1, 3, 11, 12, 13,

14, 15 şi 19 din regulamentul de punerea în aplicare a „legii în­văţământului secundar şi superior" au fost modificate printr 'un recent decret regal publicat împreună cu modificările în „Monitorul Oficial" din 27 Iulie o. Г Ш Р А cum am anunţat mai de-

mult, cu începere delà 1 Iulie se vor plăti nouile sporuri de solde la ofi(eri şi personalul civil pendinte de ministerul de război.

Aceste sporuri au de scop a ar­moniza sumele pe cari le primea până acuma fiecare grad şi ele vor fi mai mari delà maior în sus; adică delà gradul de unde s'a plătit mai puţin până acum.

Sporul va fi de 24 şi jum. la sută la solda oare se primea în 1914.

Pentru plata aoestor sporuri s'a cerut o sumă de 160 milioane lei ministerului de finanţe. I N ziua de 27 Iunie a avut loo ou

deosebită pompă desvelirea mo­numentului, ridioat în memoria ce­lor 214 eroi din comuna Rucăr (Muntenia), morţi în războiul pen­tru întregirea neamului.

S'au făcut invitaţii celor mai dis­tinse personalităţi ale ţărei şi tutu­ror comandanţilor de unităţi, cărora războiul purtat multă vreme pe plaiurile acestui sat pitoresc, le-a lăsat vie amintirea vremurilor ho-tărîtoare pentru neamul nostru. Г \ 1 Simion Munteanu este rugat

să se prezinte negreşit la administraţia noastră în timpul col mai scurt căci de altfel ne vom referi parchetului.

J UDECĂTORUL minorilor de pe lângă tribunalul din Oradea, a

hotărît facerea unei razi cu con­cursul poliţiei, vizând protecţia mi­norilor.

Rezultatele admirabile, măsura frumoasă trebue pestetot aplicată.

înainte de a pleca la băi 1»roi*uraţi necondiţionat

Mersul trenurilor din Ţară de Л O l I V \ I

Cel mal precis organ de î ndrumare !

1

Cuprinde toate liniile ferate, gările, nomencla tura staţi l i ­nilor, legăturile t renuri lor în ţară şi străinătate, cu har tă ; şi cu cele mai precise date.

)

)

)

Preţul acestei cărţi de ÎOO pagini este numai Lei 40*--

Sc găseş te la toate l ibrării le şi cbioşeuri le de ziare din T a r ă

Administraţ ia:

i i i ; i n n : s " H u j . Str . Hátin Mo. 4t

T e l e f o n 11—Ol J

)

I

Pagina 4 „ C U L T U R A P O P O R U L U I " No.

Excursiunea învăţătorilor din jud. Covurlui prin Ardeal In zilele de 14 şi 15 Mai, 100

membrii ai asociaţiei învăţătoreşti din judeţul Covurlui, au făcut o exursiune, vizitând Ardealul şi anume : oraşul Cluj, unul din fru­moasele oraşe ale ţării.

Am sosit în ziua de 13 Mai, fiind întâmpinaţi de d-na profe­soară Bratu, de o bună voinţă mă­gulitoare pentru noi, de câţiva co­legi clujeni şi mai mulţi studenţi, care ne-au primit cu cuvinte bine simţite. Toţi ne-au condus până la şooalele normale de fete şi băeţi, unde am găzduit.

In timp de 2 zile, abia am putut să vizităm câteva din cele mai de seamă instituţiuni, fabrici, etc., cu mult regret o spunem.

însoţiţi pe tot timpul de colegul I. Anghelin, care ne-a arătat ade­vărată bunăvoinţă colegială, am vizitat:

Casa învăţătorilor, unde am fost întâmpinaţi de câţiva colegi, în frunte cu directorul casei şi mai mulţi studenţi. Un local măreţ care adăposteşte peste 150 de studenţi, fii de învăţători din Ardeal.

La fabrica de tutun am văzut modul de fabricare a diferitelor ca­lităţi de ţigări.

Am vizitat Instit. Surdo-muţilor, unde am văzut modul de predare al învăţătorilor la 6 clase de elevi şi eleve.

La institutul de ortopedie, am vizitat frumoasele saloane, iar d-1 Dr. Al. Rădulescu, şeful, ni-a ară­tat diferitele aparate medicale, multe din ele fiind invenţiunele proprii ale d-sale.

Am vizitat fabrica de bere, şcoala No. 5 un local frumos, cu o cură­ţenie de nedescris, institutul de educaţia idioţilor, localul Univer­sităţii şi măreaţa Bibliotecă Uni­versitară, toate în mod sumar. Bib­lioteca Universităţii este sub direcţia, d-lui Dr. Barbu. Aici am fost pri­miţi cu cea mai mare răceală. Chiar delà intrare ni-s'a pus îna­inte deviza: Numai ochii să luc­reze, iar mâinele în buzunare. Un local atât de colos, cu o bibliotecă atât de vastă, cum nu este alta îc ţară, să nu vedem, să nu auzim ceva explicaţiuni, nu mi-am putut închipui. N'am trecut decât prin câteva sale cu : inventariile, revis­tele, jurnalele, Aula şi încolo nimic. .Când eram în Aula Univărsităţii, cu dorul şi setea de a auzi şi primi cera nou, nu putea cineva să ne facă istoricul acelei clădiri şi a bib­liotecii. Par'că n'am fi fost Români. Mulţumim d-lui student Gavrilescu, cave din fugă ni-a dat ceva expli­caţiuni, fiind siliţi să plecăm.

Am vizitat muzeul româno-ungu-resc instalat în casa veche unde s'a născut Matei Corvin, unde prin cele ce am văzut, am fost destul de impresionaţi.

Am vizitat Teatrul Naţional, cam de mărimea şi frumuseţa celui din Iaşi, asistând şi la reprezentarea Operei „Tosea".

Cu cea mai mare bunăvoinţă şi însufleţire românească am fost pri­miţi la Academia Agricolă de sub direcţia d-lui Chiriţescu. Am vi­zitat localul Academii cu sălile de studii, aşezat pe o coastă păduroasă cu privelişti fermecătoare şi mu­zeul agricol după specialităţi. Pu-nându-ne la dispoziţie camionul şcoalei, am vizitat Ferma Academii situată la un km. depărtare. Aici am văzut diferitele rase de animale, locuinţele lor sistematice, hamba­rele cu diferitele producţiuni de seminţe, câmpul de experienţă de aici, d-1 director ne-a ţinut o fru­moasă cuvântare, arătând că da­toria noastră a învăţătorilor ѳ să pregătim pe copii încă de pe băn­cile şcoalei, să iubească şi să îm­brăţişeze agricultura, bogăţia de căpetenie a ţării, căreia nu i-se dă atenţia cuvenită.

De asemenea nu vom uita nici bunăvoinţă ce ni-a arătat-o d-1 director al şcoalei normale de băeţi şi d-şoara directoare a şcoalei nor­male de fete d-şoara Gabor Ioana, oare ne-au dat cea mai mare ospi­talitate şi pentru oare Je aducem cele mai vii mulţumiri.

Atât la ducere prin trecătoarea Palanca cât şi la întoarcere prin trecătoarea Predeal mi-s'a desfă­şurat în faţa ochilor cele mai fru­moase şi neuitate privelişti ale iubitei noastre ţări.

V. Huzmu învăţător

Serbarea liceului „Traian" din Turnul-Severin

Iu ziua de 15 Mai c. fiind patro­nul liceului din oraşul nostru, a fost sărbătorită cu un fast deosebit.

La orele U a. m. în grădina liceu­lui în faţa autorităţilor militare, ci­vile şi a întregului corp didactic, s'au executat de către elevii acelui liceu: Imnul Regal; 15 Mai, conferin­ţa rostită de elevul Martinescu din cl. VIII C cil' в £L fost viu aplaudat. Plânsul Sfinxului, poezie de C. Go­run, elevul Băileanu cl. I. a. Cânte­cul Alpilor, cor armonizat de I. iáf. Paulian. Reîntors, de Oct. Goga, Po-pescu Mihai cl. 8. Imnul Liceului „Trian" de maestrul cunoscut I. St. Paulian, executat nespus de bine. I Corurile au fost conduse de părin­tele diacon Sachelarie din cauza de boală a d-lui Paulian. Orele 10.30 a. ni. se oficiază la catedrala oraşu­lui un serviciu religios de către pă­rintele Munteanu, răspunsurile fiind date de FI. Flueraş prim-câ-ntăreţ şi corul religios.

Gheorghe Năstăsescu

Mişcarea Culturală din Târnova (Soroca)

Laudă şi mulţumire aducem oa- >

menilor mari la suflet, cari au stă­ruit să se înfiinţeze în comuna noa­stră „Căminul cultural". Fiind o co­mună cu multe forţe intelectuale, căminul cultural a prins repede ră­dăcini.

Datorită membrilor cari se com­pun din învăţători, preoţi, judecă­tori, etc., căminul organizează şe­zători culturale, din două în două săptămâni.

Şezătorile se încep cu coruri, du­pă cari urinează cuvântări eu con­ţinut diferit: religios, agricol, după care urmează recitări, de către elevi şi persoane particulare, şi coruri executate de către corul căminului.

La unele şezători se citesc bucăţi alese din scriitorii români, cu stilul uşor şi cu caracter plăcut. Datorită felului cu ce se desfăşoară şezători­le, sătenii vin în fiecare dată tot mai mulţi, şi se întorc mulţumiţi spre casele lor.

Tot cu ocazia şezătorilor cultu­rale li-se vorbeşte gospodarilor despre răul mare comis de acei ce îşi leapădă gospodăriile şi se duc în Brazilia.

Un cămin cultural într'un sat este un focar de cultură, alături de şcoa­lă şi biserică. Conducătorii acestor instituţii sunt datori să îndrumeze mulţimea pe calea adevărului, drep­tăţii şi altele pe care cale de mult merg alte popoare, îndeplinindu-şi prin aceasta cea mai sfântă chemare a lor şi făcând naţiunei cel mai ma­re bine.

Ganea S., înv., Soroca

IMn act iv i tatea satului Haláéra

Cercul cultural „Sf. Gheorghe" şi#-a continuat cu succes şi anul a-cesta activitatea culturală.

Locuitorii comunelor au primit eu multa bucurie cerc. cult. şi au dat tot concursul luând parte în nu­măr destul de mare la micile serbări date cu elevii şcoalelor. Dintre toa­te aceste comune vizitate, com. Să-răţeni merită mai multă atenţie, şi iată pentruce: comuna Sărăţenii-Noui e formată în împrejurări grele. Şi-а mutat vatra de pe malul lalo-miţei, care inundă deseori comuna, tocmai aproape de linia ferată (5 kilometri depărtare). Deşi e un sat nou format de doi ani de zile, totuşi locuitorii sub imboldul stă­ruitor al bătrânului învăţător, Gh. Popescu, un apostol al neamului, au putut ridica şi şcoala — focarul de lumină — şi biserica — focar de credinţă — două. altare sfinte.

Frământările locuitorilor în acea­stă direcţie au fost enorme. Şi-au dat şi ultimul ban pentru a ajuta la ridicarea acestor altare sfinte. Şi azi după doi ani rămâi uimit vă­zând ce-au făcut aceşti locuitori pentru satul lor.

In ei se află sădită credinţa în D-zeu, care n'a dispărut din sufletul lor — cum e pe cale a dispare la unii locuitori din alte sate — şi iu­birea faţă de acest stâlp al naţiunii: şcoala. Ei sunt pătrunşi adânc de rostul lor în viaţă căci, credinţa şi cultura formează, baza civilizaţiei Dumnezeu să le ajute acestor cin­stiţi muncitori şi credincioşi locui tori.

Gh. Ionescu-Balaciu, înv.

Serbări în judeţul Sălaj (Transilvania)

Ziua eroilor s'a serbat cu solem­nitatea cuvenită în pădurea Doliu­lui; unde s'a prezentat şcolari cu drapele în frunte cu învăţători şi preoţi din satele Hidig-Doh, Mala­dia, Zalnoc, Moiad, părintele proto­pop Ostate din Hidig a deschis ser­barea cu o vorbire potrivită, fiecare şcoală s'a produs cu cântări şi de-clamări, a plăcut mult dialoagele şcolarilor din Doh, a cântat pe 2 voci şcolarii din Zalnoc sub condu­cerea înv. director Viţian, corul învăţătorilor a escelat; d-şoarele învăţătoare Ostate din Hidig ca so-pranistă, iar* d-şoara Felicia Bran din Doh ca altistă, a atras atenţiu­nea tuturora. Serbarea a închis-o părintele Butean din Zalnoc, rugând sătenii ca şi pe anul viitor să vină in număr aşa frumos.

Venind lăutari s'a încins la horă cei (500 şcolari, cu săteni şi inteli­genţii satelor, după horă fiecare

şcolar s'a provăzut cu ujina, iar do­amnele preotese din Hidig şi Doh au întins o masă bogată pe iarbă verde, a ospătat pe inteligenţi, după care s'a depărtat fiecare la satul său. Românaşului îi place mult dacă „domnii noştri" să interesează de ei.

— In 24 Mai, s'a sfinţit un clopot în satul Orboi, s'au prezentat cu procesiuni şi cântări 10 sate vecine, iar fanfara din Cehaluţ a dat răs­punsurile liturgice, predica o ţinut-o părintele Butean din Zalnoc.

E trist că în aceste părţi a dispă­rut cu totul portul naţional, cei pre­zenţi păreau orăşeni, un singur co­pilaş din satul Chegea a fost admi­rat de toţi în frumosul port naţio­nal. Săteanul Iliş a ospătat inteli­genţi, iar curatorele şi sătenii, pe cei prezenţi.

— In 30 Mai şi-a ţinut Sinodul tractul Serecuad în satul Hotoan, lângă Cărei, s'au prezentat 11 preoţi şi protopopii Cupsia, Pătcaş, Bohă-ţel, a predicat în biserică preotul Vaida din Serecuad, răspunsurile liturgice le-a dat corul plugarilor din sat care face fală judeţului Să­laj, lauda i-se cuvine învăţătorului Popan care încă are o voce plăcută.

După slujbă s'a ţinut sinodul în care preotul Filip din Pir şi-a cetit disertaţia sa lucrată cu multă pri­cepere „Despre socialism", s'au per-t iactat starea tractului, apoi proto­popul Patcaş a dat o masă bogată, acest venerabil preot bătrân de 84 ani, cu o barbă şi păr alb ca zăpada îţi impune respect, cunoscut ca scri­itor de cărţi de rugăciuni, cunoscut în aceste părţi „zise ungurene", ca naţionalist înfocat; care dacă nu trăia sub regimul maghiar, azi l'ar împodobi mitra vlădicească pentru meritele avute.

Tot în 30 Mai s'a sfinţit cu mare fast un clopot nou în satul vecin Câuaş, de către protopopul A. Báli­ban din Unimăt şi preotul local.

Ţăranii din aceste părţi mărgina­şe cu Ungaria sunt model de biseri-coşi, gospodari cu stare şi cinstitori de preoţi şi biserică strămoşească.

I. D. Butean

B Ö S Z Ö R M É N Y I şi E R D É L Y I coafor de dame 9I manleure

Spal&, ondoleaxă şl văpseşte parol. Face şl alte lucrări în pâr. Tunde după moda nonă : Bton şl Bubi.

Cluj, Piaţa Unirii 22 (în curie). (No. 71 perm 1

I S i b l i o g r a f i e

A apărut : TEORIA UNDELOR GÂNDIRE! Reprezintă sinteza unei ştiinţe

universale a energiilor din natură şi explică: Sugestiunea, Televiziu­nea mintală, Telepátia, Hipnotismul şi Spiritismul. Această teorie re­zolvă cea mai importantă problemă asupra naturei omeneşti, eu ea se creisză o nouă ştiinţă: Psicho-Energia.

Avlcenne, ilustrul Dr. arab (980 —1037), susţinea influenţa prin fascinaţie, la distanţă; Van Hel-mont, celebrul Dr. belgian (1577 —1644), a susţinut şi el influenţa oamenilor, la distanţă; Mesmer, re­numitul Dr. german (1713—1815), făcea experienţe de magnetism ani­mal. Mulţi savanţi ca : Ferre, D'Arsonval, Becquerel, Du Bois Raymond etc., precum şi Şcoalele lui Charcot delà Paris şi a lui Bern-heim delà Nancy, au stabilit exi­stenţa electromagnetismului ome-aeso.

Magnetizori şi spiritişti celebrii au admis emanaţiuni fluidice din organismul şi creerul omului. Prin empirism s'a stabilit transmiterea gândirei şi cazurile de sugestiune şi telepatie.

Sugestiunea la distanţă nu a fost încă demonstrată până la 1903, afirmă profesorul Grasset, la pagina 130, din cartea s a : „Hipnotism şi sugestiune", publicata în 1906.

Se confirmă dar că demonstraţia ştiinţifica începe la Bucureşti în 1903, în o conferinţă făcută la Ateneul Român: „Energia univer­sală, Electricitatea şi viaţa" de că­pitanul Ştefan Christeseu, autorul noului sistem de Cosmogonie ştiin­ţifică: „Organizarea celulară şi so-lenoidă a lumilor", pune bazele unei teorii ştiinţifice asimilând Fe­nomenul psichologie al undelor gândirei cu fenomenul fizic al un­delor din T. F . F .

Din 1903, în o serie de 14 lu­crări, din 25 ce are publicate în ţară şi străinătate, printre cari se află: „Energia creatoare şi Gândi­rea omenească", a formulat o teo­rie complectă (1919), confirmată acum prin captarea acestor Unde, în aparate sensibile speciale.

In 1924 în o conferinţă făcută la Universitatea din Paris (Sorbona), în faţa membrilor Badio-Clubului Franţei, prezidată de Eduard Belin, a susţinut această teză, publicată sub titlul: „Undele fluorescente în substratul materiei". Astăzi prin lucrarea: „Undele gândirei", des-voltată la Conferinţa delà Fundaţia Universitară Carol I., la 23 Mai 1926, desăvârşeşte această demon-straţiune care aparţine Ştiinţei şi Gândirei româneşti. Această teorie interesează atât pe doctori, magi­straţi, avocaţi, etc., cât şi pe toţi intelectualii cari urmăresc fenome­nul sugestiei, precum şi po toţi românii doritori să cunoască şi să sprijine ştiinţa românească. Se găse­şte la principalele librării din ţară.

CÂNTEC Cât îi ţara ungurească Nu-i ca fata românească. Ce cu brâul când se'ncinge Faţa ei îi varsă sânge. Când se'neinge cu-amândouă, Faţa ei îi varsă rouă. Când se'ncinge peste tot, Faţa ei îi varsă foc. Mai în sus de cingătoare, Are două merişioare. Meri soare aurite Ce le ţine-acoperite. Faţa-i albă ca рвЬаги, Gura dulce ca Zaharu. Ochii negrii ca neghina, Gura dulce ca smochina.

Auzit delà Preoteasa D. Maria din Cacoţi-ulehedinţi

de losif N. Dumitrescu

Mai bine ca

ori şi unde ne serveşte la

Baia Elisabeta Băi de abur,

ăe cadâ, duş, etc.

CLUJ, Sír. Călugăriţelor (pe Someţ).

C o a f o r d e d a m e :»: Cel mai mare magazin în toate specialităţile I U I i l I J M U Ş Ş A Olaj, Str. Memorandului 10.

i p a n t a l o n : TENNIS

c o s t u m e d e PÂNZĂ

S A C O U R I LÜSTER la

M. NEUMANN jj Cluj , Piaţa Unirii 14 J „ t ~ - a = ^ _ . _ . P

FABRICA D E ARTICOLE ARGINTATE

î „ T A C Â M U L . I s'a mutat în str. N. Iorga 11-a. | J3 No. 89 perm.

І О Р Т І С A I Str. Universităţii No. 1

1 Cea mai modernă prăvălie pentru ar­t i c o l e d e o p t i c ă . Repară ochelari cu

A V

cele mai eftine pre­A V

ţuri. Magazie de A V Articole spitaliceşti, A V de gumă, bandaje

etc. C o m e n z i l e fă­c u t e p r i n p o s t ă se trimit imediat.

23—12—7

ARON LAZAI CROITOR CIVIL ŞI MILITA

Preţuri modeste, serveşte p r o m p t şi c o n ş t i i n c i o s

Cluj, Strada N. Iorga I 24—52—6

A Ca mărci cele mai bune de bere sunt recunoscute:

b e r e a l b ă m a l t a p r e c i a t a

Г П -S U S" 99

b e r e a n e a g r ă s p e c i a l ă

HERCULES" 99

a i a b r i c e i de b e r e „ C Z E L L . " d in C l u j

g ă s e ş t e p r e t u t i n d e n i !

I

I I

«

«

ТЕІЛ5ГОДГ 105, Nr. 28—12—3

A L E X I Ş I Y A S S I M G . D I P L .

A p a r a t e de r e e e p -ţ i n n e ş i e m i s i n n e p e n t r u a m a t o r i , I n s -\ w t a l a ţ i n n i c o m p l e t e de лЛ^"" p o s t u r i c n c a d r u s a u an-t e n ä , P i e s e de taşa te e n g r o s ş i e n d e t a i l p e n t r u S u p e r h e t e -r o d y n e , Vi tra ş i T r o p a d y n e , A u d i o n e t e , R e i n a r l z , L o w - b o s s

e tc . m a r c ă A m e r i c a n ă , Germană , K n g r l e z ä , S v e d e z ä etc . , e tc .

L ă m p i de r e c e p ţ i e . A c c n m o . l a t o r i spec ia l i ,Ki t -ur icom<

p l e t e p e n t r u c o n s t r u c ţ i e I n s t r n c ţ i u n i p r a c t i c »

ş i t e o r e t i c e g r a t u i t e . D e s e m n e d e con» s t r u c ţ i e .

Atelier şi laborator pentru montare şi reparaţiuni

Subscrieţi acţiuni la „Cultura Poporali шшшшшшшшштшшшшшшт

M A S Ï X I ЮЕ T K E K R A T cu motor de benzină sau motorină, livrează în con<liţiuni de plată foarte avaniagioase

F a b r i c e l e de m a ş i n i

AND. Ii8EGE 16 S. A. S I B I U

La cerere trimitem gratuit oferte şi prospecte. 3 0 - 4 - 2

întreprinderea de Instalaţhmi Electr ice a oraşului Cluj

A t a ş a t a Uzinelor Electr ice C L U J , Calea Regele Ferdinand No. 30.

E X E C U T Ă . : Instalaţiuni electrice de înaită şi joasă tensiune

pentru iluminat şi forţă motricâ, montări de tot felul de motoare, transformatoare şi aparate

electrice rebobina] şi reparaţiuni în mod radi­cal. Staţiune specială : de verificat contoare

electrice cari se şi repară şi instalează din nou

Depozit de lămpi electrice, material di

instalaţiuni, piese de schimb, etc. etc, Planuri, proeete, oferte şi devize. Efectuate de specialişti ia cereri

A t e n ţ i n o e a g r i c u l t o r i Éle aproprie timpul treeratiiliii

Păstraţi timpul, banii şi displăoerile, procurâudn-vă o garnitui de treerat de prima calitate, cereţi ofertă gratuită asupra

27-1

Batozelor de treerat MAY, şi Motoarelor de benzină DEUTZ

cari sut.;t. neîntrecute în durabilitate şi capabilitate. Aceste se ca preţuri foarte reduse şi pe lângă condiţiuni foarte avantagions de plata în depozitele

DepartamentulMaşinilor alReuniunei agricole s. SIBIU, Strada Sării No. 2 2 .

Sucursale: Sighişoara, Mediaş, Tg-Murei C o n t - c u r e n t : I n s t i t u t u l de C r e d i t F o n c i a r , S ib i '

Tiparul Tipografiei „Viaţa", Cin], Strada Regina Maria M.