black tribunarevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/115.pdf · tribuna 115 pantone ppantone...

TRIBUNA115

Pantone PPantone rroºu

Pantone PPantone rroºu11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I • 1 6 - 33 0 ii u n i e 2 0 0 7 1,5 lei

Cornel U

ngureanu ºi Vasile B

ogdan

Prim pplan: HH

olender, aaltfel

Judeþul Cluj

Cristian Bors - Himera

Andrei MMarga: Joseph RRatzinger BBenedikt XXVI

interviuVladislav PPiavko

Laszlo AAlexandruDante - ““Infernul”

Sibiu 2007Culorile uunei aavangarde ““rescrise”

Cea de-a ºasea ediþie a FestivaluluiInternaþional de Film Transilvania,desfãºuratã în paralel la Cluj-Napoca (1-10iunie) ºi la Sibiu (4-10 iunie), s-a remarcat princalitatea filmelor prezentate (cu minime, inevitabile,excepþii), îndeosebi în secþiunea competitivã. Încadrul zilelor filmului românesc, am avut privilegiulvizionãrii în premierã a trei filme excepþionale:Restul e tãcere (r. Nae Caranfil), 4 luni, 3sãptãmâni ºi 2 zile – Amintiri din epoca de aur (r.Cristian Mungiu) ºi Arizona Driming’ (r. CristianNemescu). Dacã la aceasta adãugãm ºi afluneþapublicului, cel mai mare numãr de spectatoriînregistrat pânã acum la o ediþie TIFF (ºi mã referdoar la Cluj), putem spune cã aceastã ediþie a fostcea mai reuºitã.

Juriul TIFF 2007 – format din: ClaudiaLandsberger (Olanda), preºedinte ºi membrufondator al European Film Promotion, organizaþiece a lucrat îndeaproape cu numeroase festivaluri defilm pentru a promova imaginea cinematografieieuropene; Vibeke Windeløv (Danemarca),producãtor de film de la jumãtatea anilor ’70 pânãîn prezent, colaboratoare de bazã a regizorului LarsVon Trier; Christine Bardsley (Anglia), FilmProgramme Manager în departamentul Arte de laBritish Council; Vivi Drãgan Vasile (România),director de imagine a cãrui filmografie cuprindeaproximativ 50 de titluri din 1976 pânã în prezent(din 1992 este directorul artistic/ executiv al FAV,Fundaþia Arte Vizuale); Rãzvan Vasilescu(România), actor renumit de teatru ºi film care adebutat în cinematografie în 1978 ºi a cãruibiografie personalã cuprinde nenumãrate mariproducþii de film ºi piese de teatru – a acordaturmãtoarele premii:

Trofeul ““Transilvania” (10.000 EURO, oferit deVodafone) pentru cel mai bun film aflat înCompetiþie: La SSagrada FFamilia // FFamilia ssfântã(Chile, regia Sebastian Campos);

Premiul dde rregie (5.000 EURO, oferit de CentrulNaþional al Cinematografiei): RRagnar BBragasson,pentru filmul Börn / Copii (Islanda);

Premiul ppentru ccea mmai bbunã iinterpretare (2000EURO, oferit de Vitrina Advertising): Luca LLionello,pentru rolul din Cover-Boy – L’ultima rivoluzione /Fotomodelul (Italia, regia Carmine Amoroso);

Premiul ppentru iimagine (oferit de KodakCinelabs Romania): Crisstian CCottet, pentruimaginea filmului La Antena / Antena (Argentina,regia Esteban Sapir);

Menþiune sspecialã: AAzul OOsscuro CCassi NNegro //AAlbasstru îînchiss aaproape nnegru (Spania, regia DanielSánchez Arévalo).

Alte ppremii:Premiul sspecial TTIFF 22007 (oferit de

organizatorii Festivalului Internaþional de FilmTransilvania): echipa filmului 4 lluni,, 33 ssãptãmâni ººi2 zzile (România, regia Cristian Mungiu);

Premiul FFIPRESCI (oferit de Asociaþia Presei deFilm Strãine): DDincolo dde ppãdure / Einsst ssüheHHeimat (Austria, regia Gerlad Igor Hauzenberger);

Premiul ppublicului (prin vot, oferit deRe:publik): AAzul oosscuro ccassi nnegro // AAlbasstru îînchissaproape nnegru (Spania, regia Daniel SánchezArévalo);

Premiul JJAMESON pentru cel mai bunscurtmetraj prezentat în secþiunea „Umbre”:DDroomtijjd // ÎÎn vviss (Belgia, regia Tom VanAvermaet);

Premiul ppentru îîntreaga ccarierã (oferit de BancaTransilvania): Irina PPetrescu ºi Ioana BBulcã(România);

Premiul ppentru îîntreaga ccariera ooferit uuneipersonalitãþi ddin ccinematografia eeuropeanã: FFrancoNero (Italia);

Premiul ppentru îîntreaga ccarierã: regizorulbritanic Nicolas RRoeg;

Premiu pentru scenariu de scurtmetraj (1000USD, ooferit dde HHBO RRomânia): Doru Lupeanu,pentru scenariul Fata ggalbenã ccare rrâde;

Premiu ppentru sscenariu dde llungmetraj (2000USD, oferit de HBO România): Mircea JJacan,pentru scenariul Missiunea;

Premiul ZZilelor FFilmului RRomânesc pentrusecþiunea scurtmetraj (un pachet de editare AvidMedia Composer, oferit de Marcotec Bucharest):Radu JJude, pentru filmul Lampa ccu ccãciulã;

Premiul ZZilelor FFilmului RRomânesc pentrusecþiunea lungmetraj (2000 EURO, oferit deCinemax ): Cristian MMungiu pentru filmul 4 lluni,, 33ssãptãmâni ººi 22 zzile;

Premiul ppentru oo ttânãrã ssperanþã aacinematografului rromânesc (1500 EURO, oferit deTomi): AAnamaria MMarinca (pentru rolul din filmul 4luni,, 33 ssãptãmâni ººi 22 zzile).

În numãrul urmãtor al revistei noastre vomreveni cu un amplu grupaj despre ediþia a ºasea aFestivalului Internaþional de Film Transilvania.

actualitate

Premiile TIFF 2007Ioan-Pavel Azap

22 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDACONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,

CU SSPRIJINULMINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

Regizorul Sebastian Campos cu Trofeul Transilvaniapentru cel mai bun film din competiþie: Familia sfântã(La sagrada familia, Chile)

Vã mai amintiþi de Micul Ftiriadi? Nu, nu lapersonajul caragialian mã refer, ci la foaiavolantã cu acelaºi nume produsã &promovatã pe holurile Literelor bucureºtene deUn Cristian (Cristi Cosma). În fiecare numãr alliliputanei reviste, scoase la xerox, Cristi – pe-atunci studinte în biblioteconomie – a promovatcîte un (foarte) tînãr scriitor: luînd-o cu ani buniînaintea epocii, vedea în autor o posibilã„afacere”, iar în manageriatul literaturii actuale oposibilã sursã de „venit”. Entuziasmul cronic, veþivedea, nu l-a pãrãsit nici azi.

Cam în aceeaºi vreme (pe 1 ianuarie 2002)apãrea primul numãr al revistei Fracturi subdirecþia lui Marius Ianuº. De fapt, primul proiectcoerent, ambiþios ºi valoros al generaþiei 2000.Fracturi-le au propus un numãr de tineri poeþi ºiprozatori de real talent, avînd în comun, pe lîngãapetitul pentru frondã & scandal, cultulautenticitãþii, al imediateþii, al hiperrealismului,noþiuni rudimentare de hipertext, de marketingliterar. Revista conserva, de asemenea, ceva dinprofilul psihologic al directorului ei: tipãritã pehîrtie de ziar ºi împestriþatã cu desenele lui SilviuGherman îmi aduce aminte de vechiul Jurnal SF,avînd ca ºi acela mistica tehnologiei ºi a unuionirism uºor demodat – oare cîþi puºti aucumpãrat JSF la începutul anilor ’90?; promovarubrici distincte dedicate bãºcãliei, umoruluiterestru asemenea Academiei Caþavencu saurevistelor ºcolãreºti manufacturate; încurajasponsorii generoºi – sublimi, dar absenþi cudesãvîrºire în acei ani – sã-ºi facã reclamã înpaginile sale vii & deºtepte. Evident cã, fãrã aavea „spatele financiar” asigurat, falimentul aaºteptat-o la colþ. Nu îndeajuns de repede însãpentru ca tinerii autori sã rãmînã ºi obscuri, eifiind de-a dreptul luaþi în braþe de edituri caVinea (poeþii) sau Polirom (prozatorii). Primii paºifuseserã fãcuþi, restul e istorie (literarã). Mã întrebºi azi ce s-ar fi întîmplat dacã proiectul Fracturi arfi fost sprijinit la timp de uniunea Bãtrînilor,condusã la acea datã de dl. Uricaru, dacã revistaar fi gãsit propria niºã pe piaþã: elaboratã extremde ºmecheros, cu lipici la adolescenþi, probabil cãar fi adus mai multe servicii literaturii românedecît obositele programe ºcolare.

Spiritul ludic & literatura „deschisã”,dezinhibatã a tinerei generaþii aveau sã loveascãdin nou, de data aceasta la Arad. Grupaþi subumbrela „Celebrului Animal”, junii scriitori Leac,Lazurca, Mãduþa ºi Khasis au reuºit sã tipãreascãnumerele savuroase ale revistei Ca ºi cum pe contpropriu, culegînd admiraþia ºi invidia confraþilor.

Am amintit aici Micul Ftiriadi, Fracturi ºi Caºi cum, poate singurele reviste literare din ultimiiani care – realmente ºi ce iresponsabil cuvînt – m-au încîntat. Am vãzut în ele prea puþin dincabalele, socotelile, grija pentru imagine alescriitorilor consacraþi ºi mult mai multã literaturãscrisã de dragul literaturii, pentru prieteni, pentrucititorii cei mai tineri. Ceva din filonulefemeridelor avangardiste – de la urmuz la alge ºide la unu la pula – s-a conservat ºi distilat laînceput de mileniu în publicaþiile „neoavangar-diºtilor” (aºa cum, peiorativ, i-au numit unii pe2000iºti).

Asumîndu-ºi uneori, inevitabil, ºi ridicolul ºiamatorismul (pentru cã nimeni nu s-a nãscutînvãþat), consider cã cele trei reviste au deschis obreºã în mentalitatea jurnalisticã ºi în publicisticaliterarã de la noi. O anume lejeritate a discursuluia pãtruns pînã ºi în cel mai scorþos sãptãmînal(România literarã), altele au învãþat de lafracturiºti tehnica scandalului, a polemicii cuarmamentul greu – al criticii – din dotare (Culturaa format cea mai redutabilã echipã de critici dinultimul val de scriitori), altele duc mai departeprincipiul hedonist al literaturii calde, de plãcere,însã nicidecum frivole (Versus-m, Noua literaturã,Pana mea). Cu o formulã redacþionalã întineritã,Cuvântul are de dus mai departe proiectul elitist,performant propus de profesorul Mircea Martinºi, totodatã, campania de a deschide gustul pentrulecturã cititorilor celor mai tineri (aºa cumredacþia condusã de Rãzvan Þupa încearcã încadrul Premiilor revistei Cuvântul pentru liceeni).

La Cluj, am aºteptat dupã 2000 (de cînddirectoratul a fost preluat de Horea Poenar) orevigorare a proiectului echinoxist. RevistaEchinox a reuºit sã provoace o vie polemicã înmediul universitar local, a realizat un Dicþionar cerecontureazã o paradigmã ºi reconfigureazã criticistoria grupãrii, de la finele anilor `60 pînã înprezent. Cîteva din vocile strãlucite ale ultimeigeneraþii, ce activeazã în domeniul eseisticii,cronicii literare, poeziei etc. s-au lansat petrambulina echinoxistã. Subfinanþarea,permanentul conflict cu Universitatea fac însã cavocea noului Echinox sã nu se audã cît ºi cum artrebui.

Un destin în oglindã, asemãnãtor cu allongevivului Echinox, pîndeºte ºi mai recentaVerso, revista giratã de optzecistul Ion Mureºan,ce promitea o radicalizare a discursului critic înpublicistica clujeanã.

Am lãsat mai la urmã Tribuna dar, oricît îi voideranja pe unii, o voi prezenta în acelaºi context.Cu echipa întineritã (din 2003), aproapedublîndu-ºi numãrul de pagini, îmbogãþindu-ºirubricatura ºi atrãgînd, anual, noi colaboratori,

Tribuna reuºeºte sã fie cea mai substanþialã ºi ceamai cititã revistã a Clujului. Sub patronajulacesteia se desfãºoarã ºedinþele "Clubului deLecturã", unde au citit cei mai valoroºi scriitoritineri ai Clujului, publicaþi ulterior în revistã.Cîteva din numerele tematice, ingenios gîndite deOana Pughineanu au atras mînia proletarã amarilor oameni din judeþ.

În redacþia ultimei sosite pe piaþã, a revisteiPana mea, îi reîntîlnim pe Micul domn Ftiriadi(alias un Cristian, alias Cristi Cosma), iar ladepartamentul „graficã, efecte speciale” peanarhistul îmburghezit Ianuº. Editorul, pesemnecu dare de mînã & molipsit de entuziasmul celordoi, este tînãrul poet SGB (pseudonimul luiBogdan G. Stoian). Cum revista a reuºit sã-ºiapropie încã de la primul numãr nume curezonanþã din literatura actualã (de la OctavianSoviany la Ruxandra Cesereanu, de la Alex Mateila Dan Lungu, de la Bogdan Creþu la CosminCiotloº, de la Domnica Drumea la ClaudiuKomartin) nu putem decît sã-i urãm succes ºiaceeaºi selecþie riguroasã a colaboratorilor ºi peviitor. Iar dacã va ajunge pe tarabe, la chioºcuri,dacã va ºti sã-ºi identifice targetul printre studenþiºi liceeni, va avea cu siguranþã ºi viitor.

Altfel ne va rãmîne fixat în memorie încã unmic moment plãcut al marelui – ºi niciodatãîndeajuns istoricizat – Avangardism. Micul Ftiriadiprobabil cã acum mustãceºte ºi are de ce.

33



TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007 33

editorial

Pe urmele venerabilului domn Ftiriadi

ªtefan Manasia

Ledniczky Tamas Mâna

Marius Mureºan Trecere

Olga ªtefanToate ceasurileBucureºti, Editura Vinea, 2006

Debuturile feminine în poezia româneascã aultimilor ani au creat un spaþiu ce tinde sãdevinã din ce în ce mai puternic unul dereferinþã pentru viitoarele poetese, un loc comun almotivelor ºi exploatãrilor de imagini excesivfeminine. Mai toate debutantele de la noi au citit-ope Sylvia Plath, mai toate scriu despre frumuseþeainterioarã – un fel de tejghea din piaþa de carne,plinã cu maþe, viscere tenebroase, spermã, menstrãºi multã durere organicã greu de explicat. O poeziecare-ºi revendicã identitatea din propriilemalformaþii tematice, o poezie frustã, învãlmãºitãde amestecul confuz dintre sex, dragoste ºicelãlaltul din spaþiul suferinþei.

Volumul de debut al Olgãi ªtefan – Toateceasurile, apãrut la Vinea în 2006, distins cupremiul „ion vinea” în acelaºi an, e o carte ce nuface abstracþie de zona în care se înscrie poeziafemininã actualã, dar nici nu o confirmã. Volumgros, aproape 140 de pagini, ce te întâmpinã dinstart cu o copertã de culoare verde – bolnav, Toateceasurile e biografia unei maturizãri, a uneiaºteptãri continue a Celuilalt – el, masculul tânãr,dezvirginator, blazat ºi puþin boem. O carte (aºacum mãrturiseºte autoarea) – „este vorba aicidespre mine”, o carte în care „zonele olga” sunttot atâtea posibilitãþi de a te înþelege pe tine prinºocul produs de Celãlalt.

Olga ªtefan nu scrie o poezie despre Celãlaltulmasculin ca ºi congenerele ei, nu o intereseazãiubirile extreme, sexualitatea exhibatã la maxim.Mai degrabã o poezie naivã, ce vine dinspre„aºternuturile cu ursuleþi” înspre „port între picioareun mormânt sigilat ºi gol”. Poemele, lungi ºivulcanice ca izbucnire, se coaguleazã în jurulaceleiaºi cãlãtorii spre celãlalt, o cãlãtorie vãzutãîncã prin ochii unei adolescenþe maturiza(n)te, darcu pozã de femeie deja dezabuzatã: „trag dupãmine dragostea asta ca pe o geantã cu roþi”.Celãlalt – fie el Demian/ Dem sau Louis, e încãnecunoscut, încã departe de a deveni bãrbatulnazist din poemele Sylviei Plath: „cãldurile de maite înlãnþuie ca niºte jucãrii sexuale”, „drumul sprecasa de marcat. drumul spre casa de toleranþã.drumul spre casa/ de copii. paºii tãi au învãþat sã ledistingã rãceala.” Evident, nici Olga nu scapã deplaylistul vremii. Pe lângã senzualitatea unoranumite experienþe de maturizare sexualã, apar ºiversuri brutale prin neconcordanþa cu întregul: „sã-þimulþumesc pentru cã-mi desfaci coapsele ºi pentrucã-mi întrerupi gesturile.” Nu cred în acea Olgavãzutã ca o feminitate traumatizatã. O astfel deimagine dã bine în poezia de azi, dar în volumulacesta aratã fals, fad, fãrã credibilitate – sentimentderanjant când îl citeºti, creeazã impresia de faþadã,de mascã plimbatã de ici pânã colo de dragulreceptãrii („poþi sã spui cã niciodatã n-am sã fiusuficient de/ coaptã pentru emoþii ca astea desprecare-þi scriu”).

Dacã tematic, volumul e unitar - gafeazã destulde puþin faþã de altele apãrute recent, la nivelulconstrucþiei, apar probleme mari. De unde tragconcluziile, ipotetice, evident, cã debutul acesta eîncã prematur. Olga ªtefan are imaginaþie de poet,dar nu ºtie cum sã o aºeze în paginã. Scrie mult,

versuri lungi, poeme de câteva pagini, dar segrãbeºte. Nu lucreazã poezia, impresia persistentã ede idei geniale sufocate de mult balast. Existã ograbã în a scrie, în a pune totul pe hârtie, în aspune totul dintr-o rãsuflare (gest pe care-l înþelegdatoritã vârstei autoarei), dar se greºeºte când evorba de pauze de respiraþie, ritm, material poeticincoerent aºezat în logica textului. Sã exemplificãm.Olga ªtefan are uneori intuiþii grozave, dar leîngroapã din cauza explicaþiilor. Prea preocupatã sãnu fie înþeleasã greºit, nu se mulþumeºte cujumãtãþi de mãsurã, cu sugestii, apropouri. Tinde sãle explice, sã le detalieze – fapt ce duce inevitabil lasufocarea textului. Un vers ca „la sfârºitul ierniiploaia ne va rãni pereþii tapetaþi” e urmat de otrimitere puerilã: „cu mucegaiul fotografiilor dinaltã viaþã”. Un altul în care spune cã „hunedoaracreºte în visele mele ca o tumoare malignã” –imagine superbã, sã recunoaºtem, e urmat deexplicaþia „pe esofagul fumãtorilor pasivi”. De parcãaveam nevoie de jocul acesta facil. Balast mult.Versuri ca – „tu ºi cu mine ne vom dezvãþa repedede spãlarea picioarelor amputate din corpurile/acestor soldaþi de plumb rãniþi în rãzboaie ºi-ndragoste”, „de-aici l-ar mai putea scoate/ doar oechipã de descarcerare/ ca pe victima unui accidentcu maºini fãcute zob” (mã întreb unde maiintervine descarcerarea dacã nu la accidente, ºi nula alea cu maºini fãcute zob!?), „acum strãzile pecare te plimbi miros exact ca mine/ a transpiraþiediluatã cu spray...” sau imagini redundante ca:„urina hepaticilor cu ochi portocalii”, „agorafobie.spaima de mers singurã prin pieþele deschise...”, „caun capsator muºcând dintr-o foaie”, „tahicardie. (oinimã care bate prea repede...)” – nu fac decât sãumbreascã imaginile poetice reuºite. E imposibil sãscrii un poem bun în care sã serveºti imagini de-agata, sã le caracterizezi, sã le inventariezi, ca ºi cumcelui care citeºte îi laºi doar ºansa de a te confirmape tine: „demian ar fi zis cã-i seamãn unei felii depâine/ întoarsã ºi-ntinsã obsscen [subl. mea] pe plitafierbinte.” Sau: „îºi întinde lassciv [subl. mea] braþeleînnegrite.” Nu mã intereseazã caracterizãrilepoetului, vreau sã îmi dau singur seama delascivitatea unei imagini!

Astfel de greºeli reduc puternic din forþaversurilor. ªi creeazã, în mod evident, impresia destângãcie, de atelier, de texte de sertar. Dacã Olgaªtefan ar reuºi sã dozeze imaginile mai bine, sã dearitm poeziei ºi nu doar lungime, sã lucreze textul,sã-l ºlefuiascã dupã „curele de inspiraþie”, sunt sigurcã ar ieºi un volum net superior. Deocamdatã,molozul ºi construcþia deficitarã a multor poeziidau impresia unui volum scris pe fugã, neglijent cucititorii. ªi cu imaginea poetului, bineînþeles.

44



44 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

cartea

Valentin Derevlean

better times

Où est le Parisd’antan?...

Ioana Cistelecan

Gheorghe MocuþaCãlãtorie.exilTimiºoara, Editura Brumar, 2007

Parisul ingrat, Parisul infernal, Parisulcrepuscular – acestea sunt variaþiile unui unicspaþiu babilonian, agresivizat, contorsionîndexperienþa tatãlui, ca brav-îndurerat însoþitor alfiului, navigînd onest ºi brut pe strãzile scuturate

de misterios ale metropolei (odatã fascinante!),asemenea unui Charon ce tenteazã, de data asta,strategiile amînãrii sfîrºitului implacabil ºi-ºiconglomereazã lirico-diaristic trãirile. Recentulvolum de poeme al lui Gheorghe Mocuþaexorcizeazã un sine suferind, prizonier culpabil aldurerii, exersînd decenþa supravieþuirii marginale.Dincolo de paradoxuri, scufundat ºi amprentat demalefic, oraºul se leapãdã, rînd pe rînd, ca-ntr-unobstinant exerciþiu al demistificãrii, dar ºi alasumãrii suferinþei absolute, de toate atributelesale legendar-prietenoase, încãrcîndu-se pas cu pas,zi de zi, cu peceþile golului ºi ale hãului intrinsec.Celãlalt Paris e ºi el o cetate bine închegatã, o hartãa proximitãþii materializînd violenþe, hiperbolizîndun negativ agresivizat: astfel, Montparnasse-ul numai articuleazã dulceagul refren „bienvenue!”, ci îºicrispeazã poarta într-una a iadului, ca posibilãexpandare a interiorului tensionat; spitalulAvicenne magnetizeazã energiile pervertite,maladive ale infernalului Paris, dozînd speranþeleauctoriale camuflate, obiectivate ºi persiflate – înjurul acestui axis mundi graviteazã un cotidian alîntunericului, respingînd familiarul sau, cel mult,degustîndu-l la adãpostul non-animatului, alaparatului foto, ori distanþîndu-l ca perspectivã,dincolo de palpabil („privesc parisul – straniu dans(...) // ascult parisul – un suspans/ între abis ºiunivers/ între declin ºi renaissance”; „stãteam petrunchiul unui platan din parcul spitaluluiavicenne/ ºi aºteptam revelaþia (...)/ stomacul meuera o colivie imensã/ în care intrau stoluri de pãsãrinegre”; „rup cu dinþii din culorile psihedelice alecheiului/ caut ceva cum ar fi pãmîntul promis/ oimagine pe care s-o imortalizez/ nu cu sufletul/ cicu aparatul meu de fotografiat/ dar acolo curge unrîu o apã tulbure/ care îmi duce la vale trupul ºinu se mai opreºte”; „la ora amiezii montparnassul/e o imensã cabinã telefonicã/ în care toþi snobii secalcã în picioare/ pe mîini pe sex pe cap ºi pegurã”; „de pe ºosea parisul pare învelit într-o clãtitãparfumatã/ unsã cu finetti cum îi place lui lucian”).Ochiul tatãlui se dedicã pare-se-n exclusivitatecoordonatelor metropolei ostile, care empatizeazã,în cotidianul sãu, cu golul ºi durerea actantuluiuman ce-ºi apropriazã condiþia de strãin, de exilat,cu bunã-ºtiinþã, pentru a nãdãjdui într-un irepetabilmiracol curativ al fiului. Dintr-un presupus tãrîm alpromisiunilor cu final fericit, Parisul e consumat

Eugen Gocan Mamã cu copil

55



55TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

traumatic, rãsturnat, refuzîndu-i-se aura familiarã.Experienþa trecerii ºi implicit a evitãrii arderii ei semãsoarã temporal în repere ale unui real convulsivimediat ºi-n repere ale unui real familial îndepãrtat,redus la stadiul de nostalgizare, rememorare, fie eaºi benefic-halucinogenã; imago-ul solar seoximoronizeazã ºi el, brutalizînd a mia oarã unminimal confort atmosferic-intrinsec; spectaculosule ºi el rutinat ºi abandonat în paradigma Parisuluiinhibitor; senzualitatea, erotismul neconcordînddefel cu suferinþa auctorialã nu face decît sã oamplifice, chiar dacã scapã pervertirii sau dacãeºueazã în moarte. O metropolã interioarã de-a-ndoaselea contorizeazã prin moarte anotimpurile ºiritmicitatea vitalitãþii superflue ºi reitereazã naºtereasîngerîndã ca incipit blestemat al tranzitãrii decisiveînspre moarte: „dimineaþa cînd mã trezesc/ hotelulde imigranþi scîrþîie ca o corabie beatã (...)/ afarã ecald soarele mã plesneºte pe faþa proaspãtbãrbieritã”; „la fiecare refren repetã cuvîntulmaºinist ºi votki/ se leagãnã ca o balerinãgesticuleazã euforic/ printre cãlãtorii indiferenþi”; „otipã sexy/ cu pãrul castaniu ºi ochi albaºtri/ (...)mã fixeazã pervers”; „apoi în toiul halucinaþiilorlecþia insolitã a fiului meu:/ sã ne întoarcem acasãla dulceaþa cãminului/ (...) la ronþãitul ºoriceluluidin borcan în cãmarã”; „între soldurile de iarnã ºicele de varã/ s-au mai stins trei copii/ (...) de nouãluni port fãtul angoasei în cap/ (...) mi-a provocat omicã hemoragie”.

Drumul tatãlui e pretextat de drumul chinuit alfiului. Ambele agonizeazã maladivul ºi speranþa întãmãduire, cultivînd tertipul aºteptãrii similar uneipauze de respiraþie, unei autosuspendãri înlãuntruldurerii, a însingurãrii. Însoþirea fiului bolnavmarcheazã definitiv identitatea absolutizatã atatãlui, încrustînd abisul intrinsec împovãrat alacestuia din urmã într-o asemenea proporþie încîtpînã ºi ludismul lexical ºi imagistic eºueazã-nfrustrare, iar jocul intertextualitãþii se rãsfrînge înamar, într-un haz de necaz vidat de potenþadefulatoare ºi catharticã, desemnînd însã, fãrã doarºi poate, un lirism franc ºi direct, veritabil ºiverosimil, al durerii pure.

AvataruriIoan Negru

Lucia SavSuwannaphumi – AvataruriCluj-Napoca, IDC Press, 2006

Unii percep moartea celuilalt ca pe o mare,fundamentalã, ultimã infidelitate. Cu atâtmai mare este aceasta cu cât „Prinþuliubit” este cel care te înºealã, te pãrãseºte, teabandoneazã lumii în care existenþa ta eraîmpreunã cu el, nu cu lumea. Mai ales nu culumea exterioarã. A celorlalþi. Infidelitateasupremã, moartea, este întotdeauna albã,imaculatã. Albã, imaculatã rãmâne „prinþesa”dupã moartea „prinþului”. Uºa marii infidelitãþi nise deschide, ne-o deschidem, ca sã putem pãºiimaculaþi în noi înºine.

Numai cã infidelitatea poate fi înþeleasã ºiinvers. Infidel este cel ce rãmâne. Aceasta esteînsã o gândire de Zeu, iar, pe pãmânt, o gândirede Rege. De Prinþ. Trebuie sã crezi în nemurireafizicã, într-o viaþã aievea dupã moarte, ca sã-lînsoþeºti acolo pe cel iubit, murind odatã cu el.Altfel la ce bun în mormânt armurile ºi

veºmintele cele de preþ, aurul, iubita ºi þiitoarele;ºi mâncarea, ºi vinul, ºi sclavii. ªi armata, ºicãlãreþii, ºi caii. Sunt fapte care stau mãrturie, fieîn pãmânt, dezgropate de cãtre arheologi, fie înliteraturã, în mituri. În poezie.

Artificiu poetic sau nu, ultimul volum aldoamnei Lucia Sav de aici pleacã. Unii i-ar spuneartificiu, alþii existenþã realã. În carne ºi oase.Faptul ambiguu cã totul s-ar putea sã fie doar omascã, ori ca totul sã fie sângeros de real, naºtepoezia. Poezia în sens clasic, sã-i zicem. A gândiiubirea ºi moartea în sens european, dar, înacelaºi timp, ºi viaþa ca avatar, deci ca suferinþãeste o altã mare tensiune, ºi poate chiar ocoincidentia oppositorum, care deschide spre noipoezia. Dar totul poate fi un joc fãrã mizã, cuparteneri egali, reali sau fictivi, morþi sau vii,deopotrivã. Adicã un text „decadent”, decipostmodern.

În cazul de faþã trebuie plecat de la titlu:Suwannaphumi – Avataruri. Am putea spune cãsufletul reîncarnat este al actualei Lucia Sav, alautoarei. Care, citind ºi traducând chiar istoriavieþii ei anterioare petrecute în Thailanda, istoriescrisã în versuri de Prinþul Tammatibes (1715-1755) în cartea sa Cântecele bãrcilor regale,cãlãtoreºte, la modul real, în locurile în care atrãit unul dintre avatarurile sale. Avatar sau nu,aceastã cãlãtorie a avut loc cu câþiva ani în urmã,cartea sa consemnând locurile despre carevorbeºte „Prinþul poet” în Cântecele amintite maisus. În acest sens, poeta calcã pe urmele„Prinþului poet”, familiarizatã fiind cu textulpoeziilor sale. Numai cã pânã la urmã nu destrictã biografie e vorba. Cãci, iatã, prinþul amurit împreunã cu iubita sa, condamnat fiind lamoarte pentru revoltã împotriva regelui ºi pentruadulter sãvârºit cu logodnica sa, devenitã întretimp una dintre concubinele tatãlui. Regelui sãu.Au fost condamnaþi la moarte prin biciuire.Aºadar o moarte împreunã.

Un alt avatar este acela al iubirii. Pentru cã încarte sunt alte texte care ne vorbesc despre Elena,Didona, Cleopatra, Isolda, Salomeea etc. Poate cãcele mai reuºite. Iat-o pe Salomeea: 29. ªi ºarpeleîºi petrecu inelele/în jurul gâtului, /pieptului,/taliei /ºi coapselor ei, /ºi ea începu sã danseze.//Smaraldele, /topazele, /safirele, /rubinelestrãfulgerarã, /o îmbrãcarã în mreje de raze. //Întransã, ea îºi roti braþele, /îºi legãnã ºoldurile,/ îºiundui coapsele, /ºi brãþãrile, colierele/ inelele/ºivertebrele ºarpelui zornãirã. //Surâsul îi înflori,dinþii-i sclipirã, /neagrã felinã.// Sub diadema-i deaur, printre gene,/ urzea priviri languroase. //Îlprinserã ca într-o vrajã./ ªi ochii lui strãlucirã,/strãfulgerarã, /buzele i se-nvãpãiarã,/ nãrilefremãtarã, /pulsul îi porni în galop.// Învins, seprãbuºi în delir. Dansul acesta a fãcut sã cadãcapul „Prinþului botezãtor”, dar tot atât de binepoate fi dansul oricãrei femei îndrãgostite. El neaduce aminte cã ea, iubirea, are un ritual anume,care trebuie sãvârºit. Dansul acesta, plin devizual, de senzual cum e, poate fi dansat pedinãuntru. Poate fi purã interioritate. Entuziasmpur. Sau beþie, delir divin. ªi-atunci este, fãrãîndoialã, avatar al iubirii. Al poeziei. Avatarul,feminin sã-i zicem, al iubirii ne este sugerat defaptul cã în textele din volum poeta este aceeacare, îndrãgostitã, îl aºteaptã pe „Prinþ”: M-amîmbrãcat în solzi de jad, /spuma mãrii mi s-aîncolãcit, /salbã, în jurul gâtului. /Mi-am pusinele ºi brãþãri de ambrã/ ºi m-am înfãºurat însabaiul de purpurã. /În aºteptarea ta, am arstãmâie ºi smirnã/ în aurul potirelor. //Învãluitã-narabescul de-arome, /am sorbit din cupa iubirii...Cãci ea este chiar iubita care va muri alãturi deel. Împreunã. Valuri destrãmate/ îþi estompeazã/lumina astralã./ Pe altarul nopþii,/ mireasã palã/te rãsfrângi indistinct./ Trena finã/ þi-o rãsfirã/acele de pin,/ centura castã/ li-o deznoadã/violetul spin.

Cã poezia îºi are ºi ea avatarul sãu, deºi acestfapt þine la om de suferinþã, ar trebui sã nebucure. În volum sunt mai multe poeme carepreiau înãuntrul lor o parte din versurile scrise dePrinþul Thammatibes ºi, dupã cum am mai spus,traduse de Lucia Sav. De poetã. De avatar. Deiubitã. De poezie. Sunt douã fiinþe care se unesc,sexual ºi textual se unesc, redevin una singurã, casã dea naºtere alteia ºi care sã le moºteneascã. ªicare sã-ºi aibã propriul destin. Propriu-i avatar.

Acest ultim volum publicat de Lucia Sav estemult mai elaborat decât celelalte. Pare a fi, ºi înbunã mãsurã chiar este, o stupa, un loc consacrat,care are drept ritual iubirea împreunã, moarteaîmpreunã. Sau, mai omenesc, poezia împreunã.Prinþul se-nchide în sine/ precum o scoicã-n abis./Apele-ºi leagãnã braþele-n transã,/ din înalt,/cheamã Luna-n adânc./ Ea se surpã,/ îl descântã,/îl încântã./ El iese din sine./ Ea-ºi rotunjeºtechipul scindat. Un volum care nu are ca forþãverbul, cavaler cruciat, ci fineþea meandrului, atuºei care vibreazã, dã viaþã sau crepuscul. Stins,rugul ninge/ cu fluturi albi,/ cenuºã.

Acesta a fost, pentru o clipã, Suwannaphumi,tãrâm de aur,/ lotus celest,/ trecere ºi avatar.

Alexandru Pasat Vestitor

Mircea PopaSub semnul Franþei Cluj-Napoca, Editura Eurograph, 2006

Personalitate de marcã a culturii clujene, om alcetãþii prin excelenþã, profesorul universitar dr.Mircea Popa a intrat în conºtiinþa publicã princompetenþa ºi probitatea de critic ºi istoric literar,de profesor universitar ºi cercetãtor. Spirit laborios,Mircea Popa este ºi un comentator atent al actua-litãþii literare, criticul manifestându-se cu o ironieacidã, ce impune deopotrivã teamã ºi respect. Înbuna tradiþie a marilor noºtri foiletoniºti, istoricul înposturã de recenzent nu ezitã sã scrie ºi despreautori de toate calibrele, folosindu-ºi cu parcimonierezerva de laude. Mai rar, criticul adoptã o posturãde judecãtor inclement, ce mânuieºte cudezinvolturã biciuºca ironiei sau scalpelul, cu ovãditã plãcere a execuþiei. Ghilotina sa cade cupredilecþie pe gâtul grafomanilor de ultimã orã,specie din ce în ce mai agresivã ºi insistentã. E olãudabilã activitate de “sanitar”, extrem de utilã înatmosfera de haos ºi devãlmãºie ce dominãproducþia editorialã a ultimilor ani.

Dupã dispariþia regretatului Mircea Zaciu,Mircea Popa a rãmas în peisajul clujean ca figuracea mai proeminentã a istoriei literare. Indiscutabil,criticul a crescut sub fascinaþia marilor modele spiri-tuale ale Clujului universitar, cãrora le-a dedicat oincitantã carte. Pentru cei tineri, amintim cã MirceaPopa s-a nãscut la 29 ianuarie 1939, în comunaLazuri de Beiuº, din judeþul Bihor, în familia unuipreot ortodox. Criticul a absolvit Facultatea deFilologie din Cluj ca ºef de promoþie. În ciudaînzestrãrii puþin obiºnuite, nu va ocupa o catedrãuniversitarã, cum s-ar fi cuvenit, ci va funcþiona înposturi dintre cele mai obscure. A trecut prin expe-rienþa de umil profesor la liceele din Sãcuieni ºiAleºd sau cea de muzeograf la Muzeul Regional alBanatului din Timiºoara. Tenace, ca orice bihorean,va deveni, în cele din urmã, cercetãtor la Institutulde Lingvisticã ºi Istorie Literarã “Sextil Puºcariu” dinCluj, fiind numit, din 1982, ca ºef al colectivului deistorie literarã. Doctor în filologie din 1970, titluobþinut cu teza Ilarie Chendi, este în prezent con-ducãtor de doctorat, profesor titular la catedra deIstoria Literaturii Române a Universitãþii ”1 Decembrie” din Alba Iulia. Ca ºi în alte cazuri,Clujul a dat dovadã cã are funesta vocaþie de a-ºiîndepãrta valorile, când nu le marginalizeazã sau nule umileºte. Exemple s-ar putea da cu duiumul.

Cu cerbicie, Mircea Popa a înfruntat feloniiledestinului printr-o operã de o impresionantã masivi-tate ºi consistenþã. Ca mulþi din generaþia sa, criti-cul a încercat sã “recupereze” dupã 1990 pierderileîn ordine profesionalã printr-o febrilã activitate dedascãl, navetând, înaintea fixãrii la Alba Iulia, întremai multe universitãþi. Mai norocos decât dascãlul,criticul ºi-a recuperat o parte din textele nepublicateînainte de 1989, texte care n-au putut trece de bari-era cenzurii comuniste. Nu am fãcut un bilanþ com-plet al cãrþilor personale ale lui Mircea Popa, darsunt, cu siguranþã, peste treizeci. Criticul a îngrijitzeci de ediþii, fiind coautor la alte cãrþi ºi volume decriticã ºi istorie literarã. Studiile ºi lucrãrile ºtiinþificei-au apãrut în Franþa, Germania, Israel, Bulgaria,Ungaria, Iugoslavia etc. Mircea Popa a dedicat cãrþide referinþã unor personalitãþi ce-au ilustrat culturaromânã: Ilarie Chendi (1973), Ioan Molnar Piuariu(1976), Octavian Goga între colectivitate ºi solitu-

dine (1981), Introducere în opera lui IonAgârbiceanu (1982), Timotei Cipariu – ipostazeleenciclopedistului (1994), Mihai Eminescu – contex-tul receptãrii (1999), Eminescu în Transilvania(2000, în colaborare). A studiat cu competenþã isto-ria presei, iluminismul, creaþia scriitorilor românidin exil (Reîntoarcerea la Ithaca, 1999), realizândediþii din opera lui Apunake, Vintilã Horia, a altorreprezentanþi ai exilului. A redactat, printre altele,douã studii fundamentale referitoare la relaþiile din-tre români ºi maghiari: Apropieri literare ºi culturaleromâno-maghiare (1999), Andrei Veress – un bibli-ograf maghiar, prieten al românilor (2006).

Recent, Mircea Popa ºi-a adunat într-un volumarticolele dedicate culturii franceze ºi relaþiilor noas-tre cu marea sorã din Apus. Sub semnul Franþei(Editura Eurograph, Cluj-Napoca, 2006) conþine arti-cole ce pun în luminã nu numai atracþia românilorpentru frecventarea unei culturi ce a avut o mare,beneficã influenþã asupra spiritualitãþii autohtone.Criticul constatã cã încã din zorii deºteptãrii noastrenaþionale, Franþa ºi Parisul au reprezentat pentruintelectualitatea româneascã o atracþie, un model,adeseori un sprijin eficient. Dupã cum subliniazãcercetãtorul, în articolul Visul de Paris al românilor,imaginea oraºului-luminã vãzut ca o “cartedeschisã”, ca o capitalã a lumii, e foarte veche ºipersistentã. Parisul, imaginat ca “un oraº alchemãrilor stranii ºi repetate” e prezent, mai alesdupã 1840, în presã, în romane ºi în paginile primi-lor noºtri memorialiºti ºi cãlãtori. Pentru CodruDrãguºanu, de pildã, Parisul apare ca un soi de“centru al universului“. Dacã pentru autorulPeregrinului transilvan, Franþa ºi Parisul rãmân înmemorie ca o chintesenþã a civilizaþiei (“miezullumii ºi lamura umanitãþii”), imaginea Parisului senuanþeazã la scriitorii sfârºitului de secol, la sim-boliºti sau la scriitorii secolului XX. Imaginea deBabilon modern, de oraº al contrastelor, esteprezentã la Eminescu, dar ºi la ªt.O. Iosif sauOctavian Goga.

Ca obstinat cercetãtor al jurnalisticii, MirceaPopa subliniazã un amãnunt prea puþin cunoscut,anume cã “primul ziar apãrut pe teritoriul þãriinoastre a fost în limba francezã”. De la Courier dela Moldavie, apãrut în 1790, tradiþia presei în limbafrancezã va rãmâne o constantã a presei româneºti.În articolul din care am citat, Francezi cântândRomânia, români elogiind Franþa, istoricul preseisemnaleazã nu numai multitudinea de titluriapãrute, ci ºi numãrul mare de ziariºti franceziprezenþi la noi, veniþi în misiuni culturale, politicesau activând la diverse publicaþii apãrute pe teritori-ul României. Extinzându-ºi aria cercetãrilor, MirceaPopa pune în luminã prezenþa unor personalitãþi aleliterelor franceze în România, cum ar fi AndréMaurois, Paul Morand sau Jules Romain. Unul dincele mai interesante articole prezente în carte estecel intitulat André Gide ºi gidismul. Criticul anali-zeazã cu fineþe, cu lux de amãnunte, cauzele recep-tãrii contradictorii a gidismului la noi. Influenþascriitorului francez e mult mai puternicã decât s-arputea bãnui, în critica literarã, în poezie dar maiales în prozã. Modalitãþi ºi procedee gidiene suntdepistate la Ion Cãlugãru, Cezar Petrescu, M. Celarianu, Ion Vinea, Camil Petrescu, dar maiales la scriitorii generaþiei lui Mircea Eliade.

Studiile lui Mircea Popa relevã nu numai omasivã prezenþã a scriitorilor sau ziariºtilor franceziîn România, ci ºi a unor români în Franþa. Dora

d’Istria sau Radu Baltag (mai cunoscut subpseudonimul sãu franþuzesc, Adrien Le Corbeau)sunt printre cei care s-au afirmat în limba francezã.Ultimul, nãscut în jurul anilor 1880, la TurnuSeverin, într-o familie de evrei scãpãtaþi, va deveniîn Franþa unul din cei mai fervenþi propagatori aiculturii române în Franþa.

Nu mai puþin interesant devine cazul unor scri-itori francezi împãmânteniþi la noi, cum e cazul luiJules Brun, intrat “în istoria literaturii noastre nunumai ca folclorist, dar ºi ca romancier.” MirceaPopa reia în discuþie ºi mitologia, extrem de stu-foasã, a presupusei origini româneºti a lui PierreRonsard. Cu o pasiune detectivisticã, istoricul anali-zeazã toate probele dosarului strãlucitului poetPierre Ronsard, care s-ar trage, dupã unii cercetãtori,dintr-un anume Mãrãcine, fost ban al Craiovei.Meticulozitatea cu care sorteazã ºi pune sub lupaanalizei diverse documente, de la cele mai credibilepânã la cele mai fanteziste, e tipicã lui Mircea Popa,unul din puþinii noºtri cercetãtori ce nu-ºi limiteazãaria curiozitãþii la raftul bibliotecilor. El cerceteazãcu seriozitate arhive de stat sau private, scotoceºteîn corespondenþa scriitorilor sau în paginile unorpublicaþii ignorate. Aceastã voluptate documentaris-ticã îl duce pe Mircea Popa în locurile cele maineaºteptate. Toamna anului 1997 îl gãseºte laBritish Library din Londa, unde va transcrie, cupasiunea unui copist medieval, documente semnatede Dimitrie Cantemir, Ion Ghica, D. Poerescu,Barbu ªtirbei, Carol I, Carmen Sylva, Raoul Bossyetc. Dupã epuizarea fondului românesc, va petrececâteva zile în bogata arhivã al lui Miron Grindea,descoperind acolo “O operã necunoscutã a luiEugen Ionescu”, dupã cum aflãm încã din titlul arti-colului.

Analizând relaþiile noastre culturale cu Franþa,Mircea Popa e interesat nu doar de aspectele litera-re. Prezenþa Institutului Francez de Înalte Studii înRomânia face obiectul unui consistent articol.Pornind de la un studiu al lui André Godin dedicatacestui subiect, Mircea Popa dezvoltã tema referi-toare la politica dusã de marele stat apusean, sub-liniind cã, prin tradiþie, “cultura francezã era princi-palul element de dialog cu strãinãtatea ºi cu mareaculturã universalã”. Ideea va fi dezvoltatã într-o altãsecþiune a cãrþii, Reviste interbelice de propagandãpentru strãinãtate. Autorul constatã cã, în perioadainterbelicã, numãrul acestor publicaþii a fost impre-sionant, acest tip de presã îndeplinind un rol impor-tant, de cunoaºtere reciprocã, de mesagerã a unoridei de apropiere faþã de þãrile vecine, de combaterea ideilor fasciste în ascensiune, “de promovare con-stantã a unei politici de pace ºi conlucrare euro-peanã”.

Nu sunt singurele puncte de interes ale vasteilucrãri a lui Mircea Popa, ce analizeazã multipleaspecte ale relaþiilor culturale cu Franþa. Avem de aface cu o lucrare bogatã în informaþii, seducãtoareprin rigurozitate, prin patosul temperat al argumen-taþiei ºi fineþea analizei. Încã o datã, criticul ºiistoricul clujean probeazã seriozitatea unui cercetã-tor polivalent, ale cãrui preocupãri au depãºit limi-tele culturii naþionale, surprinsã, aici, în dialog cualte culturi europene.

66



66 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Ion Cristofor

Sub semnul Franþeicomentarii

77



77TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

La unul dintre nivelurile naraþiunii din Putereanevãzutã (Bucureºti, Ed. IdeeaContemporanã, 2006, 614 p.), volumul terþal tetralogiei Ziua ºi noaptea, de Nicolae Breban,pariul pare sã fie balzacian. S-ar spune cã autorulîncearcã, nici mai mult, nici mai puþin, decât sãsurprindã câteva dintre tipurile umane aletranziþiei postcomuniste: universitarul caremigreazã spre politicã, noul îmbogãþit ce seafirmã ca ziarist, preotul greco-catolic ieºit dincatacombele istoriei în plinã luminã, tineriifascistoizi, naþionaliºtii ardeleni de stil nou...Observarea lor în mediul asigurat de Cluj, ometropolã regionalã, îi permite scriitorului sãobserve mai bine aceste siluete pe care capitala le-ar fi proiectat altminteri, mai puþin precis ºidecantat. Ritmurile de acolo ºi calitatea de "primãþintã" a tuturor transformãrilor, investiþiilor etc.accelereazã ºi transformãrile umane într-un felcare le accentueazã mobilitatea ºi pare sã lereducã din coerenþã. Provincia oferã, din acestpunct de vedere, un mediu mai favorabilobservãrii moravurilor ºi caracterelor, iar dintretoate regiunile româneºti Ardealul este socotit,cum se ºtie, una dintre zonele de locuireromâneascã dintre cele mai tradiþionaliste, maiconservatoare. În plus, Clujul - cunoscut deBreban foarte bine încã din perioada studenþieisale -, a înregistrat, din 1989 încoace, câtevadintre aventurile care au marcat lumea economicãºi politicã româneascã, precum afacerea joculuipiramidal "de într-ajutorare" Caritas, profilarea ºiapoi alimentarea primei bãnci româneºtipostcomuniste private al cãrei sediu nu era înBucureºti (Banca "Dacia Felix"), leagãnul unuiadintre partidele ultranaþionaliste româneºti(PUNR). Se mai pot, desigur, adãuga ºi altelucruri - prezenþa pentru circa un deceniu, laconducerea oraºului, a unui primarultranaþionalist, renaºterea Bisericii Greco-Catoliceºi reorganizarea episcopiei de Cluj-Gherla, iar mairecent proclamarea Arhiepiscopiei Ortodoxe deFeleac drept Mitropolie.

Breban nu este interesat de redarea acesteirealitãþi complexe cu mijloacele reporterului.Clujul sãu urmeazã, în parte, dinamica înregis-tratã aici ºi þine seama de unele dintre direcþiilespecifice dezvoltãrii oraºului, dar selecþia liniilorde construcþie epicã rãmâne, totuºi, în esenþã,privilegiul unui autor interesat doar de anumitefenomene. Mai vechile teorii brebaniene - dez-voltate în publicistica, în interviurile ºi chiar îndiscuþiile sale private - cu privire la naºtereapoliticului ºi modalitãþile lui de funcþionare îºiprimesc acum carnaþia epicã necesarã, într-otramã în care personajele întruchipeazã nu atâtcãutãri, cât opþiuni de facturã temperamentalã,caracterialã ori din interes (acesta din urmã nunecesarmente într-o accepþiune uzualã, trivialã). ÎnPuterea nevãzutã, gazetarii de la cotidianulArdealul - altul decât cel ce apãrea la începutulanilor ’90 sub tutela lui Adrian Marino, un"geamãn fictiv" al aceluia - pun bazele unui partidnaþionalist ardelenesc, interesat în descentralizare.Într-un fel, tema nu reprezintã decât reluarea uneipreocupãri a prozatorului Buneivestiri, unde pro-tagonistul, Traian-Liviu Grobei, sfârºea prin a înfi-inþa o miºcare pusã în slujba ideilor filosofice pro-fesate de Mihai Farca ("Mihi-bacsi"). Spre deose-bire de paginile de acum treizeci de ani, cele de

faþã nu impun o figurã magneticã, aptã sãstârneascã empatia cititorului ºi sã îl facã sãfuzioneze.

Personajele - multe dintre ele, în orice caz -profeseazã idei politice dintre cele mai puþinfrecvente pe piaþa noastrã, cu un ciudat aer inac-tual. "Misia", "apostolii Ardealului", despotismulluminat populeazã activitatea fantasmaticã a luiMârzea, a universitarului-politician Dumitraºcu,venind dinspre mentorul decedat Mãriuþan sau,emanând, pur ºi simplu, din propria lor gândirefebrilã. Ne aflãm, dupã toate aparenþele, într-unimaginar politic desuet, caracteristic PartiduluiNaþional Român ardelenesc dinainte de MareaUnire, poate chiar manismului interbelic, dar fãrãprea mare atingere cu gândirea actualã, modelatãde globalizare ºi de internet, de cãderea ideologi-ilor clasice ºi de joncþiunea cu Europa.

Un exemplu: problema federalismului ardele-nesc postdecembrist este vãzutã ca un "extre-mism" (autorul îºi scrie romanul între ianuarie2001 - februarie 2004, fiind la curent nu doar cuisteria provocatã de Memorandumul GrupuluiProvincia, ci ºi cu eforturile clasei politice de aintegra þara în structura... federalã a UniuniiEuropene!). "Dumitraºcu, în programul partidului,îºi rezerva latura mai concretã - ºi, credea el, maiactualã, mai necesarã! - a descentralizãrii. Odescentralizare care prindea multiple aspecte:financiar, economic, administrativ, dar ºi moral ºiprofesional, atingându-se în unele puncte cu pro-gramul - încã vag ºi ezitant! - al unor tineri inte-lectuali care preconizau federalizarea României.Nu, bineînþeles cã Amedeu Dumitraºcu era preaprudent pentru a-ºi însuºi astfel de puncte devedere extreme, dar luã ºi legãtura cu unii dintreaceºti "tineri" - care nu erau tineri decât prin lipsade experienþã politicã ºi printr-un anume teribil-ism literar ºi politic, altfel, foarte "la modã" înîntreaga þarã, când unor promoþii literare ce fus-

eserã cu deosebire vitregite în ultima parte a dic-taturii li se pãrea drept ºi "interesant" de a demolavalori mai vechi, în numele unei "integritãþimorale" ºi a unei neapãrat necesare radicalitãþiprofesionale" (p. 133). Se reþin de aici opiniileemise de vocea auctorialã cã opiniile federalistesunt extremiste, cã aceia care le profeseazã sunttineri cu ghilimele (altfel spus, imaturi civic oripolitic, teribiliºti datoritã frustrãrilor suportate învremea dictaturii), ºi cã o astfel de atitudineînseamnã demolarea valorilor mai vechi. Nu estegreu sã se recunoascã în acest tip de discurs oconsonanþã cu cel oficial, profesat de Ion Iliescuºi de PSD - ba chiar ºi de România Mare - la vre-mea propunerilor de regionalizare din decembrie2001 care, oricum, pânã în prezent, rãmân singu-ra tentativã de regândire a organizãrii administra-tiv politice a statului ceauºist (dacã se pune înparantezã tentativa lui A. Nãstase de a teoretiza"regionalizarea" ca proces de numire a "baronilor"PSD ca guvernatori). Valorile mai vechi, la careNicolae Breban pare sã se refere expres, sunt ide-alismul politic ardelenesc, un anume mesianismconex, ºi chiar atitudinea retrogradã, trufaºasumatã ºi teoretizatã de un personaj. Într-un altloc, un tânãr student, Dan-Mihai, parcã, pentrucare autorul pare sã pregãteascã o evoluþie spec-tacularã încã din primul volum al romanului, sedeclarã cu onestitate fascist, rezervându-ºi dreptulde a reveni cu explicaþii atunci când va intra înpoliticã, în faþa unui auditoriu pe care singur îl vaalege, pe criteriile elitismului etc.

Recunosc, asemenea reflecþii de tip monta-niard nu sunt de naturã sã mã captiveze ºi nicinu mi se impun cu necesitate ca fiind actuale.Cum însã ºtim cã nu tot ce e actual e ºi peren, s-ar putea ca lumea îmbâcsitã de prejudecãþipolitice, de sloganuri reziduale ºi de atitudini încare anti-progresismul este teoretizat ca o virtutede seamã sã fie ceea ce oferã astãzi vederii cuivadinafarã Ardealul, Clujul încã marcat deprezenþele ultra ale adepþilor lui Gh. Funar.

imprimatur

Un roman politic al tranziþieiOvidiu Pecican

Radu Morar Oglinda (detaliu)

88



88 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Eoare moda un meºteºug sau o „artã”? Unconsumism sau un elitism? Poate fi ºi una ºialta, depinde ce laturã a sa o accedem. Îlavel pe Pierre Cardin, cu urechea ciulitã sprecerinþele pieþii, ºi pe Ives Saint-Laurent carepropune, el, pieþii gustul ºi ingeniozitãþile sale, totaºa cum în literaturã ºi artã avem nume ce „vinîn întâmpinarea publicului” ºi altele care îºipermit a-l provoca prin manifestãrile neîngrãdite alepersonalitãþii. Cu toate cã-n realitate se producinterferenþe ºi compromisuri...

*Câte zile amare, câþi ani amari nu mi-a produs

secretarul (general) de redacþie, de odinioarã, alrevistei Familia, Stelian Vasilescu! (Expliceliminarea, la un moment dat, a cuvântului pus înparantezã, deoarece paranoia ceauºistã socotea cãîn þarã e loc doar pentru un singur „secretargeneral”!) Veleitar foarte înfipt, n-a prea reuºitîntr-ale creaþiei literare, cu toate cã a abordat, lanimerealã, cam toate genurile. În schimb a reuºitsã intre pe sub pielea lui Al. Andriþoiu, redactorulºef, care, în timpul îndelungatelor(cvasipermanentelor) sale absenþe de la Oradea, l-a fãcut un fel de vãtaf peste revistã. Vasilescutãia ºi spânzura. Dacã recomandam spre publicareun text, acesta era aproape invariabil respins.Cam 80 la sutã din suma destinatã întregiiredacþii pentru deplasãri era cheltuitã deîntreprinzãtorul „Stelicã”. Secretarul de redacþienu ezita sã afirme cã el ºi numai el „face revista”,chiar într-o vreme când în echipa redacþionalã semai aflau Ovidiu Cotruº, Nicolae Balotã, FrançoisPamfil, ulterior, fireºte, concediaþi ori siliþi a seretrage. Nu-i stãteau ei oare în drumatotputernicului „Stelicã”? Defel întâmplãtor,samavolnicul ins, alãturi de încã un coleg,petreceau mult mai mult timp în anticamerele„organelor” de partid, unde þeseau diverse intrigiºi puneau în circulaþie bârfe la adresaindezirabililor, decât la masa de scris. StelianVasilescu nu mai ºtia ce sã inventeze pentru a mãºicana. Într-o bunã zi, când, având un abces lamaxilar, m-am dus la dentist, m-a penalizat dinsalariu pentru... absenþã nemotivatã, cu toate cãn-aveam orar fix de activitate la redacþie. Tocmaicând a avut loc o reuniune importantã amembrilor Cercului literar de la Sibiu, în oraºul

studenþiei lor, la care am fost invitat ºi la carenãdãjduiam sã particip, m-a pus intempestiv deserviciu la corectura revistei ca sã nu pot pleca. Sãmai adaug cã se declara un înfocat admirator allui Eugen Barbu ºi al lui Adrian Pãunescu? Înorice caz, când am fost scos din serviciu în modabuziv (sunt convins cã n-a fost strãin delucrãturã, ba poate chiar a fost autorul eiprincipal), nu s-a codit a mã acuza cã n-am scrisnimic despre „tovarãºul Ceauºescu” ºi despre„politica partidului nostru”. Morile Domnuluimacinã încet, dar sigur! Dupã 1989, þigãnosulpersonaj (la propriu ca ºi la figurat) n-a mai fostluat în seamã de revista al cãrei stãpân se-mpãunaa fi, nevoit fiind a-ºi muta cortul mãruntelor saletrebãluiri oportuniste – cum altfel? – în tabãranoilor potentaþi politici.

*Fetiºul postmodernismului. Postmodernismul

cotat ca un criteriu de valoare în sine. Scriitoriigrãbiþi sã îmbrace uniforma, vai, atât de laxului,relativului, controversabilului postmodernism.Cãrtãrescu stabileºte gramajul postmodernist alpoeþilor contemporani, cu subînþelesul cã s-ar aflaîn chestiune o superioritate esteticã. Însuºiegolatrul, circumspectul Breban se aratãsurprinzãtor de mândru de inserþia cu pricina:„Eu numai în Bunavestire am 15 pagini(Cãrtãrescu a observat) de postmodernism.

*Cu privire la psihologia creatorului: „Thomas

Mann era egocentric ca un copil, sensibil ca oprimadonã ºi vanitos ca un tenor. Dar el socoteacã egocentrismul ar fi premisa productivitãþii sale:chinul creaþiei devine productiv numai lascriitorul care-ºi dã importanþã. N-a ezitat sãafirme cã tot ce «pare bun ºi nobil, spiritul, arta,morala» se trage de la «importanþa pe care ºi-o dãomul». Fiindcã scriitorii resimt totul mai puternicºi mai intens decât alþii, de aceea se ºi chinuiemai mult. Necontenita lor nevoie de autoafirmaree legatã de asta. Pare plauzibil, dar un lucrurãmâne surprinzãtor: anume cã succesul, ba chiarsuccesul mondial al unui scriitor, nu-i diminueazãcu nimic aceastã nevoie de autoafirmare” (MarcelReich-Ranicki). Altfel zis, succesul care e oconvenþie tinde spre absolutul substanþeispirituale.

*

Fireºte, orice poet e întrucâtva ºi actor. Dar unactor care se produce doar pentru sine, pe oscenã care e propriul sãu suflet (a nu se avea învedere teatralitatea exterioarã, trucurile retoriceale discursului care prejudiciazã poezia).

*„Nu s-ar putea închipui ca vreun gând, oricât

ar fi el de pasager sau nemãrturisit, sã treacã fãrãsã lase urmã în lume. Aceasta este în mod siguradevãrat pentru orice individ luat în parte. Ar fiinteresant de ºtiut fãrã îndoialã dacã rãmâne vreourmã pe lucruri, nu numai în mãsura în careindividul, modificat de-acel gând oarecare,opereazã asupra lor în mod divers, ci ºi asupralucrurilor în sine – în cazul, de exemplu, cândindividul ar muri de îndatã ce l-a gândit. Ceea ceeste un mod de a crede în sufletul lumii ºi încã înceva” (Cesare Pavese).

*Justiþia, socotea Diderot, ar fi un amestec al

excesului de severitate cu excesul de clemenþã. Deobicei însã rezultatul e dezechilibrat, cãcipredominã când un element, când altul.

*„Jumãtate dintre ruºi au o pãrere pozitivã

despre fostul dictator sovietic, Iosif Stalin, indicãun sondaj de opinie realizat de agenþia VT ºiIOM. Dintre persoanele chestionate, 50 la sutã auafirmat cã rolul lui Stalin (1879-1953) în istoriaRusiei a fost fãrã îndoialã sau probabil pozitiv. Întimp ce 37 la sutã au o opinie contrarã, iar 13 lasutã erau indeciºi. Potrivit sondajului, 42 la sutãdintre ruºi au afirmat cã doresc sau cã nu s-aropune sã aibã în prezent un lider ca Stalin înfruntea þãrii, în timp ce 52 la sutã sunt împotrivaunei astfel de idei. Sondajul de opinie a fostrealizat pe un eºantion de 1600 de persoane ºi areo marjã de eroare de 3, 4 la sutã” (Adevãrul,2005).

*Am observat cã la C., capitala falnicã a

provinciei în care trãiesc, e puternicã tendinþaunor relaþii nostime: oamenii, fie ºi „simpatici”,uitã ce þi-au promis (odatã, de douã ori, de treiori etc.), reluând relaþiile cu tine în puncteconvenabile lor, ca ºi cum nimic nu s-ar fiîntâmplat. Proaspeþi ºi sereni, nu se simtîndatoraþi la nicio scuzã, la nicio explicaþie.Memoria pare a nu exista pentru asemeneafericiþi muritori. Vreo trei-patru cazuri susþinprezenta consemnare...

*De corijat din parte-mi un exces de

bunãvoinþã (cu un pãgubos substrattemperamental) faþã de persoanele care n-omeritã. O mixturã de intenþie «bunã»,sentimentalizantã, de politeþe ºi de timiditate m-afãcut nu o datã sã cedez stãruinþelor mai mult orimai puþin suspecte ale unor inºi fie insuficientcunoscuþi, fie înfãþiºând deja unele fisuri decomportament pe care din slãbiciune le-amneglijat. Rezultatul? Dezamãgiri, dezamãgiri,dezamãgiri...

*Sã reprezinte scepticismul o abstragere, o

renunþare sacrificialã, o ascezã fie ºi demonicã?Ori e un libertinaj? Nietzsche nu ezitã a-l socotiun „desfrâu”, însã – atenþie! – un „desfrâu” permisnumai atunci când omul are „o credinþãputernicã”. Deci un fel de supapã a credinþei,împiedicând-o sã devinã prea „puternicã”!

telecarnet

Pagini de jurnalGheorghe Grigurcu

Ion Ristea Tors

“Cu ce judecatã judecaþi, veþi fi judecaþi;ºi cu ce mãsurã mãsuraþi, veþi fi mãsuraþi.”(Matei, VII, 2)

Le mulþumesc d-nei Flavia Teoc ºi CentruluiCultural Italian pentru amabilitatea de a mã fiinvitat sã conferenþiez despre Dante Alighieri.Activãm de ceva vreme pe linia italienisticii, aici, laCluj, ºi mã bucur cã a apãrut ºi momentul dejoncþiune efectivã a iniþiativelor noastre. Aº vreaacum sã vorbesc despre Infernul lui Dante, urmîndsã abordez succesiv, poate în alte condiþii, în alteîmprejurãri, de asemeni Purgatoriul ºi Paradisul.Prezentarea mea se vrea o expunere a structucturiiInfernului. Va fi vorba despre o interpretare dar,înainte de aceasta, e nevoie de o sistematizare asubiectului nostru.

Pentru început aº vrea sã subliniez joncþiunea atrei paliere distincte, contopite de Dante în edifi-carea universului sãu fictiv. De obicei cînd vorbimdespre Infern, Purgatoriu sau Paradis, ºtim cã elesînt spaþii imaginare, desprinse din credinþã. Religiaeste cea care statueazã existenþa acestor zone dedupã moarte, unde vor merge sufletele. Este loculunde sîntem rãsplãtiþi sau sîntem pedepsiþi pentrufelul în care ne-am trãit viaþa. Dar e vorba de uni-versuri ale imaginarului, destul de abstracte, cu oconsistenþã mai degrabã generalã ºi variatã.Imaginaþia diferã de la om la om, de la popor lapopor, de la o perioadã istoricã la alta. Aºadar ºiimaginea Infernului sau a Paradisului a fost foartediferitã. Autorul italian vine spre aceste tãrîmuri alefanteziei cu raþiunea: iatã paradoxul sãu specific.Infernul, Purgatoriul sau Paradisul erau þinuturi alecredinþei ºi ale imaginaþiei. Ei bine, Dante le confi-gureazã cu ajutorul minþii. Ele se constituie la inter-secþia a trei zone, a trei discipline, a trei ºtiinþe:mitologia, geografia ºi morala. În ce sens mitologia(adicã ºtiinþa despre zei ºi închipuirea începuturilorlumii)? A fost intens revalorificat momentul mito-logic de dupã Genezã, cînd un grup de îngeri, subconducerea lui Lucifer, s-a rãzvrãtit împotriva luiDumnezeu. Ce soartã au avut ei, în viziunea luiDante? Au fost izgoniþi, tocmai pentru cã nu i semai supuneau lui Dumnezeu, îi contestau autori-tatea. Lucifer, cãzut pe Pãmînt, s-a scufundat ºi asãpat în prãbuºire un fel de pîlnie. A sfîrºit prin ase înþepeni în centrul Terrei. Infernul s-a constituitefectiv ca urmare a cantitãþii de pãmînt dislocateprin cãderea lui Lucifer. Iatã cum un mit apocrif, algenezei, a fost refolosit ºi transpus în contextgeografic, pe al doilea palier de configurare.

Dar Dante este cel mai ilustru scriitor al EvuluiMediu. Pe atunci lumea nu ºtia cã Pãmîntul esterotund, aºa cum o ºtim noi azi ºi cum este deja obanalitate. Scriitorul italian a luat, pe de o parte,povestea lui Lucifer izgonit din Paradis ºi a combi-nat-o cu teoria ptolomeicã a Pãmîntului plat. I-aadãugat, însã, ºi al treilea aspect, cel moral. Nudoar spaþiul infernal apare în mod concret, modelatca atare, ci existã într-însul chiar o ierarhie apãcatelor. Infernul fusese mai înainte perceput oare-cum “la grãmadã”: gãlãgie, suferinþe, durere, fum,foc, lacrimi. Dante, cu spiritul sãu foarte raþional,lucid, a luat toate acestea ºi a construit cu ele ostructurã precisã, a clasificat pãcatele (aºa cum sepoate observa în desenul alãturat).

Dupã ce ajungem în Infern, întîlnim o succe-siune de cercuri. Situaþia poate fi uºor explicatã,dacã ne închipuim cã, în viaþa de toate zilele, amavea de urcat sau de coborît un deal foarte abrupt.Cum procedãm? Maºina sau bicicleta noastrã eobligatã sã înainteze în cercuri, pe serpentine, pen-tru cã efortul ar fi prea mare sã urce sau sã coboarede-a dreptul. Ar fi oarecum împotriva legilormecanicii, sau ale fizicii. Intuind aceastã particulari-tate, Dante însuºi a închipuit un ºir de cercuri, într-un fel de spiralã succesivã. Avem nouã cercuri cudiverse pãcate: laºii, nebotezaþii, desfrînaþii, mîncãii,zgîrciþii ºi risipitorii, furioºii, ereticii, ucigaºii, sinuci-gaºii, pustiitorii, defãimãtorii, sodomiþii, cãmãtarii,avem o prãpastie, apoi sînt proxeneþii ºi seducãtorii,linguºitorii, simoniacii (adicã cei care vînd cuvîntuldivin, preoþii care cer platã pentru a te ierta depãcate; se pare cã era un nãrav foarte rãspîndit înEvul Mediu), ghicitorii, delapidatorii, ipocriþii, hoþii,sfãtuitorii de înºelãciune, semãnãtorii de vrajbã, fal-sificatorii, alchimiºtii, vine un alt obstacol: puþulgiganþilor, ºi pe urmã trãdãtorii, dispuºi ierarhic, înfuncþie de gravitatea faptelor: trãdãtorii de rude înzona Caina, trãdãtorii de patrie în zona Antenora,trãdãtorii de oaspeþi în zona Tolomea ºi trãdãtoriide binefãcãtori în zona Giudecca.

Ce e interesant de observat? Nu numai cãDante nu i-a aruncat pe toþi de-a valma, claie pestegrãmadã, dar dispunerea sa reflectã ºi o ierarhie apãcatelor. În viziunea autorului, cu cît cobori maimult ºi te apropii de Lucifer, cu atît eºti mai pãcã-tos. Cu cît stai mai departe de Lucifer, cu atît vinape care ai comis-o e consideratã mai puþin gravã.Mulþi oameni sînt pãcãtoºi, dar greºelile lor nu sîntidentice ºi nu sînt la fel de condamnabile.Dispunerea sufletelor în Infern exprimã o ierarhie apãcatelor. Putem judeca aºadar schema Infernului ºica pe o reflectare a mentalului medieval. Ce anumeera considerat un lucru grav, în Evul Mediu, ºi ceanume era socotit pe-atunci mai puþin grav? Repet,cu cît se coboarã, pãcatul este mai greu, pedeapsaeste mai crîncenã, mai dureroasã, cercul se strîm-toreazã. (Aº vrea sã subliniez de asemeni cã nu mãrefer aici la aspecte ale expresiei artistice din Divina

Comedie, nu vorbesc absolut deloc despre versuri,despre rimã, despre terþine, despre figuri de stil etc.Abordez acum exclusiv conþinutul ideatic alInfernului.)

Cum de s-a gîndit Dante sã ne expunã aceastãrealitate imaginarã, sub o aparenþã atît de concretã?Trebuie adãugat – înainte de a da un rãspuns laaceastã întrebare – cã scopul principal al autoruluinu a fost de a crea neapãrat o operã de artã, pecare noi s-o admirãm pur ºi simplu. El a vrut sãofere întîi de toate un instrument de învãþãturã, sãne facã – citindu-i cartea – sã ne gîndim la noiînºine ºi, poate, sã ne situãm fiecare acolo unde amconsidera cã meritãm. Transpunîndu-ne în acelesituaþii, sã încercãm sã ne corectãm viaþa, pentru aevita cercurile infernale. Înainte de a fi o operã deartã, care sã ne impresioneze, este o operã deînvãþãturã, care sã ne îndrepte paºii. Acest aspecteste important de subliniat. Ei bine, pentru a obþineimpactul, pentru a fi mai convingãtor, ce a imaginatel? S-a pus pe sine însuºi în centrul acþiunii! Dantee nu numai scriitorul care gîndeºte structura respec-tivã, ci este de asemeni personajul care parcurgeInfernul. Merge acolo deoarece, la un moment dat,s-a rãtãcit. Ne putem identifica ºi noi cu el, pentrucã ºi noi putem cîndva pierde calea cea dreaptã.Cãutînd sã iasã de-acolo, îi vine în întîmpinareVirgiliu, marele poet din lumea anticã, maestrul sãuîn ale iscusinþei artistice, acel Virgiliu care murisedeja ºi, sub formã spiritualã, era condamnat laInfern (întrucît toþi nebotezaþii ajung acolo). Dante,surprins într-un moment de rãtãcire – nu ºtim dacãviseazã, nu ºtim dacã fabuleazã, nu ºtim dacã esteun voiaj real, avînd în vedere elementele geografice,foarte concrete, cu care avem de-a face, gãsim aici oacumulare, o pluristratificare de sensuri – se lasãpreluat ºi condus de Virgiliu. Parcurge în spiralã, înjos, tot Infernul, fiind spectator – ºi uneori chiaractor – în toate aventurile ce vor urma.

Ce poate fi mai convingãtor, pentru un cititor,decît sã vii ºi sã-i spui “stai sã-þi explic ce-am vãzuteu!”? Dacã-i zici: “ºtii, eu mi-am închipuit cã ar ficam aºa”, eºti mai puþin credibil. Dar dacã-i spui cãai umblat pe-acolo ºi-i relatezi ce-ai vãzut cu ochiitãi, forþa de impact a mesajului tãu este incontesta-bilã ºi de neînlãturat. Dante coboarã în spiralã,mereu spre stînga. (E o simbolisticã importantã ºiaici: mîna stîngã e simbolul pãcatului. Mîna dreap-tã, partea dreaptã – simbolul mîntuirii, al purificãrii.De altminteri, în Purgatoriu se va urca pe parteadreaptã. Purgatoriul va fi un munte, iar Paradisul vafi o succesiune de ceruri. Dar e vorba de alte douãcãrþi ºi nu vreau sã insist acum asupra lor. Ajungesã adaug doar atît: metodele de locomoþie prin celetrei tãrîmuri sînt diferite. În Infern se coboarã, înPurgatoriu se urcã, în Paradis se zboarã. Cele treiþinuturi seamãnã între ele doar ca structurã extremde precisã, de clarã ºi de raþionalã a constituþiei, astructurii lor.). Dante, cãlãuzit de Virgiliu, coboarãpe rînd în aceste cercuri, roatã, ºi asistã la diverseaventuri, întîlniri existenþiale ºi revelaþii personale.Ceremonialul este cam acelaºi peste tot: se intrã încercul respectiv, cei doi constatã ce anume se întîm-plã acolo, ce pãcate sînt pedepsite, care e torturaaplicatã ºi pe urmã se întîlnesc cu unul-douã per-sonaje reprezentative, din lumea anticã sau din ceacontemporanã lui Dante, din realitatea medievalã,florentinã, italianã. De pildã cînd ajunge printremîncãi, va gãsi un mare mîncãu, care-i va povestide ce se aflã acolo ºi cine mai e pe lîngã el. Atuncicînd ajunge printre simoniaci, va gãsi un maresimoniac, care-i va povesti pe cine mai aºteaptã alã-turi de el. ªi tot aºa mai departe. “Martorul” princi-

99



99TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

(continuare în pagina 22)

conferinþã

Dante – “Infernul” O interpretare (I)

Laszlo Alexandru

1100



1100 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

incidenþe

Reprezentative pentru viziunea teologicã ºifilosoficã a lui Joseph Ratzinger rãmân,desigur, doctoratul despre Augustin ºihabilitarea despre Bonaventura, cartea consacratãteologiei fundamentale (TheologischePrinzipienlehre ...., 1982), reflecþia neobiºnuit deexpresivã asupra morþii (Eschatologie –– TTod uundewiges LLeben, 1977), profunda analizã a Europei(care-l plaseazã pe autor în succesiunea Kant, Hegel,Nietzsche, Husserl), enciclica Deus ccaritas eest(2006). Pentru cei interesaþi de opera scrisã aprofesorului, cardinalului ºi, desigur, a actualuluiPontifex Maximus, la aceste lucrãri reprezentative seadaugã însã, de acum, masiva (prin proiect ºi prinrealizare) Jesus vvon NNazareth, al cãrei prim volum,intitulat Von dder TTaufe iim JJordan bbis zzurVerklärung (Herder, Freiburg, Basel, Wien, 2007,438 p.), se aflã de câteva zile în librãriile lumii. Cuaceastã carte – „de care multã vreme am fostlãuntric legat (lange innerlich unterwegs gewesen)”,dupã cum mãrturiseºte – Joseph Ratzinger a adus lasintezã vederile sale din perspectiva lãmuririibazelor cristologiei ºi, în fond, a elucidãrii încã odatã, pentru timpul nostru, a inepuizabileipersonalitãþi a lui Iisus din Nazaret. Analizeleextraordinarului profesor de teologie ºi aleclarvãzãtorului cardinal capãtã acum din noucontur puternic printr-o cercetare în terenulcristologiei. Iar odatã cu aceastã cercetare, nu doarcristologia dobândeºte o nouã luminã clarificatoare,ci înseºi societãþile zilelor noastre, aflate vizibil încrizã de orientare, câºtigã un reper impunãtor. Iisusdin NNazareth se profileazã, de la început, casavantã cercetare a unei teme capitale pentrucultura lumii civilizate – relaþia dintre „Iisus istoric”ºi „Iisus al eschatologiei Evangheliilor” – ºi, înacelaºi timp, ca una dintre cele mai profundeasumãri ale dilemelor actuale ale vieþii ºi societãþii.Nu numai discursul teologiei, ci discursul culturalîn sensul cuprinzãtor câºtigã, prin cartea lui JosephRatzinger, un moment de cotiturã.

Nu voi evoca aici ramificaþiile extrem de bogateale cercetãrii din Iisus din Nazareth. Citind întinsamonografie a lui Joseph Ratzinger, se dobândeºte,de pildã, o imagine despre asumarea actualuluiPontificat, chiar dacã autorul mãrturiseºte cã„aceastã carte nu este în nici un fel un act oficial(lehramtlicher), ci doar expresia cãutãrii melepersonale” (p. 22), ce lasã loc argumentãrilordiferite. Începutã în 2003, cartea a fost elaboratã„în fiecare moment liber” de dupã alegerea nouluiPontif, la Conclavul din aprilie 2005. Lãmurireaunicitãþii mesajului salvific al lui Iisus, pe fondulconotãrii mai exacte a religiei („nici religiile nu suntsubordonate numai întrebãrii de unde; toate religiileîncearcã oarecum sã ridice vãlul ce acoperãviitorul... De aceea toate religiile au dezvoltatpractic forme de privire a viitorului”, p.26) – mesajaxat pe „fiinþarea ca Dumnezeu a lui Dumnezeu”(„das Gottseins Gottes-Gott als das wahre Gut desMenschen”, p. 74), pe universalitate („Iisus a adusDumnezeul lui Israel popoarelor... El a dãruituniversalitatea, care este o mãreaþã ºi impunãtoarefãgãduinþã adresatã Israelului ºi lumii”, p. 149), peIisus ca mântuitor („Der lehrende Jesus ist zugleichder heilende Jesus”, p. 94), pe „iubire” ca moralã(„numai pe calea iubirii... se deschide bogãþia vieþii,mãreþia chemãrii umane”, p. 130) ºi pe respingerea„amestecului credinþei ºi puterii politice” („cãcipreþul pentru amestec... constã în cele din urmã,totdeauna, în aceea cã credinþa intrã în serviciul

puterii ºi se înclinã în faþa criteriilor acesteia”, p.69) – este linia ce înainteazã mereu în profunzime acãrþii Jesus vvon NNazareth. Relaþia dintre creºtinismºi iudaism, apartenenþa lui Iisus la tradiþia VechiuluiTestament capãtã, de asemenea, contururiîmprospãtate („Iisus a trãit din întregul Legii ºiprofeþilor, aºa cum el a spus mereu discipolilor. Elºi-a privit esenþa ºi acþiunea ca unificare ºisemnificare a acestui întreg”, p. 383). Iisus nu anegat iudaismul, nu l-a depãºit (aufgehoben), ci, ca„adevãrat Israelit”, a trecut dincoace (überschritten),„în sensul dinamicii lãuntrice a fãgãduinþelor sale”(p. 87, p. 95).

Societatea contemporanã are, la rândul ei, înJesus vvon NNazareth, una din diagnozele dereferinþã. Este vorba acum, se argumenteazã încarte, de o lume dominatã de „mentalitatetehnicistã”, ce se aplicã „în gol” din moment cevalorile de bazã ale vieþii sunt „înlãturate” (p. 62).„Dumnezeu a dispãrut, este vorba acum doar deom. Respectul pentru religioase estenumai aparent... Credinþa, religiile suntinstrumentate în scopuri politice” (p. 84). Soluþiilede ieºire din crizã cunosc o reevaluare prin carteaPapei Benedict al XVI-lea, care scrie: „Karl Marx adescris drastic omului; chiar dacãnu a dat seama de adâncimea propriu-zisã aînstrãinãrii, cãci a gândit numai în termenimateriali, el a oferit, totuºi, un tablou intuitivpentru oameni, ce a cãzut sub uzurpatori (Räuber)”(p. 240). O nouã filosofie articulatã a istoriei seînalþã din paginile lui Joseph Ratzinger („Istoria nupoate fi reglatã fãrã Dumnezeu, doar prin structurimateriale. Dacã inima omului nu este bunã, nimicnu poate fi fãcut bun”, p. 62). În faþa creºtinãtãþii,Suveranul Pontif pune întrebarea crucialã „îlcunoaºtem noi pe Iisus?” (p. 70), recomandând, înacelaºi timp, reafirmarea credinþei în Dumnezeu –în condiþiile în care „împletirea dintre Vechiul ºiNoul TTestament a fost ºi este constitutivã pentruBisericã” (p. 154) – ºi centralitatea lui Iisus în viaþacreºtinului.

Nu stãrui, însã, asupra acestor ramificaþii, cerãmân de acum sã fie exploatate de oficianþi,teologi, filosofi, oameni de ºtiinþã, istorici, deoricare cititor. Mã opresc aici doar asuprametodologiei concepute de Joseph Ratzinger.

Dupã anii ºaptezeci metodologia a cãzut înumbrã, în ºtiinþe ºi în filosofie. Teologii au dat ºi eipuþinã importanþã explicitã domeniului. Intrat însã,cu o culturã solidã, în cãutãrile de înnoire a BisericiiCatolice, ce au culminat cu declaraþiile ConciliuluiVatican II (1965), angajat pe direcþia unei opereteologico-filosofice de cea mai mare anvergurã, înmediul problemelor puse de expansiunea fãrãprecedent a cercetãrii lui „Iisus istoric” ºi descientizarea mentalitãþii contemporane, având pestedouã decenii rãspunderea doctrinei la Vatican,Joseph Ratzinger a contribuit major (împreunã cuHabermas, Topitsch a profilat, de fapt, un momentnou în istoria disciplinei, în linia majorã a luiDilthey ºi Max Weber) la reconstrucþiametodologiei. În Introducere îîn ccreºtinism (1968),tânãrul profesor de teologie fundamentalã vedea în„metoda istorico-criticã”, ce-ºi fãcuse loc în teologie,o ºansã, dar atrãgea atenþia cã aceastã metodãpermite preluarea lui Iisus istoric, dar eºueazã în ada seama de Christosul din el. Argumentul avea sãfie dezvoltat pe larg în Biblical IInterpretation iinCrisis (1988), celebra conferinþã susþinutã în faþa

lutheranilor din New York, în care Joseph Ratzingerargumenta, de asemenea, cã „metoda istorico-criticã”, ca orice metodã ºtiinþificã, nu poate daseama decât de regularitãþi ale istoriei, nu ºi deexcepþia, de „minunea”, ce poate interveni înordinea lumii. În Jesus vvon NNazareth avem, înaintede orice, o fundamentalã lãmurire metodologicã, dedata aceasta în raport cu metodologiilecontemporane, mai cu seamã în raport cu „metodaistorico-criticã” originatã în scrierile lui Adolf vonHarnack ºi Rudolf Bultmann, rãmaºi înãuntrulcurentului hegeliano-maxweberian al „desfermecãriilumii” prin extinderea abordãrilor ºtiinþificeconsacrate.

Prin Jesus vvon NNazareth nu se adaugã o nouãexegezã istoricã mulþimii celor care au fostelaborate de la David Strauss ºi Ernst Renan,trecând prin Schillebeeckx, David Flusser ºi KlausBerger, încoace. Pe bunã dreptate, Joseph Ratzingerîºi asumã sã dea o nouã interpretare rezultatelorînnoitoare ale cercetãrii istorice, pe care, la rândulsãu, le cunoaºte profund. Interpretarea vine în liniascrierilor sale anterioare, dar este articulatã într-osituaþie nouã: tot mai mult, prin cercetarea istoricã,autorii îºi promoveazã pânã la urmã, în monografiijesusologice, propriile „fotografii” ºi „idealuri”, încâts-a produs „neîncrederea faþã de aceste imagini alelui Iisus, iar figura lui Iisus însuºi doar s-aîndepãrtat mai departe de noi” (p. 11). Relativismula inundat ºi aceastã imagine. Joseph Ratzinger aobservat cã, dupã cercetarea entuziastã a lui Iisuspe baza Evangheliilor, ce a mai marcat anii dedinaintea celui de al Doilea Rãzboi Mondial (cuKarl Adam, Romano Guardini, de pildã), au urmatanii cincizeci, când „Iisus istoric” a fost profilat prindelimitarea „straturilor tradiþiei”. Ca rezultat,legãtura cu Evangheliile a slãbit, iar „credinþa” aintrat într-o situaþie „dramaticã”. RudolfSchnackenburg, cu Die PPerson JJesus CChristi iimSpiegel dder vvier EEvangelien (1993), ºi-a dat seama deruptura care s-a produs între redarea istoricã ºicredinþã ºi a deschis întrebarea: în ce mãsurã„temeiul istoric” ajunge pentru a susþine credinþa?Joseph Ratzinger ancoreazã cercetarea din Jesus vvonNazareth în acest punct ºi pune întrebarea: „îlcunoaºtem, în general, pe Iisus? Îl înþelegem?” (p.70).

Este de observat cã Joseph Ratzinger a fostmereu ataºat „metodei istorico-critice” ºi a participatîn diferite momente la apãrarea ei. ªi în Jesus vvon

Andrei Marga

O carte de cotiturã

1111



1111TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Nazareth argumentarea sa este univocã: „metodaistorico-criticã – o repetãm – rãmâne, chiar în raportcu structura credinþei creºtine, indispensabilã” (p.14-15). Aceastã metodã constituie „una dintredimensiunile fundamentale ale interpretãrii(Auslegung)”, dar nu o epuizeazã. Joseph Ratzingerformuleazã însã trei puternice argumente critice laadresa „metodei istorico-critice”: „metoda istorico-criticã” cerceteazã trecutul dar, împotriva tendinþeide „actualizare”, imanentã metodei, trecutul trebuiepreluat ca acel trecut; aceastã metodã îºi asumã cãevenimentele istoriei se supun anumitor regularitãþi,încât cuvântul scripturilor este redus, prin procedeu,la un cuvânt uman, fãrã ceva în plus; în sfârºit,aceastã metodã nu poate da seama de „unitatea”scripturilor ca Biblie, chiar dacã lãmureºteconstituirea „tradiþiilor”. Aºa stând lucrurile,„metoda istorico-criticã” nu este de pãrãsit, daradepþii ei trebuie sã accepte cã aceastã metodãatrage ea însãºi în discuþie, prin limitele ei, alte„metode, întregitoare” (p. 16).

Joseph Ratzinger este unul dintre teologii ceimai reflexivi, îngrijiþi sã expliciteze metodologiapusã în lucru. Cu noua carte, eminentul teolog esteºi autorul celei mai profunde critici a celebrei„metode istorico-critice”. În plus, Jesus vvonNazareth este o scriere monumentalã inclusiv subaspectul construcþiei metodologice, nu numai subcel al cuprinderii materialelor ºi al interpretãrii. Deaceea, scrierea aceasta se citeºte cu profit enorm deorice teolog, de orice specialist în ºtiinþele sociale ºi,în fapt, de orice savant. Aici aº vrea sã rezum câtmai strâns ce rezultã din metodã pentru stabilirea„centrului” creºtinismului.

Joseph Ratzinger a arãtat, cu argumentecovârºitoare, cã ºi cea mai riguroasã „ºtiinþificitate(Wissenschaftlichkeit)” poate greºi. Informateloranalize ale lui Rudolf Bultmann, care voia sãacrediteze teza caracterului gnostic al Evanghelieiioanice, Jesus vvon NNazareth le opune argumentul cãnu exista la acea datã o abordare gnosticã amântuirii (p. 262). Joseph Ratzinger argumenteazãconcludent, în peisajul cristologiei dintotdeauna,poziþia dupã care Iisus Christos se înþelege plecândde la „întregul” viziunii, acþiunii ºi personalitãþiisale. „El trãieºte în raport cu Dumnezeu, nu doarca prieten, ci ca fiu; el trãieºte în cea mai intimãunitate cu Dumnezeu” (p. 31). Nu rezistãnicidecum distincþia pe care unii cercetãtori ai„creºtinismului iniþial” au propus-o – cea dintreforme „verbale” ºi forme „substantiviste” deprofesiune de credinþã, toate formele fiind, în fapt,în Evanghelii, „substantiviste”. De aceea,interpretarea Bibliei poate fi fãrã ezitare ºi în modefectiv „ontologicã”. Aºa stând lucrurile, îºi pierdesuportul, în viziunea lui Joseph Ratzinger,considerarea Evangheliilor sinoptice în opoziþie cuEvanghelia ddupã IIoan. „Iisus se înþelege pe sine caTora – drept cuvântul lui Dumnezeu în persoanã.Energicul prolog al Evangheliei ddupã IIoan, , nu spune altcevadecât a spus Iisus al Predicii dde ppe mmunte ºi Iisus alEvangheliilor sinoptice. Iisus al Evangheliei a patraºi Iisus al Evangheliilor sinoptice este unul ºiacelaºi: adevãrat Iisus (p. 143). Acestaeste în fapt miezul interpretãrii datorate lui JosephRatzinger, pe care cartea Jesus vvon NNazareth îletaleazã cu enormã culturã, inconfundabilãstrãlucire argumentativã ºi frumuseþe stilisticã.

ªtiinþã ºi istorieMihaela Mudure

John Gribbin.The Fellowship. The Story of a Revolution[Frãþia. Povestea unei revoluþii]Londra: Penguin, [2005] 2006.

Frãþia, cea mai recentã lucrare, a lui JohnGribbin, ziarist la Sunday Times ºi renumitautor de science fiction preocupat ºi depopularizarea ºtiinþei, reconstituie istoria unuiadintre cele mai selecte comunitãþi de oameni deºtiinþã din istoria lumii. Este vorba de renumitaRoyal Society (Societatea Regalã) de la Londra,printre ai cãrei membri s-au numãrat WilliamHarvey, Isaac Newton, Robert Boyle, ChristopherWren, Lordul Ruthford.

Întemeiatã în 1660, Societatea Regalã s-a bucu-rat de la început de sprijinul moral al regelui Carolal II-lea proaspãt restaurat pe tronul pãtat de sân-gele pãrintelui sãu decapitat de revoluþionarii puri-tani în 1649. Faptul cã sprijinul regal a fost doarmoral îºi va avea însemnãtatea sa în istoria ilustreiFrãþii. Carol al II-lea ºi-a petrecut mare parte a exilu-lui sãu politic, dupã execuþia tatãlui, în Franþa.Inspirat de exemplul lui Ludovic al XIV-lea, Carol aconsiderat cã existenþa unui corp select de oamenide ºtiinþã ai þãrii care sã se întâlneascã periodic pen-tru a discuta, a se informa ºi a informa publicul cuprivire la rezultatele activitãþii lor ºtiinþifice con-tribuia la creºterea prestigiului unui monarh modern. Spre deosebire de Academia Francezã care eraplãtitã de stat ºi, deci, subordonatã exigenþelorstatului, Societatea Regalã a funcþionat întotdeaunaca un organism public, independent de putere.Cheltuielile ºi le acoperea singurã prin cotizaþii, cuajutorul sponsorilor ºi prin publicarea rezultateloractivitãþii ºtiinþifice a membrilor ei. Ca structurãorganizatoricã, Societatea Regalã a fost mai apropi-atã de cluburile secolului al XVII-lea, acele spaþiipublice în care bãrbaþii epocii de la o anumitãcondiþie socialã în sus (aºa numiþii gentle-men) seputeau întâlni pentru a discuta pe baze egale, ei ºinumai ei, probleme de interes politic, social, dar ºiºtiinþific. Istoria Frãþiei regale se împleteºte, deci, celpuþin la începuturile ei cu istoria constituirii soci-etãþii civile britanice. Deºi Societatea Regalã a fostîntemeiatã în 1660, încã din 1640, oameni deºtiinþã de la Universitatea Oxford se întâlneau încasa doctorului John Wilkes de la ColegiulWadham unde discutau liber despre cercetãrile lor.Spiritul novator al acestei Frãþii, preocuparea pentruexperiment ºi legarea cercetãrii, nu de speculaþie, cide existenþa realã, concretã din jur, acestea vor fielementele care vor face din Societatea Regalã cen-trul vieþii ºtiinþifice europene ºi vor contribui laînscrierea culturii britanice pe o coordonatã centralãa Europei. Membrii Frãþiei erau preocupaþi atât derezolvarea unor probleme concrete, cum ar fi noilemetode de cultivare a pãmântului sau mãsurareatimpului pe mare, chestiune fundamentalã pentrunavigatorii britanici, dar se complãceau ºi în discuþiide tip brain-storming, aparent total inutile pentruvremea acea, despre posibilitatea ca omul sã ajungãsã zboare vreodatã spre Lunã. Influenþat de spiritulmaºinist de tip mecanicist al epocii, Gribbin descrieFrãþia aceasta de oameni de ºtiinþã ca o uriaºãmaºinãrie ale cãrei rotiþe trebuiau ºi trebuie unse înpermanenþã cu idei noi ºi spirit întreprinzãtor.

De remarcat este ºi faptul cã Societatea seîmpãrtãºeºte din spiritul ecumenic atât de influentîn viaþa universitarã de la Oxford în secolul al XVII-lea. Bãrbaþii de ºtiinþã din toatã creºtinãtatea suntîncurajaþi sã devinã membrii Societãþii, este o

dovadã de toleranþã deosebitã în raport cu stan-dardele vremii. Spiritul Masonic (mulþi dintre mem-bri erau ºi masoni) a contribuit de asemenea laaceastã atmosferã tolerantã ºi inclusivã pentru toþicreºtinii, dar ºi la misoginismul acestei structuri,problemã pe care Gribbin evitã cu tenacitate sã oabordeze. Deoarece femeile nu aveau acces la cul-tura înaltã distribuitã exclusiv bãrbaþilor prin canaleselecte, de tipul prestigioasei Universitãþi Oxford,noul domeniu al ºtiinþei experimentale devine undomeniu strict masculin. Organizaþia exclusiv mas-culinã a masonilor a contribuit apoi la întãrireaacestui spirit. Cã au existat ºi în acea epocã femeiinteresate de ºtiinþã este un fapt cert. Un exemplueste celebra ducesã de Newcastle, MargaretCavendish, care a ºi scris o poezie dedicatã atomu-lui. Dar ele nu vor fi încurajate, ba chiar vor fietichetate drept excentrice, nebune, lunatice ºi cemai vreþi Dumneavoastrã. Aceasta este, însã, o altãchestiune despre care Gribbin nu vorbeºte delocconsiderând interesul exclusiv masculin pentruºtiinþã o chestiune “naturalã”.

Autorul insistã în mod deosebit asupra moduluiîn care filozofii naturali, aºa erau numiþi oameniide ºtiinþã în secolul al XVII-lea, trec de la contem-plare la observare ºi experiment, adicã la metodaºtiinþificã. Epistemologia aceasta nouã în care totule supus filtrului îndoielii ºi orice ipotezã trebuiedoveditã prin experimente va duce la o adevãratãrevoluþie în gândirea ºtiinþificã. Aceastã schimbaremajorã se va petrece pe fondul dezvoltãriieconomiei de piaþã ºi ea va asigura supremaþiamondialã a Occidentului. Aceastã nouã strategie deatacare a adevãrului pornind de la identificareaproblemei, exprimarea unei ipoteze, trecând apoi latestarea ei prin experimente riguroase, s-a consoli-dat în timp. William Gilbert, Francis Bacon ºiWilliam Harvey au fost cei care au contribuit deci-siv la configurarea acestei noi epistemologii.William Gilbert (1544-1603) este cel mai puþincunoscut din aceastã treime a spiritului modern înistoria ºtiinþelor aºa cum este ea conturatã deGribbin. William Gilbert a fãcut cercetãri în dome-niul magnetismului ºi a electricitãþii statice (cunos-cutã în epocã sub numele de “efectul ambrei”deoarece era efectul frecãrii chihlimbarului). Gribbinleagã cercetãrile lui Gilbert de ideile exprimate deGiordano Bruno, cel care a afirmat existenþa maimultor lumi în univers, ºi de englezul ThomasDigges, astronom englez din secolul al XVI-lea alcãrui tatã, Leonard Digges ar fi inventat telescopul.Potrivit lui Gribbin, Digges tatãl a þinut secretinstrumentul care a fost re-inventat apoi în secolulal XVII de cãtre olandezul Hans Lippershey (p. 36).Privind Caleea Lactee prin instrume

black tribunarevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/115.pdf · tribuna 115 pantone ppantone...

Documents